SoundBlog

Inregistrarea tobelor acustice – partea a VI-a

Postat de mihai on februarie 23, 2011  |  No Comments

Dupa o indelunga pauza, am revenit cu penultima parte a seriei de articole despre inregistrarea tobelor acustice. Prin urmare, sa trecem la un element deseori lasat la urma, respectiv tom-urile (tum-urile, tom-tom-urile, samd) si cazanul.

Pregatirea tomurilor pentru inregistrare

Intai si intai, cateva aspecte referitoare la constructia si dimensiunile tom-urilor:

• pentru a nu ma mai repeta, cititi articolul anterior despre influenta lemnului asupra inregistrarii tobei mari (link); aceleasi percepte se aplica si asupra tom-urilor

• desi este un standard al seturilor de tobe pentru rock, parerea mea este ca cea mai proasta alegere a dimensiunilor este 12”, 13” 16”, dintr-un motiv simplu – diferenta de dimensiune dintre tom-uri este de 1”, respectiv 3”, ducand la dificultati uneori insurmontabile legate de acordajul lor la intervale egale, muzicale si placute urechii

• daca iti doresti un set cat mai versatil, cel mai indicat ar fi un set de tom-uri de dimensiunile 12”, 14”, 16” – e usor un acordaj la intervale egale, se pot acorda si jos, pentru cat mai multa grosime a sunetului, iar daca se doreste un sunet mai inalt, se poate urca acordajul; un set de 10”,12”,14” nu va permite decat acordaje inalte, posibil inadecvate rock-ului

• o alta abordare: la ora actuala trecerile pe tom-uri sunt destul de rare, aproape inexistente pe inregistrarile de studio; din acest punct de vedere, e posibil ca un set de 10”, 12”, 14” sa ajute prin rezonanta sa simpatica mai scazuta

Fetele de tom-uri si acordarea lor:

• tipul cel mai folosit de fete de bataie pentru tom-uri este Remo Ambassador, in varianta Coated sau Ebony, oferind un echilibru foarte bun intre un sunet cald si atac; pentru rezonanta, se pot incerca diferite variante, Remo Ambassador fiind iarasi cel mai des intalnit

• cel mai des intalnit acordaj al tom-urilor este cel in cvarte sau cvinte; daca se doreste un acordaj cat mai jos, este bine sa se inceapa de la cazan, se gaseste acordajul cel mai jos care produce o nota clara, apoi se urca in cvarte sau cvinte in sus pe tom-uri, totusi, tinde sa nu fie indicat acordajul in tonalitatea pieselor, datorita faptului ca acestea vor rezona mult prea usor cu notele chitarii bas/electrice si se vor pierde cu usurinta in spatele unui posibil zid de power chords de chitara combinata cu bas

• trebuie acordata atentie rezonantei simpatice a tobei mici cu tom-urile, cel de 13” fiind cel mai problematic; din acest motiv, toba mica avand o importanta mult mai mare, recomand cu caldura acordarea tobei mici pentru un sound cat mai bun, iar apoi acordarea pe intervale a tom-urilor astfel incat sa nu interactioneze armonic. Desi (aproape) orice tobar de rock isi acordeaza tom-urile pentru o rezonanta superba, lunga, completa, in studio consider ca este mai degraba un impediment, decat un avantaj – niste tomuri care rezoneaza non-stop la fiecare lovitura de toba mare vor incurca considerabil sunetul captat de catre overhead-uri, de aceea recomand folosirea de mijloace de atenuare a rezonantei lor – Moon Gel, o bucata de banda izolatoare care sa intinda un colt al foliei de rezonanta, cercuri taiate din alte fete, dezacordarea usoara a uneia dintre cheile de acordaj pentru a reduce din rezonanta, samd

Plasarea microfoanelor de tom-uri

Metoda cea mai intalnita este pozitionare unui microfon la aproximativ 5 cm deasupra tom-ului, la un unghi de 45 de grade, indreptat catre centrul tom-ului, asa cum se vede in poza de mai jos:

sursa foto: www.homerecording.about.com

Se poate folosi si un al doilea microfon, pentru a capta mai putin atac si mai multa plinatate, pus dedesubtul fiecarui tom, in aproximativ acelasi unghi, dar in general mai aproape. Sincer, nu consider atata de importanta prezenta unui microfon pe folia de rezonanta, prin prisma rezonantei captat de catre overhead-uri, microfoane de ambianta, precum si datorita faptului ca inca trei microfoane vor veni cu si mai multe probleme de faza pe tot parcursul piesei, poate pentru 3 lovituri de tom in total.

O alta varianta, aplicabila doar daca nu se foloseste folie de rezonanta si cu avantajul unei izolari mai bune, este urmatoarea:

Dintre suspectii de serviciu in microfonarea tom-urilor, mentionam:

• de departe cel mai folosit: Sennheiser MD421 (e o simpla coincidenta ca apare in ambele poze de mai sus)

• microfoane dinamice cu diafragma mare, in special la cazane si tom-uri de mari dimensiuni

• condensere cu diafragma mica sau mare, oferind atac (SD-urile) si o rezonanta mai mare (LD-uri), dar cu dezavantajul rejectiei de zgomot mai reduse; U87-le a fost deseori folosit (si datorita captarii foarte curate a semnalului off-axis)

Procesarea microfoanelor de tom-uri

Cateva consideratii generale asupra procesarii microfoanelor de tom-uri:

• a NU se folosi microfoane cu clema de prindere (in general folosite pentru live-uri), acestea vor prelua din vibratiile tom-ului in timp ce acesta sau toba mare sunt lovite, ducand la un zgomot de fond constant pe frecvente joase, care tinde sa nu poata fi usor eliminat prin filtru trece sus (pentru ca se pierde din greutatea tom-urilor), doar prin gate-uri

• ia in considerare faptul ca DACA nu folosesti gate-uri barbare pe ele, sunetul captat de catre microfoanele de tom-uri va completa sunetul setului, in special al tobei mici; e un aspect de luat in considerare pentru ca rareori se intampla ca inginerul de inregistrari sa foloseasca un gate in timpul inregistrarii, iar sunetul de toba mica obtinut sa fie “ciuntit” in momentul in care inginerul de sunet foloseste un gate pe tom-uri

• deseori se considera ca microfoanele de tom-uri sunt neimportante, in cazul in care nu se folosesc gate-uri brutale la mixaj (eventual doar niste expandere finute) calitatea sunetului off-axis captat de catre microfoanele de tom-uri va deveni rapid important sunetului complet al setului; din acest motiv, e indicata folosirea de microfoane cu un raspuns off-axis cat mai placut

• in cazul folosirii a doua microfoane (unul sus, unul jos), este bine sa incerci o inversare de polaritate a celui de jos pentru a afla care varianta este mai plina; deasemenea, poti modifica distanta dintre cele doua pentru a te folosi de certele anulari de frecvente datorita anti-fazelor pentru a taia din frecventele nedorite (in general, intre 300-400Hz cam pe orice tom)

va urma…

Soundblog wants You!

Postat de Florin on februarie 17, 2011  |  4 Comments

Simti cumva ca ai o gramada de chestii interesante de spus despre productie muzicala, inregistrari, echipamente, tehnici, instrumente muzicale, etc si nu ai cine sa te asculte? Perfect !
Acum putem colabora !
Noi cei din spatele acestui blog ne-am gandit sa ne extindem putin echipa cu membri noi, entuziasti, si cu cunostinte de impartasit. Oricine este binevenit sa incerce sa scrie articole, recenzii, sa faca teste si sa ne impartaseasca cunostintele.

Daca simti ca poti face asta si ai vrea sa devii un coechipier, lasa-ne te rog mesajul tau si te vom contactat de indata!

Fi indraznet si iesi in fata!

Windows Kmixer/Audio Service si alte metode de maltratare a semnalului audio

Postat de mihai on ianuarie 26, 2011  |  No Comments

In primul, ce este Kmixer-ul: o parte din WDM audio, practic bucata de software care mixeaza toate stream-urile audio PCM care pot rezulta in interiorul unui calculator si face resamplingul necesar pentru ca acestea sa poata sa fie reprodusa de catre o placa audio oarecare. Prescurtarea este provenita de la “kernel audio mixer” si este folosita de catre mai toate variantele de Windows pana la Windows Vista, in acesta fiind inlocuit de catre un engine audio nou, dar care in principiu prezinta cam aceleasi probleme.

Cateva date folositoare despre Kmixer, intai si intai:

• suporta rate de esantionare de pana la 100kHz in cazul versiunilor de Windows anterioare XP SP1 si Server 2003; la toate versiunile ulterioare, rata maxima este de 200kHz

• are o latenta implicita de 30ms; lucru care nu ar trebui sa afecteaze intr-un mod vizibil (audibil, ar trebui sa zic?) reproducerea sunetului, dar este un aspect bine de cunoscut

Dupa o cautare destul de intensiva prin meandrele internetului, principala problema a Kmixerului este faptul ca face resampling automat al tuturor stream-urilor audio care ii apar pe intrari, la rata maxima dintre toate stream-urile care ruleaza concomitent, inclusiv a celor de intrare (pentru inregistrare). In practica, daca rulam un player la 96kHz si altul la 44kHz, semnalul audio transmis de catre cel care ruleaza la 44kHz va fi in mod automat resample-uit la 96kHz, si din cate se pare, cu un algoritm de SRC destul de “dezavantajos” muzicii, pentru a folosi eufemisme. Mentionez ca semnalul cu rata de esantionare cea mai mare nu este resample-uit de catre Kmixer, atata timp cat placa de sunet suporta in mod nativ rata respectiva de esantionare – si cam toate placile suporta MACAR 44.1kHz. Implicit, un semnal la 44kHz nu este afectat in vreun fel.

Mergand mai departe legat de posibilitatile de rulare a semnalului “bit-perfect” prin Kmixer, intervine urmatorul aspect – obligativitatea lasarii faderelor din Volume Control pe unity-gain si a panoramarii pe 0. Lucru deloc surprinzator, din punctul meu de vedere – orice modificare de volum (inclusiv cea din Foobar, setat pe ASIO, samd… voi explica putin mai departe) implica procesare si erori de trunchiere. Intr-adevar, trebuie avuta o oarecare grija la anumite aplicatii care controleaza de unele singure Volume Slider-ului mixerului de volum, dar in rest, nu mi se pare nimic anormal. Cati din voi folositi un atenuator pasiv sau un amplificator cu buton de volum care sa controleze 100% din exterior iesirea placii de sunet, si cati va folositi si de astfel de controale software “non-bit-perfect”?

Desi in specificatiile sale este mentionata si posibilitatea de modificare a numarului de biti, nu am reusit sa gasesc in documentatia Microsoft sau prin alte locuri mai mult sau mai putin de incredere o explicatie clara a momentului in care s-ar putea face o trunchiere sau un dithering al semnalului audio, cu exceptia urmatorului bug, aplicabil doar Windows-ului 2000:    LINK
Luand in considerare ca numarul de biti de pe iesire este dictat de catre posibilitatile placii si de cerintele software, nu prea reusesc sa intrevad un moment in care Kmixer-ul sa trunchieze (ca de dithering nu cred sa se puna problema) datele. Si pentru a fi perfect seriosi, cine exact asculta muzica la 24 de biti care ar putea sa sufere de o oarecare trunchiere la 16 biti?

Paranteza: daca asculti MP3-uri, WAV-uri, sau FLAC-uri rippuite de pe un CD audio, implicit cu 16 biti de informatie utilizabila, orice setare a placii de sunet, Winamp-ului, DAW-ului sau a oricarui alt program pe 24 de biti pe iesire NU va ajuta in vreun fel. Tot ce va face este sa plimbe 8 biti “creati din neant” si fara vreo valoare pe ici-colo.

Intram in sectiunea presupuneri pe care nu am reusit sa le fondez pe o baza teoretica efectiva:
Exista o serie de forumuri care sustin distrugerea ultimului bit de catre Kmixer, sugerand fiecarui user sa testeze daca placa proprie “beneficiaza” de acest aspect. Unii merg si mai departe, sugerand sa folosesti adancimi de biti de 24 de biti, practic “convingand” Kmixer-ul sa distruga ultimul bit din 24, care, dupa aproape orice standard, este complet nesemnificativ.

Pentru cei care au trecut la sisteme de operare moderne, Audio Service-ul (echivalentul Kmixer-ului) aparut si folosit in mod implicit de catre Vista (si ulterior la Windows 7) lucreze in mod automat la 32-biti cu virgula flotanta, lucru care s-ar parea sa duce in mod automat la anumite mici erori de trunchiere la reprezentare.

Asadar, pentru ascultatorii mai puristi, exista o serie de solutii pentru a trece pe langa un Kmixer/Audio Service care poate face mai mult sau mai putin rau unui semnal audio:

• folosirea Foobar-ului concomitent cu ASIO4ALL pentru iesire (orice Windows)

• pentru cei dependenti de Winamp, folosirea plugin-ului de OpenAL (in principiu pentru Windows Vista si 7)

• acelasi Foobar, cu plug-in-ul de WASAPI (Windows Vista si 7)

Niste mici concluzii, un pic cinice – doar e iarna afara, ce sa-i faci. Luand si cazul cel mai rau posibil, in care Kmixerul ar distruge ultimul bit din 16, chiar conteaza acel sunet la -85dBFSD care este mascat de white-noise-ul bloc compact denumit uneori muzica plasat peste el? Intr-adevar, daca se foloseste SI resampling, rezultatul ar putea sa fie destul de urat – pe de alta parte, in ce conditii Windows-ul ar putea produce sunete la o rata de esantionare mai MARE decat 44kHz pentru a resample-ui muzica?

Mergand mai departe, e perfect posibil si necesar sa dai volumul mai incet Kmixer sau din player-ul audio – e ceva nemaiauzit; din acel moment, problema cea mai mare nu este bit-imperfectiunea semnalului rezultant, as spune eu; ci faptul ca te apropii de noise floor-ul placii de sunet incetul cu incetul, scazand raportul semnal-zgomot; si totusi cu avantajul nesolicitarii partii analogice a DAC-ul, care influenteaza pozitiv semnalul, samd… Prin urmare, voi ramane cu al meu Winamp 2.5, cu skin clasic (ala verde cu negru si urat ca focu’) si cu Kmixer, ascultand muzica pe orice am la indemana de la nenorocita de placa Soundmax din laptopul vechi de 7 ani (cu una din cele 2 iesiri mono mai tare decat alta), la placi semi-profi, la convertoare dedicate, pe casti in-ear, casti de studio, monitoare de studio, boxe de calculator, boxe de laptop, samd. Oricare dintre acestea si adaptarea urechii la sunetul lor influenteaza MULT mai mult sunetul decat un ultim bit… Ca sa nu vorbesc de o deplasare a capului cu 5 cm catre stanga sweet spot-ului de 1cm2 dintre monitoare.

Mihai Toma

Mit, paranoie si previzibila realitate

Postat de mihai on ianuarie 6, 2011  |  20 Comments

Exista o serie de oameni care sustin ca ceea ce se aude cand se da play intr-un sequencer este diferit de materialul exportat. Mai aud si eu din cand in cand respectiva diferenta, in momentul in care stiu cu certitudine ca fac un A/B intre un export si proiectul efectiv; la A/B-urile oarbe nu-mi dau seama de vreo diferenta. Traiasca efectul placebo.

Mai exista o alta categorie de oameni, prin care ma includ si pe mine, care are impresia vag paranoica si nesustinuta in vreun fel ca daca importi un WAV intr-un sequencer pentru a-i taia capetele, exportul final va avea o calitate inferioara fata de cel original, datorita render-ului suplimentar.

Prin urmare, am desfasurat urmatoarele teste, care a reusit sa infirme partial cele doua mituri descrise mai sus:

-          premize: toate fisierele cu care se lucreaza sunt la 44kHz, 16biti; toate exporturile se fac fara vreo modificare a vreunui fader, precum si fara dithering; toate reimporturile sunt bit-accurate pentru suprapunere; nu se foloseste fade-in sau fade-out

-          am luat un fisier WAV (sa-i spunem test-orig.wav), l-am importat in REAPER

-          i-am taiat capatul si coada, am lasat toate volumele si pan-urile neatinse

-          am exportat rezultatul (test-exp1.wav)

-          am importat pe alt canal test-exp1.wav, plasandu-l cu grija astfel incat sa fie sample-accurate cu originalul

-          in urma inversarii de polaritate a vreunuia dintre ele, rezultatul a fost o anulare perfecta (rezultatul fiind “tacere digitala” la –Inf)

-          pentru a ma distra suplimentar, am taiat din din test-exp1.wav, lasand doar o bucata din centrul piesei, cu canalul in continuare inversat in polaritate, si am reexportat (fara fade-in sau fade-out, rezutatul fiind test-exp2.wav)

-          in urma reimportarii, in mod deloc suprinzator, bucata suprapusa (inversata in polaritate) era pe 100% tacere digitala;  practic, test-exp2.wav avea un gol digital in centrul sau

-          am pus peste test-exp2.wav bucata ramasa din test-exp1.wav, practic recompunand piesa completa pe canalul de test, inversat in faza

-          un nou export a canalului original cu canalul de test inversat in faza, compus din 2 exporturi diferite, a rezultat, din nou, in 100% tacere digitala

Concluzii:

-          in REAPER, cel putin (si ma indoiesc ca oricare alt DAW se comporta diferit), poti da de oricate ori vrei render la un fisier, atata timp cat pastrezi toate faderele si pan-urile pe 0; rezultatul NU va fi afectat in vreun fel

-          atata timp cat rezultatul render-ului este bit-accurate cu exportul, ducand la o anulare perfecta, se poate concluziona ca render-ul nu afecteaza in vreun fel calitatea; prin urmare, atata timp cat engine-ul de playback nu este defect sau “inventiv” in vreun fel (din nou, ma indoiesc sa se puna problema in vreun DAW), se poate preconiza ca un render va suna 100% la fel cu ceea ce se aude pe monitoare cand se da un banal “play”

-          ducand mai departe problema, o solutie a celor care considera ca un render e mai putin calitativ decat un playback este sa reinregistreze rezultatul playback-ului printr-un alt convertor; presupunerea mea pentru care se considera ca aceasta solutie ofera rezultate mai bune decat un banal si perfect render (cu exceptia efectului placebo) este urmatoarea: ei prefera sunetul usor “manjit” al etajelor analogice si de conversie suplimentare fata de rezultatul bit-perfect, 100% digital… nimic gresit in asta, perfect fezabil pe anumite melodii si mixaje; dar sa nu dam vina pe un render benign J

Addenda: atata timp cat vreun fader este mutat de pe zero, anularile antementionate nu vor mai aparea; motivul mi se pare evident – din acel moment, erorile de trunchiere datorate calculelor desfasurate intr-un domeniu discret finit influenteaza rezultatul. Intr-adevar, diferentele apar la -96.4dB FSD (in afara gamei dinamice teoretice a celor 16biti), dar totusi apar.

Un an nou cu cat mai muzica sa aveti!

Mihai Toma

AVID lanseaza Pro Tools 9

Postat de Florin on noiembrie 26, 2010  |  28 Comments

De curand a fost lansata cea mai noua versiune a renumitului DAW, Pro Tools si anume Pro Tools 9. Daca pana acuma aveai nevoie de hardware dedicat pentru a folosi Pro Tools, acuma nu mai este asa. Varianta noua se poate folosi cu orice interfata audio ( ASIO sau Core Audio) si se poate si beneficia de aproape toate caracteristicile lui Pro Tools HD.

JZ Mic`s Black Hole2. Recenzie facuta de Andy Ionescu, studioul Taine Multimedia

Postat de Florin on noiembrie 19, 2010  |  1 Comment

As incepe acest scurt review cu faptul ca in ciuda aparentelor respectiv ca acest constructor de microfoane leton este foarte putin cunoscut, calitatea inregistrarilor facute cu Black Hole BH2 este una surprinzator de buna. Descrierile amanuntite ale acestui model le puteti gasi pe pagina producatorului. www.jzmic.com

Constructie

Microfonul JZ BH2 (negru) vine intr-o cutie de lemn de culoare visinie, bine ca si prezentare, impreuna cu suportul de microfon.
La prima atingere, pare un microfon robust si greu, ceea ce in mod normal ar insemna si rezistenta la impacturi mecanice. As spune ca nu e chiar asa, pentru ca in urma transportului, unde a fost probabil aruncat si tavalit prin masina cu  alte zeci de pachete, cand l-am scos din cutie, ceva in el zdranganea, desigur ceva anormal la un microfon. La o verificare in lumina am observat ce se rupsese ceva in el si l-am reparat, insa cu ceva batai de cap. Aviz amatorilor: aveti grija sa nu il scapati pe jos, pentru ca este destul de sensibil. Desigur desigilarea lui a implicat si pierderea garantiei,dar nu pare a fi un microfon ce are nevoie de asa ceva. Se stie ca rusii fac multe produse garantate pe viata…
Sistemul de prindere (suportul) pare destul de ingenios, cu niste bile de cauciuc suprapuse, dar nu stiu cat ar putea atenua eventualele vibratii pentru ca cauciucul este unul rudimentar,mult prea dur. S-ar fi putut folosi un cauciuc infinit mai moale si mai sensibil.

Comportament audio

Am inregistrat cu el vocea mea si o chitara acustica in doua sesiuni separate, impreuna cu alte doua microfoane cumparate tot de la SoundCreation,respectiv un Neumann U87 si un AKG C 414 XII, asta ca sa pot sa analizez diferentele.
Surprinzator, ca si caracteristica de frecventa e asemanator cu C 414, adica are un peak undeva intre 6kHz-7kHz si 12kHz, fara prea mare boost la 100 Hz (din prezentarea fabricantului), doar undeva pe la 250-300Hz poate.
Un minus insa la partea de sensibilitate. Aici a trebuit sa compensez din gain destul de mult ca sa ajung la dinamica AKG-ului si a Neumann-ului, un fapt care era oarecum de asteptat. Daca la voce diferentele nu au fost demne de luat in discutie, atunci cand am inregistrat chitara acustica s-a simtit evident diferenta. Microfonul suna perfect pentru inregistrari cu instrumente de genul asta, pentru ca boost-ul frecventelor inalte este unul natural si specific. Deci aici are un mare plus si cred ca de fapt  aici a vrut sa pluseze producatorul. Puteti inregistra cu rezultate foarte bune cinele, chitari acustice si voci. Am uitat sa mentionez ca JZ BH2 este un microfon condenser deci trebuie  alimentare phanotm-power  si ca este de tip cardioid,fara posibilitate de comutare pe alte tipuri.
In concluzie, ca si o nota i-as da un 8 pentru calitatile tehnice, si un 7 pentru constructie. Insa pentru un microfon care costa 1000$, va las pe voi sa apreciati daca merita sau nu.

Andy Ionescu
Taine-Multimedia.com

Inregistrarea tobelor acustice, partea a IVa

Postat de mihai on noiembrie 17, 2010  |  No Comments

Dupa ce in ultima parte am investigat diferite aspecte legate de pregatirea si captarea unei tobe mari, in acest articol voi aborda cel de-al doilea element ca si importanta din setul de tobe, respectiv toba mica.

Pregatirea tobei mici pentru inregistrare

Dupa modelul stabilit in articolul anterior, voi mentiona intai cateva aspecte legate de constructia, acordajul si alegerea unei fete de toba adecvate pentru studio. Asadar:

-          similar cu toba mare, materialul din care toba mica este construita influenteaza in mod decisiv tonul ei; daca este vorba de o constructie din lemn, pentru mare parte din stilurile si mixajele moderne tinde sa ajute un lemn cu ton deschis, cum este mesteacanul (birch)

-          exista si variante de toba mica din diferite tipuri de metal, care au un ton mai deschis si o rezonanta mai puternica, deseori preferate in studio pentru tonul lor specific

-          ca si studio, este de preferat sa posezi un numar ridicat de tobe mici, cu tonalitati si acordaje diferite; eu as recomanda si prezenta unui piccolo, care din punct de vedere al pentrantei prin mixaj, este excelenta; nu trebuie sa va ganditi ca un piccolo va avea un sunet mic – ascultati albumul White Pony de la Deftones pentru a vedea cat de mare si prezent poate sa sune un piccolo

-          ca si fata de bataie, aproape tot timpul este preferata o fata cu un singur strat, de grosime medie (Remo Ambassador este cea mai folosita); varianta coated poate aduce un plus de caldura unei tobe mici, cu pretul unui atac putin redus, permitand in acelasi timp si folosirea periutelor cu succes; varianta Ebony este o medie intre o fata simpla si una coated – are aproximativ atacul primei si rezonanta mai calda a celei de-a doua

-          desi o buna parte din tobari prefera acordajul cat mai jos al tobelor mici, in studio este indicat un acordaj ridicat, totusi fara a ineca sunetul si rezonanta tobei

-          daca tobarul loveste tobele cu putere, este indicat un acordaj si mai sus; motivul este urmatorul: tonul produs o lovitura puternica va avea mai multe joase decat cel provocat de catre o lovitura slaba, care e sugerabil sa fie contrabalansat de tonul mai prezent al unei tobe acordate mai sus

-          consider rareori necesara folosirea a diverse dispozitive de atenuare a rezonantei (Moon Gel, banda de scotch, servetele, samd), acestea avand efectul secundar nedorit de ineca sunetul si a impiedica penetranta tobei mici; in general, rezonanta deranjanta a unei tobe mici poate fi redusa cu ajutorul unui acordaj adecvat si a gate-urilor, ea mai avand “abilitatea” de a disparea in mixaj mult mai mult decat ne-am imagina

-          toba mica, fiind al doilea cel mai lovit element dintr-un set de tobe, are tendinta sa se dezacordeze destul de repede, precum si sa se uzeze rapid; de aceea este indicat sa fiti atenti la necesitatea reacordarii fetei, precum si la nevoia de inlocuire a fetei, care poate surveni chiar si dupa numai cateva ore sau zile de cantat, in functie de cat de tare a fost lovita – este vorba momentul in care isi pierde din atac si din plinatatea sunetului

Plasarea microfoanelor

In primul rand, indiferent de ego-ul inginerului de sunet, sunt de mentionat cateva lucruri:

-          intai si intai, este lasat tobarul sa isi aseze bateriile exact cum vrea el, indiferent de dificultatile puse la microfonarea tobei mici

-          pozitia microfonului trebuie aleasa in asa fel incat sa nu incomodeze in nici un fel tobarul si sa nu ii acorde sanse sa il loveasca – unii sunt mai incomodati decat altii de aceasta perspectiva, este drept

-          urmareste timp de 2 minute care este stilul tobarului de a bate, daca bate perfect pe centru, daca foloseste ghost note-uri deplasate in lateral, samd; doar dupa ce ai facut acest lucru microfoneaza toba mica

Tipul de microfoane de electie pentru microfonarea de proximitate a tobei mici este cel dinamic, cu diafragma mica: Shure SM57, Audix i5, Sennheiser MD421 si MD441, samd. Exista si varianta folosirii unui condenser, in general cu diafragma mica, dar este mai putin utilizata, in general pentru stiluri mai blande de muzica, eventual in conjunctie cu un dinamic. Pentru microfonarea de la distanta, se folosesc tot condensere, cu diafragma mica sau mare.

Indiferent de tipul de microfon ales, trebuie gasit un balans obligatoriu intre sunetul nedorit captat de la fusul aflat in apropiere si un ton cat mai adecvat melodiei. Un sunet de toba mica excelent, dar “murdarit” in mod ireparabil de fiecare lovitura a unui fus prea gros lovit cu prea multa sete de catre tobar nu va ajuta mixajului!

Si acum, ca am mentionat cam toate aspectele si avertismentele premergatorii, metodele de plasare a microfonului tobei mici sunt urmatoarele:

-          la o distanta de 10-15cm de toba mica, in lateralul ei, indreptata catre toba; in functie de inaltimea la care este plasat (deasupra/dedesubtul tobei, precum si variantele intermediare), se va obtine un sunet mai pregnant de la cordar (daca este o pozitionare mai joasa) sau un atac mai puternic si mai putin bazait de la cordar (pozitionare superioara)

sursa foto: www.pekktheband.com

-          similar cu tehnica anterioara, se poate microfona si gaura de eliberare a presiunii tobei mici, obtinandu-se astfel un impact puternic, in faza, generat de rezonanta ambelor fete

-          la aproximativ 3-5 cm deasupra ramei superioare a tobei, se plaseaza un microfon, indreptat de-a lungul tobei, aproximativ catre rama opusa; daca se distanteaza in plan orizontal de toba, se capteaza mai bine sunetul lemnului

sursa foto: www.recordingreview.com

-          pentru a da mai multa prezenta si un sunet mai pregnant al cordarului, se plaseaza un microfon sub toba mica, la o distanta de 2-3cm sub fata de rezonanta, imediat langa cordar; atentie trebuie acordata polaritatii/fazei acestui microfon, in mare parte din timp acesta fiind in antifaza cu microfonul de sus (verificati cu ajutorul butonului de inversare a fazei/polaritatii; pozitia in care combinatia dintre acesta si microfonul superior suna cel mai plin pe frecvente joase este cea corecta)

sursa foto: www.soundonsound.ro

-          foloseste un condenser pe care sa il plasezi in camera, la distanta de tobe, in locul in care ti se pare ca toba mica suna cel mai plin si prezent; in mixaj, foloseste un gate sidechain-uit dupa canalul aferent microfonului de proximitate si ulterior un compresor destul de puternic; vei obtine un sunet mult mai plin si “intins” decat prin simpla combinare a overhead-urilor cu microfoanele de proximitate ale tobei mici

-          prinde cu banda izolatoare un condenser de dinamicul de proximitate antementionat; astfel, vei beneficia de impactul dinamicului si de claritatea condenserului; daca tai capatul unei sticle pe care il folosesti pe post de scut prin introducerea pe stativul de microfon (in spatele microfoanelor), vei scapa si de o parte din sunetul fusului, care poate fi deranjant pe un condenser plasat in apropierea sa

In urmatoarea parte, voi aborda un subiect extrem de important, deseori lasat la urma (inclusiv de catre mine) – plasarea si importanta overhead-urilor si a microfoanelor de tomuri in sunetul unui set de tobe.

Mihai Toma

Roland anunta interfata de sunet OCTA CAPTURE

Postat de Florin on noiembrie 8, 2010  |  1 Comment

Roland anunta in aceasta perioada lansarea a mai multor produse care mai de care mai interesante. Produsul care ne-a captata noua atentia in schimb, a fost  OCTA CAPTURE, o interfata audio pe USB  cu 10IN/10OUT 192 kHz.

Conceputa pentru productie audio de nivel inalt, OCTA CAPTURE are 8 preamplificatoare profesionale  cu conexiune combo XLR-Jack, phantom power, filtru low-cut, inversare de faza si compresie digitala. Aceste preamplificatore controlate digital sunt construite cu componente premium, cea ce ofera un semnal audio transparent cu o ratie signal-to-noise foarte buna.

OCTA CAPTURE dispune de un sistem numit Auto-Sens, rolul fiind sa detecteze nivel de semnal sonor pe fiecare intrare si sa seteze automat un nivel optim de gain pentru fiecare instrument in parte. In acest fel nu veti avea surpriza sau neplacerea de a inregistra in rosu.  Datorita tehnologiei proprii Roland, VS STREAMING, OCTA CAPTURE ofera o stabilitate foarte buna si o latenta foarte joasa.

OCTA CAPTURE va fi disponibil pe piata incepand din luna Decembrie si va costa in jur de 600 euro.

Mai multe informatii pe pagina Roland

Cakewalk anunta lansarea SONAR X1 [VIDEO]

Postat de Florin on noiembrie 2, 2010  |  5 Comments

Astazi, 02 noiembrie , Cakewalk anunta lansarea ultimei versiuni de software de productie audio si anume SONAR X1. Cei de la Cakewalk spun ca aceasta versiune este conceputa sa schimbe modul de lucru al utilizatorului mai mult ca nicicodata.

Aceasta versiune vine cu o interfata total schimbata oferind folosire linara si consistenta in toate ferestrele de editare, procesoare de mixaj noi in format channel-strip, modelate dupa hardware analogic clasic si un management mai bun al tuturor elementelor, inclusiv patch-uri sau video, intr-o singura fereastra.

Sonar este un DAW extrem de popular in statele unite, in Europa el nefiind imbratisat la fel de bine, probabil din cauza reputatiei ca ar avea o interfata destul de complicata. Cei de la Cakewalk ne asigura ca toate astea sunt chestiuni ce tin de trecut, fapt care spera ei sa ii creasca popularitatea pe piata europeana.

SONAR X1 va avea pretul de vanzare de 399$ pentru varianta full, Producer, si 99$ si 199$  pentru variantele Esential si Studio. Acestea vor fi lansate pe piata in data de 8 Decembrie.

Pentru informatii detaliate vizitati Site-ul Cakewalk

Inregistrarea tobelor acustice, partea I

Postat de mihai on octombrie 25, 2010  |  2 Comments

Desi la ora actuala e considerabil mai simplu de lucrat cu tobe programate pe calculator, avand si avantajul unui sound excelent din prima daca folosesti o librarie de sunet adecvata, este extrem de dificil sa le programezi in asa fel incat sa sune real. Si, din punctul meu de vedere, niciodata un tobar simulat “cu mouse-ul”, prin MIDI si sample-uri, nu va putea sa aiba groove-ul necesar mai multor stiluri derivate din blues/rock – metal-ul extrem actual este una dintre exceptiile evidente, dar mai sunt si altele. Sa incepem cu…

Un tobar bun

Punctul principal si cel mai important, fara de care e mai sigur si mai eficient sa le programezi direct pe PC, din punctul meu de vedere. Unui tobar (sau baterist, cum preferati; “bataus” era formularea preferata de catre un profesor de tobe) care nu are simt ritmic/groove/siguranta si de preferat o experienta cat mai extinsa a inregistrarilor in studio ii va fi extrem de dificil (si indelungat) sa scoata un take bun, in mare parte imposibil. Nu va fie frica se recurgeti la tobari “de studio” chiar si in cazul trupelor care dispun de un tobar (bineinteles, cu consimtamantul trupei) – daca si Ringo Starr a fost inlocuit pe un album Beatles de catre un tobar de studio; nu cred sa fie vreo rusine. J

Sunt cateva sfaturi practice pe care i le poti da unui tobar cu suficient auto-control cat sa beneficieze de ele si nu sa se impotmoleasca si mai tare:

-          cinelele trebuie lovite cu o doza destul de ridicata de bun-simt, in special fusul; nimeni nu are vreo problema sa dea mai tare overhead-urile daca sunt prea incet sau sa puna un microfon pe fus pentru control independent, in schimb un fus deschis macelarit pe toata piesa la un nivel disproportionat fata de restul setului nu va putea fi adus la volumul adecvat, indiferent de cat de mult te stradui

-          in cazul unui stil mai rockistic (adica in principiu cam orice in afara de jazz si stilurile adiacente), tobele e bine sa fie lovite cu constanta si cu destul de multa sete, ca sa spun asa

-          desi unii tobari se descurca destul de bine cu metronom, dar le este dificil sa aibe un groove adevarat peste el; incearca si varianta fara metronom, sansele sunt destul de ridicate sa iasa un take considerabil mai reusit (chiar posibilitatile de editare vor fi mai reduse, lucru care ar trebui mentionat trupei in avans)

-          o alta varianta de imbunatatire a groove-ului este inregistrarea concomitenta a tobelor si a chitarii bas; daca instrumentistii au experienta de cantat impreuna sau sunt suficient de buni, se va obtine un sound mult mai coeziv si inchegat; fara frica de bleed-ul dintre microfoane (dupa cum am mentionat si aici)

-          un scratch track (vocea/basul/chitara/claviatura inregistrate strict ca si ghid pentru tobar) tras bine si editat pentru a elimina din inexactitatile de executie poate ajuta enorm la un track de tobe asezat si la increderea in sine a tobarului; motivul este clar – e greu sa urmaresti pulsatia piesei de unul singur, fara nici un fel de suport muzical exterior

Setul de tobe

Un punct extrem de important, si deseori neluat in calcul. Este la fel ca si cu orice alt instrument – daca setul de tobe nu este de calitate, nu se va putea scoate un sunet bun din ele oricat ai incerca. Dintre seturile pe care le consider cu un raport pret/calitate bun, as mentiona Gretsch Catalina (eventual in varianta anului 2010, respectiv Club) si Mapex Pro-M sau M-Birch (de gasit second hand, daca nu exista variantele noi, respectiv Meridian Birch si Maple). Mai sunt si o serie de variante care pot aparea pe piata second-hand la preturi foarte bune – Rogers-uri sau Ludwig-uri vechi, samd -, dar aici e de sapat destul de mult, mai ales pe piata romaneasca.

O data ce ai un set de tobe de calitate, cu lemnul intact, marginile drepte, samd, urmeaza pasul numarul nr. 2, la fel de important: fetele de tobe. Niciodata, repet, niciodata nu va suna un set de tobe cu fete vechi de un an pe el, mai ales in studio, unde trebuie sa treaca printr-un mixaj modern hipercomprimat si aglomerat. Fetele de toba mare par intr-adevar sa fie mai putin importante (in special cea de rezonanta), cele de pe tomuri conteaza ceva mai mult (depinde si de melodie, poate tobarul foloseste doar 1-2 lovituri de tomuri/piesa), dar cel putin fata de bataie a tobei mici (premier/snare, cum vreti sa-i spuneti) este cruciala. In studiourile mari, se schimba chiar si de mai multe ori pe zi, pentru a avea maximul de punch in orice situatie. In cazul unui home/project studio, consider ca 1-2 fete de bataie/album (atata timp cat este tras intr-un timp decent, nu pret de cateva saptamani) este suficient. Cu atat mai multe cu atat mai bine, totusi.

Ai tobe, ai fete noi (alese cu grija si adecvate stilului), ce mai lipseste? Sa le acordezi, evident. O operatiune dificila pentru un numar destul de ridicat de tobari. Dar daca ai setul tau propriu la studio si studiezi link-ul acesta suficient timp, mai ales cu ajutorul unui tobar, poti ca si inginer de sunet sa dobandesti destula indemanare cat sa faci un set de tobe sa sune asa cum ar trebui el sa o faca. Ah, si inca un lucru – nu exagerati cu Moon Gel-ul/scotch-ul/servetelele/samd. E o tentatie destul de mare in directia respectiva (cum sa las toba mica sa rezoneze in asa hal?!), dar daca faceti niste mici experimente veti observa ca rezonanta respectiva e mult mai putin deranjanta decat pare, in schimb punch-ul si… (tot evit sa folosesc un cuvant format din trei litere, care incepe cu “c” si se termina cu doua vocale, specific domeniului audio si muzicii in general J) obtinute prin lasarea tobei mici “libere” este imposibil de refacut ulterior.

Grija trebuie acordata si zgomotelor care pot interveni in timpul utilizarii setului de tobe, care desi nu ar compromite definitiv inregistrarea, o pot incomoda destul de rau. Voi enumera mai jos mai multe variante la care e bine sa fiti atenti:

-          scartaitul pedalei de fus sau toba mare

-          tomurile asezate prea jos incat “bat” pe toba mare

-          rezonantele simpatice intre tomuri si toba mare (un huruit constant venit de la tomuri)

-          rezonanta cordarului de la toba mica, in special in relatie cu primul tom

-          cinelele prea stranse (suna inecat) sau insuficient stranse (vibreaza fluturasul de prindere)

-          stativele de cinele/tobe care se ating de tobe sau de microfoane si stativele lor

Si se pare ca am ajuns la finalul acestei parti – in urmatoarele episoade voi urmari pozitionarea tobelor in camera, posibilitatile de sampling, precum si mai multe tehnici de microfonare. Pana atunci, numai bine.

Mihai Toma