SoundBlog

Alexandra & Alec – Interviu

Postat de jutas on iulie 28, 2011  |  No Comments

Alexandra Ivan si Alec Sandor compun si canta impreuna de mai bine de zece ani, de atunci cand prin 2008 s-au intalnit si au format duoul numit Alexandra&Alec. Stilul si soundul lor este un amestec al influentelor pop ale Alexandrei si cele de rock/progresiv ale lui Alec.

Concertele Alexandra & Alec se desfăşoară fie în formulă completă cu band (pentru evenimentele de anvergură), fie în formulă acustică (voce + chitară + backing tracks). 

În postura de compozitori/textieri de studio, ei au colaborat cu Morandi, Hotel FM (reprezentanţii României la Eurovision 2011), Neylini, Foişorul de Foc, Passione & Mike Thomas,  Aniela şi mulţi alţii.

Pana acuma au lansat trei single-uri (“La cafea” – 2009; “Bad Day” – 2010 si “In Noapte” – 2011), iar in momentul de fata lucreaza la albumul lor de debut.

La inceputul anului 2011 Alexandra&Alec au devenit endorseri oficiali  Audio-Technica.

- Salut Alec, Buna Alexandra ! Am observat ca sunteti foarte activi in ultimul timp si aveti multe concerte. Aveti un numar de aparitii live planificat pentru anul acesta?

Salutare! Intr-adevar suntem norocosi sa avem tot mai multe concerte, iar o data cu lansarea noului single ne asteptam la un numar si mai mare de evenimente. Fireste ca nu avem un numar planificat, dar ne dorim sa fim cat mai aproape de cei care iubesc muzica noastra – si cat mai des! Pe 6 august ne puteti asculta la Oradea, in cadrul concertului comemorativ pentru victimele de la Hiroshima organizat de Rock Filarmonica.

- Exista riscul unui burn-out?

Nicidecum. Iubim fiecare secunda in studio si pe scena – mai degraba ne simtim epuizati atunci cand trece o zi fara sa cantam. Ne implicam in foarte multe proiecte – daca nu acum, atunci cand? Doar n-o sa asteptam pana la 60 de ani ca sa facem tot ce ne dorim

- Povestiti-ne putin despre cum va pregatiti pentru un concert? Aveti un rider tehnic bine definit?

Inainte cu cateva zile ne stabilim setlist-ul (este diferit pentru fiecare show), selectam piesele in functie de locatie si de starea noastra din acea perioada, alegem formula in care le vom canta (acustic: voce + chitara sau cu backing track-uri), dupa care le repetam in ordinea stabilita pentru concert si ne lasam spatiu pentru improvizat acolo unde simtim nevoia.

Avem un rider tehnic bine definit, pe care organizatorii de evenimente il pot consulta oricand online: http://www.alexandra-alec.ro/contact-booking/rider-tehnic/

- Aveti sunetistul propriu sau va adaptati la situatie?

Avem intotdeauna propriul sunetist, nu lasam nimic la voia intamplarii.

- Acum pregatiti un album de debut. Spuneti-ne cateva vorbe despre el! Cate piese, despre ce sunt ele, ce va inspira, etc.?

Albumul de debut Alexandra & Alec e in pregatire de prea multa vreme, am schimbat si raschimbat planuri, dar acum se pare ca suntem in sfarsit pe drumul cel bun. Vor fi cel mai probabil 10 piese + un bonus track, toate compozitiile noastre, in romana si engleza, in acelasi stil pop-rock nebun si cu feeling, dar fara reguli in care v-am obisnuit.

Piesele noastre sunt despre dragoste, despre libertate, despre incredere in sine si pasiunea pentru a savura fiecare clipa – si tot ceea ce traim, povesti, sperante si dezamagiri, ne inspira. Suntem constienti ca multa lume ne percepe acum drept “cuplul romantic ce canta balade”, dar suntem mai mult de atat si discul de debut o va demonstra.

- Cum decurge de obicei scrierea unei piese? Compuneti impreuna muzica si versurile, sau care e procesul?

Nu avem vreo reteta pentru scrierea unei piese: uneori totul incepe cu un riff de chitara, alteori se nasc intai linia melodica si versurile. Se intampla si sa lucram fiecare separat la cate o idee si, cand le punem impreuna, sa fie o armonie perfecta. Cert este ca scriem piesele dintr-o suflare, le terminam in ziua in care le-am inceput pentru a pastra autenticitatea starii – si nu ne place sa revenim asupra esentei. Prin esenta unei piese intelegem linia + versurile + armonia originala.

- Apoi intrati in studio? Aveti unul preferat?

Da, dupa ce o piesa este gata intram cu ea in studio, alegand un producator care sa construiasca restul orchestratiei in jurul chitarei si al vocii. Momentan inima noastra e-n studioul lui Gabriel Baruta. Tocmai l-a deschis in Bucuresti si e un loc superb, tapitat cu catifea rosie, spatios, mirosind deja a muzica si a plush de studio. Ne petrecem foarte mult in timp studio, insistam pana cand totul iese perfect, asadar atmosfera si oamenii cu care lucram sunt doua elemente importante. Mai inregistram si la RBA Studio, studioul casei noastre de discuri, si mai colaboram si cu Vali Rotari de la Black Box Studio.

- Alexandra, care-i lantul de echipamente preferat care se potriveste cel mai bine vocii tale? De ce microfonul Audio-Technica AE 5400?

Microfonul Audio-Technica AE5400 mi s-a potrivit din prima clipa, parca e conceput pentru vocea mea, foarte sensibil la nuante si foarte deschis pe inalte. Am testat mai multe microfoane din gama Artist Elite inainte de a-l alege si pur si simplu a stralucit printre ele. Nu-mi pot imagina acum sa ma intorc la un microfon “normal” (a se citi dinamic) dupa ce am cantat pe un condenser perfect in concerte. Faptul ca am fost alesi ca endorseri Audio-Technica este o mare onoare pentru noi – si o ocazie perfecta sa experimentam cu produse de elita ale brand-ului.

Pentru show-urile live folosesc un rig digital pe laptop (am compresia, EQ-ul si efectele setate in Cubase) – asta pentru ca am o mare obsesie legata de calitatea sunetului si imi doresc ca spectatorii sa auda piesele la fel de clar ca pe disc, cu un bonus de feeling!

- Alec, care e cel mai indragit instrument fara de care Alexandra&Alec nu ar fi asa cum este?

Fireste, chitara ! Pana la urma, mi-am petrecut mai bine de jumatate din viata cu ea in brate si intentionez sa-i aloc si restul… Alexandra & Alec inseamna voce, chitara si suflet. Iar vocea mea este chitara.

- Exista momente dificile intre voi pe plan profesional? Daca da, cum le rezolvati, fara ca acestea sa va afecteze viata privata? De fapt puteti sa delimitati viata privata de cea artistica?

Este o intrebare pe care o primim adesea. In momentele dificile cel mai bine este ca ne avem unul pe celalalt si daca unul dintre noi are moralul la pamant, celalalt il va inveseli intotdeauna. Suntem un sprijin si o sursa de inspiratie unul pentru altul si nu trece zi fara sa ne minunam unul de celalalt – vorba lui Nichita Stanescu, « ce bine ca esti, ce mirare ca sunt ». Nu avem nevoie sa delimitam viata privata de cea artistica, pentru noi muzica si dragostea coexista in armonie.

- Cum vi se pare showbiz-ul muzical in Romania? Se poate castiga o existenta din el, sau numai pentru putinii alesi exista calea aceasta?

Industria muzicala de la noi se dezvolta – incet, cu pasi mici, dar sigur. Unii colegi de breasla se grabesc sa catalogheze publicul drept incult si insetat exclusiv de superficialitate, dar iata ca se poate si altfel. Fara falsa modestie, noi ne descurcam bine fara sa facem compromisuri si fara sa ne abatem de la calea noastra.

- Ce recomandati tinerilor muzicieni? Care sunt pasii in construirea unei cariere muzicale?

Suntem la randul nostru tineri muzicieni si speram ca in materie de spirit sa nu imbatranim prea curand si nici sa nu obosim sa ne urmarim idealurile. Cateva mici sfaturi : nu canta niciodata ceva in care nu crezi, nu te indoi de instinctul tau in compozitie, nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca « asa trebuie », in muzica singura regula e ca nu exista reguli. Si mai ales, nu te opri niciodata din scris si din studiat si nu te impotmoli in pattern-uri si  « retete de hituri ».

- Voi unde va vedeti peste 10 ani?

In New York, lucrand la cel putin al saptelea album – deci, in al saptelea cer

- Va multumim pentru raspunsuri si timpul acordat si va uram succes in continuare!

Si noi va multumim pentru interviu si pentru sprijinul acordat muzicii noastre!

Alexandra Ivan pentru aparitiile live foloseste un microfon Audio-Technica Artist Elite 5400 combinat cu un sistem de monitorizare in-ear wireless M3 cu un set de casti ATH-CK9. Ea detine si un microfon ATM170 ce apare si in videoul piesei “Bad Day”: http://www.youtube.com/watch?v=G8024AeHiWk

Alec Sandor isi inregistreza chitara acustica cu un microfon AT4040SM si in momentul de fata probeaza si el sistemul de monitorizare in-ear M3 pentru scena.

www.alexandra-alec.ro

www.facebook.com/AlexandraAlecMusic

www.youtube.com/AlexandraAlec

www.lectii-de-chitara.ro

NEWS: Reason 6 – in curand!

Postat de Alex Muntean on iulie 18, 2011  |  9 Comments

Ninja Mixer, online!

ONE MORE REASON TO MAKE MUSIC!

Iata-ma din nou cu o veste buna pentru toti muzicienii electronici si fanii infocati Propellerhead Reason.

A APARUT REASON 6!

Am fost placut surprins sa vad ca la un timp asa de scurt, nici un an, de la lansarea Reason 5, Propellerhead au anuntat lansarea Reason 6. In mod normal treceau in jur de 3 ani intre variantele de Reason, insa acum se pare ca echipa lor s-a miscat mai rapid si, zic eu, considerabil mai eficient.

REASON 6 va fi disponibil incepand cu 30 septembrie 2011 si are ca imbunatatiri majoritatea lucrurilor pe care utilizatorii le cereau – inregistrare audio multitrack, mixer imbunatatit de tip SSL cu compresor de master bus, mai multe efecte  in rack si…64 bit, atat software-ul cat si rewire-ul.

Stiu ce o sa spuneti: “Aveam unele dintre chestiile alea inca de cand a fost lansat Record.”

Da, dar acum nu mai exista doua programe separate care trebuie sa se integreze unul cu celalalt, ci avem un singur program care functioneaza ca un production and recording workstation “complet” (am pus “complet” intre ghilimele deoarece Reason inca mai are pana sa se dezvolte complet). Record a fost asimilat de REASON (mwhahahaha…!).

Eu am folosit Reason pentru productie pana in 2010, unde am cam renuntat la el si am trecut la Reaper + VSTi-uri. In felul asta simteam ca nu mai sunt limitat. Dar nu era vorba doar de limitari din partea Reason-ului, nu eram multumit nici de motorul sau audio. Consider ca anumite VSTi-uri suna mult mai bine decat Refill-urile pe care le aveam, iar Rewire-ul nu prea era o optiune grozava.

Ceea ce imi lipsea totusi, dupa indepartarea de Reason era Redrum-ul (masina de ritmuri pentru tobe), consumul mic din resursele computerului si stabilitatea garantata. Un alt lucru care imi place foarte mult la Reason este sequencerul si automatizarea. E atat de usor sa lucrezi cu el pe partea aceasta. Insa acest lucru nu mi-a lipsit in Reaper, pentru ca si acolo, aceste functii sunt la fel de usoare si faine.

Iar cand Reason 5 a fost lansat, chiar daca avea niste functii noi destul de interesante, nu pot sa zic am fost atat de entuziasmat ca si acum.

Nu am testat Record, dar sper ca motorul sau audio si “mixerul de tip SSL” sa aduca imbunatatiri la capitolul sunet fata de vechiul “mixer Mackie”, care indubitabil afecta sunetul si asta nu in cel mai placut mod. Pe langa noul mixer, avem si celelalte efecte din Record, plus caracteristica de inregistrare, comp editor (pentru editarea dublelor), avem Neptune (varianta lor de AutoTune si harmonizer), un sistem de metering cu functie de acordor pentru instrumente integrata, trei efecte complet noi -> Pulverizer, The Echo si Alligator.

Cu toate acestea, in continuare, unii oameni nu sunt multumiti de faptul ca Reason este un “sistem inchis”, datorita faptului ca nu accepta plug-in-uri third party (VST / VSTi / AU / RTAS, orice).

Eu, unul, sunt undeva la mijloc, insemnand ca pe de-o parte mi-ar placea ca Reason sa accepte VST-uri si VSTi-uri, insa pe de alta parte consider ca toate lucrurile ar trebui sa se petreaca la timpul lor. Adica, ar fi absolut inutil si enervant ca Propellerhead sa sacrifice stabilitatea exceptionala pentru care sunt renumiti, doar de dragul de a implementa suport pentru plug-in-uri third party. Daca vor dori sa faca asta, macar sa o faca bine si in stilul lor, desi Propellerhead a sustinut de la inceput ca nu doresc asa ceva.

Ce mi-ar placea iarasi sa vad integrat in Reason, ar fi un audio editor / slicer precum e Recycle, sa nu mai trebuiasca sa incarc sample-urile intai in alte programe.

Voi ce parere aveti?

Cu bine,

Alex  “Ninja Mixer”  Muntean.

George Hora – Interviu

Postat de Florin on iulie 13, 2011  |  1 Comment

George Hora, este la ora asta unul dintre cei mai in voga producatori muzicali din Romania. Multe hituri de succes din ultimii ani ii poarta semnatura, dintre acestea mentionand Puya -”Undeva in Balcani” Kamelia – Come Again, Voxis & Dj Andy – to the Moon, etc.

George a inceput sa compuna muzica de la varsta de 15 ani. Atunci si-a format prima trupa pop, impreuna cu sora lui, Kamelia, in care activa atat ca si artist dar si ca producator executiv si compozitor. Dupa cativa ani de studii muzicale a inceput si treaba serioasa. Au inceput colaborarile cu nume consacrate din muzica romaneasca. Activ, Sistem, Crush si Alexandra, sau Puya sunt doar cateva din numele mari cu care a colaborat. Noi am avut ocazia sa stam putin la povesti cu el iar de acolo a reiesit micul interviu de mai jos.

Soundblog: Salut George!
George H: Salut !

Soundblog: Spune-ne cine e George Hora in exact 18 cuvinte?
George H: Un tanar producator/compozitor/artist din Romania care in ultimii 10 ani s-a antrenat pentru urmatorii 40   HAHAHA

Soundblog: Ai produs atatea piese, multe dintre ele sunt Hit-uri. Spune-ne si noua formula magica.
George H: TOBA BAS SI VOCE  HAHA  asta e formula Pentru mine daca aceste 3 elemente sunt de 5 stele atunci si restul poate sa ajunga acolo. Cel putin in muzica mainstream VOCEA trebuie sa fie de 5 stele. Ea este o stea in sine. Deci trebuie sa straluceasca

Soundblog: Spune-ne filozofia ta in relatia om-unealta, in ceea ce priveste productia muzicala.
George H: Niciodata nu am sa dau credit uneltelor. Asta e clar. Omul face diferenta. Dar intotdeauna cu cat stii mai multe despre unelte ca si om, profesional vorbind, vrei si tinzi sa ai ce e mai bun.

Soundblog: Insira 5 elemente din studio-ul tau fara de care nu ai putea sa lucrezi. Poti sa incluzi orice.
George H: Monitoarele mele vechi ALESIS pasive MKII, Clapa ( Motiful meu ES 6 ), FL STUDIO ( raiul meu pe pamant pentru aranjare de drums si nu numai ), Pinguin Audio Meter si mai nou Focusrite ISA ONE

Soundblog: Spune-ne putin despre colaborarea ta cu Focusrite. Esti endorser acum?

George H: Da. Dupa multe cautari de preampuri am ajuns sa incerc si sa folosesc Focusrite Isa One. Apoi reprezentantii Focusrite mi-au propus o colaborare si am fost mai mult deca t bucuros sa accept. Deocamdata relatia dintre noi e foarte ok acum si sunt sigur ca in viitor va fi si mai buna.

Soundblog: De ce ISA One?
George H:  Eram in cautare de un preamp bun de voci si instrumente iar niste prieteni buni mi-au recomandat sa incerc ISA One de la Focusrite. Am incercat multe preampuri si nu a m fo st convins de nici unu din ele. Cand am incercat ISA One am stiut ca el este castigatorul. Si apoi Focusrite este un brand dedicat si am stiut ca nu au cum sa dea gres.
Isa One este o SCULA foart e versatila pentru recording pe MIC si pe Line. Recent am inregistrat cu VOXIS o varianta live acoustic a piesei Tell me everything folosind pentru voce si chitara doar ISA One Digital. Sound ul este foarte cald si curat. ISA One e exact ceea ce am nevoie.

Soundblog: Daw-ul folosit?
George H: Multi ani am folosit foarte mult LOGIC 5.5.1 pe PC cu FL Studio . Cubase si Protools mai rar , in functie de clienti. Ableton Live pentru unele inregistrari si performance uri live.
Pe viitor probabil o sa raman pe FL STUDIO pt tobe, LOGIC 9 pe MAC si CUBASE si ABLETON LIVE pe PC.

Soundblog: Ti s-a intamplat vreodata sa scoti o piesa tare dintr-o greseala sau dintr-o setare gresita?
George H: Sa scot o piesa tare din greseala nu, dar sa scot un sound foarte inedit din greseala da, de la vre-un synth din LOGIC cu o compresie si eq gresit sau un delay pe care am adaugat flange, stereo spread reverb si pana la urma a iesit ceva inedit.

Soundblog: Ti s-a intamplat pierzi un proiect pentru ca s-a blocat computerul?
George H: NU. Am pierdut multe piese..negative pe la 15..16 ani cand le faceam pe clapa direct pe un workstation Yamaha Psr 7000. Se lua curentul si nu apucam sa salvez pe discheta. Asa ca reluam productia de la zero HAHAHA…ce vremuri…

Soundblog: Iti faci singur mixaju si masteringul?
George H: Da. Am invatat in timp sa nu mai depind de altii.

Soundblog: Soft sau hardware?
George H: Soft totul, UAD si plugin-uri third party.

Soundblog: Esti multumit de industria muzicala din Romania? Ce ai schimba ?
George H: Da, sunt super multumit HAHAHA. E o pepiniera de talente mondiale De schimbat nu as schimba nimic momentan. Consider ca e pe directia cea buna si se mentine.

Soundblog: Da-le un sfat tinerilor producatori.
George H: Sa nu faca muzica decat daca nu au alta varianta HAHAH si daca le place cu adevarat domeniul asta!

Ultima intrebare care nu are legatura cu muzica:

Soundblog: Sani, Fund sau Fata?
George H: Intotdeauna am fost fan FATZA!  HAHAH  dar mi am dat seama ca se poate si mai bine

Soundblog: Merci George pentru timpul acordat si speram sa auzim cat mai multe hituri anul asta semnate Goerge Hora.
George H: Intotdeauna e o placere sa stau la povesti cu prieteni buni si cat despre hituri sa va asteptati la cateva bombe vara asta!

Pentru informatii despre George Hora:

Fan Page : www.facebook.com/GeorgeHoraOfficial
http://www.youtube.com/user/Studio66
http://twitter.com/GeorgeHora
http://georgehora.blogspot.com/

Rockeri! Adunarea! Inside Taine-Multimedia Studios

Postat de Florin on mai 6, 2011  |  8 Comments

Studioul TAINE-MULTIMEDIA din Bucuresti e unul dintre studiourile mari specializate in rock si heavy din Romania. Este si studioul unde trupa Taine si-au produs tot materialul discografic.

Andy, chitarist si inginer de sunet ne ofera  un “inside look” la cum se lucreaza la ei in studio, care sunt pasii de urmat pentru inregistrarea unei sa mai multor piese. Materialul se refera in principiu la modul de inregistrare al unei trupe de rock, pop, sau trupe care canta cu instrumente.

Enjoy!

Session Tips Part.1

Sau ce trebuie sa stie o trupa inainte sa intre in studioul de inregistrari TAINE-MULTIMEDIA.

Un “Demo” de 4 piese necesita un minim de 40-45 de ore, adica 5-6 zile de lucru in studio, care cuprind desigur partea de inregistrare a instrumentelor, (tobe, chitari, clape, voci, spurapuneri de voci, solouri, e.t.c.), dupa care, desigur partea de mixaj si mastering. Un calcul aproximativ, din experienta noastra, ar fi, ca pentru un minut de muzica de pe CD, e necesar cam de doua ore de studio, atentie, pentru un material “demo”.
Odata cu trecerea inregistrarilor de studio de pe banda analogica pe computer (in format digital), trecand prin era ADAT care e o combinatie de suport analogic si scriere digitala, tehnologia a evoluat rapid, astfel ca, in doar cativa ani, de la o rata de samplare de 44,1Khz/16 bits, astazi s-a ajuns la 192Khz/24bit, ceea ce inseamna ca inregistrarile se fac la o calitate nesperat de ridicata. Practic in acest moment, acest domeniu va evolua din ce in ce mai mult si nu se stie unde se va opri.

Spectaculozitatea acestui proces si interesant totodata, consta in faptul ca prin intermediul microfoanelor, sunetul propagat prin aer, sa zicem al vocii, ajunge in calculator in urma unei conversii analog-digitala, trecand printr-o placa de sunet (RME Hammerfall, Digidesign, MOTU, Focusrite si altele). Fiserul rezultat in urma acestui procedeu este scris pe hard-disk-ul computerului intr-un format .wav (PC/windows), .aif (Apple/Mac OS), .SDII (Sound Designer II).
Cele mai ravnite software-uri in domeniu acesta sunt Pro Tools, Logic Pro, Cubase, Reaper. Aceste soft-uri sunt insotite de efecte, in limbaj uzual modern “pluggins” ( “VST”-uri pentru producatorul Steinberg,cel care a brevetat tehnologia) si baze de date de sunete preinregistrate numite sample care pot fi folosite in diverse scopuri, evident dupa achizitionarea drepturilor de folosinta de la producator/autor.
Sa dam un exemplu de cum decurge o sesiune de inregistrari de “DEMO” a unei trupe la noi in studio.

Mai intai se discuta ( la o cafea sau o bere) despre stilul de muzica abordat ce urmeaza a fi inregistrat, numarul instrumentistilor, performantele fiecarui instrumentist in parte, echipamentrul fiecaruia, sau nevoia de achizitionare a unui echipament aditional (sub forma de imprumut sau inchiriere).
Dupa ce au fost puse la punct detaliile legate de stilul abordat precum si de echipamente, se trece la urmatorul pas, acela al programarii metronomului (Click-Track) pentru respectivele piese.
Acest aspect are o deosebita importanta pentru inregistrare, fiind (in cadrul studioului) un „Prim Instrument”, dupa care toti membrii formatiei vor canta si se vor sincroniza.
Cu o zi inainte sa incepem inregistrarile propiu-zise, vine la studio tobosarul, care isi monteaza, acordeaza si regleaza setul de tobe. Acest set de tobe acustice poate fi pus la dispozitie de studioul nostru, dar acesta nu include cinele, pedala si toba mica. (sau in limbaj comun, premierul).
Dupa cum aminteam mai sus, cel mai bine este ca inainte de programamrea in studio, tobosarul sa-si creeze click-track-ul( metronomul) si sa repete in prealabil piesele cu restul trupei. Acest lucru devine obligatoriu daca pentru tobosar este o noutate.
Cand tobosarul paraseste studioul, microfoanele si reglajele de volum, sunt gata pentru a doua zi cand ar trebui sa inceapa inregistrarea propriu-zisa.
In practica industriei muzicale, setul de tobe care se foloseste in studioul de inregistrari, este diferit de cel folosit pe scena. Acest lucru este evident datorita faptului ca ele au sonoritati diferite setate din fabrica. Accentuand, as spune ca si setul de cinelele si fus-cinelul sunt tot de doua feluri,de concert si de studio. Dar sa reintram in subiect.

Ziua 1. Inregistrarea tobelor. ~8 ore.

Tobosarul este singur in camera de inregistrare (rec room) si dupa o incalzire prealabila de 20-30 de minute, poate incepe inregistrarea.
Restul trupei se afla in camera de mixaj (mix room) si il poate sustine muzical cu ajutorul instrumentelor, sa zicem chitara, bas, clape si chiar si voce. Astfel chitara poate fi procesata “clean” sau “distortion” prin Line6- POD XT Pro, sau Rocktron Voodu Valve, controlata cu un controller midi FBT-1010, basul poate intra direct in mixerul Yamaha IM24-8 care are din constructie un modul foarte bun de compressor analogic. Vocea deasemenea poate fi preluata cu ajutorul unui microfon hipercardioid si trecuta printr-un procesor de voci. Aceasta alaturare are rezultate spectaculoase pentru ca tobosarul se simte langa colegii sai, ca la un concert, ba chiar mai bine, tinand cont ca deja, ce aude el in casti poate fi considerat un sunet si un reglaj al instrumentelor, aproape perfect. Rezultatul?

O interpretare corecta, balansata, foarte dinamica. De cele mai multe ori am avut surpriza placuta ca atunci cand, in loc sa cante singur, doar cu un simplu metronom in casti, daca percutionistul aude si restul grupului, sa fim nevoiti sa coboram cu mult valoarea “gain-ului” de la preamp-urile microfoanelor care capteaza tobele, fata de ziua in care s-au facut doar probe.
Tobele sunt preluate cu 12 pana la 20 microfoane si se poate folosi cu mare succes o varianta combinata cu triggerele. Pentru asta noi folosim in studio un modul Alesis DM5 Pro cu triggere DDrum.
In principiu prima piesa e putin mai grea, pana cand cel care inregistreaza se acomodeaza cu “noile conditii” de cantat. Acest lucru este valabil pentru toti instrumentistii care inregistreaza in conditii de studio.
Aceasta prima sesiune poate dura intre 5 si 8 ore daca pauzele de hidratare cu bere oferite de barul nostru se prelungesc. Important este ca berea nu se consuma decat sub stricta supraveghere a colegilor de trupa…sau a inginerului de sunet.

Ziua 2. Chitari si Bas. ~8-10 ore.

Aceasta a doua sesiune este dedicata chitarilor si ar trebui sa decurga spectaculos de repede ca sa ne incadram in timp.
Se incepe desigur cu basul, pentru ca trebuie completata sectiunea ritmica. Basul poate fi inregistrat cu ajutorul unei statii de bas ,Peavey Max(R) 115 sau Ampeg SVT Classic, cu varianta de microfon si/sau prin Direct Out/DI Box, sub denumirea comuna “Line Out”. Noi preferam optiunea cu un AKG D 112/Shure Beta 52/Shure SM 57 in fata cabinetului- concomitent cu “Line Out” direct in placa de sunet sau mixer. Deasemenea mai avem varianta Line 6 Pod XT Pro (cu preseturile de bass), avantajul acestei solutii constand in posibilitatea alegerii unui ton dintr-o infinitate de combinatii de cabinete, statii, emulatoare, efecte gen “chorus” sau “reverb”, “octaver”, “sub bas”, “synth bas”,compressor/limiter etc.
Dupa ce terminam cu basul, incepem cu chitara.

Chitara poate fi si ea inregistrata printr-o tehnica simpla de captare cu microfoane (in engleza “miking”), Shure SM57/Senheiser e906 / Audix i5, o varianta combinata – cu microfoane plus un semnal direct care poate fi “reamp” la nevoie, sau cu o varianta exclusiv de “direct to the board” via Rocktron Voodu Valve sau POD XT Pro. Inclin sa cred ca din ce in ce mai mult aceasta ultima optiune devine din ce in ce mai facila si mai versatila, din simplul motiv ca odata cu update-ul de pachete pe care studioul l-a facut instaland tot ceea ce producatorul de mare succes Line 6 a scos pe piata si mai ales pachetul numit “Metal Shop”, selectia unui ton preferat devine un cosmar.

Sunt atat de multe tonuri excelente incat nu stii ce sa alegi. Daca mai punem la socoteala ca acest upgrade include si interfata PODFARM, poate cel mai reusit pluggin’ dedicat chitarii electrice, care faciliteaza, desigur conectat cu POD xT Pro prin hub-ul USB, o varianta extra-extra prin care poti inregistra, sa zicem un canal de rezerva sau de back-up, o chitara nealterata de niciun efect! In ce scop? Daca cumva, dupa ce ai inregistrat chitara, te razgandesti pentru ca tonul ales initial nu mai este potrivit, te poti intoarce oricand la orice alt ton iti convine. Sau mai mult, il poti reda din calculator si il poti trimite intr-o alta statie de chitara, procedeu numit “re-amping”.

Ziua 3.Solo-uri,clape. ~8 ore.

Aceasta a treia zi este dedicata solourilor de chitara care pot deveni “pain in the ass” daca chitaristul sau chitaristii nu vin cu lectiile invatate. Solourile se pot si ele dubla cu terte, cvinte sau cvarte,octaver, pitch shifter, harmonizer etc., in functie de pretentii. Aviz chitaristilor! Inainte sa inregistrati trebuie sa visati solourile!!!
Tot azi se pot inregistra clapele (daca trupa are in componenta), sau daca se doreste un alt track de chitara ritm in plus. Recomandarea noastra este ca indiferent daca in trupa este un singur chitarist, acesta sa dubleze track-ul de chitara rithm, din simplul motiv ca soundul final devine mult mai generos,dinamic si mai puternic atunci cand se aud doua chitari. Eventual panoramate.
Inregistrarea clapelor se poate face analogic sau prin intermediul unui controler midi FATAR, direct in diverse “instruments pluggin” de gen “Atmosphere”, “Spectrasonics Omnisphere” “Absynth” de la Native Instruments, “Vienna”, sau prin emulatii de instrumente naturale gen “Moog”.

Ziua a patra. Voci ~4-8 ore

Ziua vocilor poate fi una placuta sau poate deveni una obositoare. Fiind implicate direct corzile vocale, un organ anatomic care doar prin multa munca si exercitiu poate fi controlat asa cum doresti, indiferent ca artistul canta sau zbiara (vocals growl), e foarte usor sa ragusesti, sa falsezi sau si mai trist, sa-ti dai seama ca si artist ca nu ai voce. Vocile la noi in studio se inregistreaza in principiu cu doua brand-uri de microfon, dar nu exclusiv. Primele voci inregistrate pentru cateva piese TAINE in vechiul nostru studio, au fost facute cu un Shure SM 57. Si nu suna deloc rau, desigur pe genul asta de muzica.
Revenind, cele doua microfoane pe care le folosim in prezent la captarea vocilor sunt Neumann U87 Ai si AKG C414 XLII, dupa ce vreo doi ani de zile am lucrat cu AKG C4000B. Sincer, in anumite conditii sau mai bine zis atunci cand captezi diverse instrumente sau chiar voci, nu este atat de important cu ce mare-scump microfon tragi, ci mai degraba ce faci cu inregistrarea. Un exemplu banal: daca tragem o voce cu Neumann U87 dupa care, la mixaj punem un distors ca si efect, taiem frecventele peste 5KHZ… atunci ce sens a mai avut inregistrarea cu un microfon scump?
Si invers teoria e valabila. Daca folosesti un microfon “vintage”, nu foarte scump, dar care suna placut si mai departe il ataci cu un preamp bun continuat cu un compresor inteligent si ceva EQ eficient, poti sa ai rezultate fantastice.
Asemenea chitarilor si vocile pot fi dublate, cantate in polifonie sau armonizate diferit.

Ziua a patra ar trebui sa fie cam ultima de inregistrari…

Ziua a cincea. Post-Productia ~6-10 ore

Incepem editarea, care pe scurt inseamna selectarea dublelor sau taierea in bucatele a .aif-ului (.wav-ului), fiecare canal in parte si pozitionarea lor cat mai exact pe grila de metronom a softului,in perfecta sincronizare cu celelalte instrumente. Aceasta munca poate fi facuta fara prea mari eforturi- lasand sa se scurga si mici imperfectiuni de interpretare, sau poate fi una exacta si minutioasa, dar care ia ceva mai mult timp.
Mixajul este momentul mult asteptat de toti si asta pentru ca cei care au contribuit la inregistrarea materialului vor sa asculte ce au realizat. Aici cel care mixeaza, poate fi supus unei presiuni stanjenitoare din partea trupei pentru ca fiecare vrea sa fie “mai tare” decat ceilalti. De obicei la mixaj recomandam sa participe maxim doi membri ai trupei,respectiv doar cei in masura sa decida din punct de vedere al productiei finale.
La mixaj se folosesc cu succes acele “pluggin-uri” de care am scris mai sus. Ele sunt niste emulatoare a efectelor de rack analogice pe care noi le cunoastem foarte bine din era full analogica. Voi enumera cele mai folosite dintre acestea: EQ, Chorus/Flanger/Phaser ,Reverb, Delay, Compressor, Limiter, Overdrive/Amp/Distortion, Pich-Shifter, Noise-Gate, Hiss Removal, Auto-Tunning, Deesser,etc.

Dintotdeauna, producatorii de DSP pluggins (digital signal processors) lucreaza la emularea cat mai apropiata a efectelor analogice, astazi, diferentele intre efectele analogice si cele digitale sunt aproape insesizabile, iar pretul DSP-urilor este foarte apropiat de pretul efectelor analogice consacrate.
Totodata in ultima vreme marii producatori, cum ar fi Waves, Lexicon, SPL, Native Instruments,IK Multimedia, Steinberg, Izotope, Antares, Universal Audio, Digidesign, incep sa imbunatateasca si interfata grafica a pluggin-urilor,evident pentru ca o “imagine” buna ajuta enorm produsul,mai ales cand e vorba de vanzari, concurenta dintre ei fiind una foarte mare. Cele mai bune si cu rezultate excelente sunt insa pluggin-urile care au si o componenta hardware, asta pentru ca in afara ca nu folosesc resursele calculatorului, memorie si processor, reusesc sa re-emuleze algoritmii efectelor analogice ravnite de toti. De exemplu noua ne place UAD 2.

Ca si o paranteza, cel mai bun si mai scump reverb,este un TC-Electronic M6000 si pe care il folosesc cu succes multe studiouri din lume, costa undeva in jur de 13.000 euro. Acest effect emuleaza perfect reverberatiile acustice chiar si pe mai multe canale. ( se poate mixa in 5.1)
Odata mixajul incheiat, facem copii pe CD a pieselor si dam trupei sa asculte in conditii de auditie de ei stiute, respectiv acasa, in masina,la casti, la birou…in fine in diverse situatii acustice.

Ziua a sasea. Mastering ~ 4 ore

In ultima zi se fac micile modificari de mixaj in urma auditiei si a cerintelor membrilor trupei. Stim ca fiecare are ceva de zis.
In mod absolut obligatoriu dupa mixaj se face un pre-mastering.
Apoi masteringul.

Ce inseamna un mastering? Simplificand explicatiile inseamna o inbunatatire de dinamica (ca aia pe care o auzim la radio FM), inseamna ca piesele sa sune compact si echilibrat. Tot acum se pot pune piesele pe CD intr-o ordine stabilita si daca e cazul facute setarile pentru multiplicarea industriala.
In mod normal si daca bugetul permite, se recomanda ca masteringul sa fie facut intr-un studio dedicat, dat fiind natura complicata si pretentioasa a procesului. Acest proces este unul de sine statator si este totatl diferit de cel de mixaj. Astfel ca incepand de la acustica camerei in care se face masteringul, tehnologia, respectiv aparatura este total diferita. Insa cel mai de pret in acest proces ramane totusi perechea de urechi care opereaza materialul audio. De cele mai multe ori “sunt” foarte scumpe. La fel si “gear-ul” (efectele,monitoarele) studiolui, unde un convertor analogic/digital digital/analogic de mare fidelitate poate fi achzitionat cu un minim 3000 euro. La mastering se folosesc in principiu EQ cu compresoare dinamice pe benzi ,limiter, cateodata reverb. O jucarie dedicata masterizarii ar fi un Avalon Mastering EQ si costa in jur de 10.000 euro…

Intr-un produs audio finit ca si preponderenta in calitatea materialului sonor consta in 30% interpretarea si compozitia artistica, 20% inregistrarea, 20% mixajul si 30% un mastering de mare calitate.
Masterul se livreaza trupei in mai multe exemplare, iar proiectul cu inregistrarea se copiaza pe DVD si se arhiveaza in doua exemplare.
Cam asta a fost, va asteptam in studioul TAINE MULTIMEDIA.

Andy Ionescu

Folosirea procesoarelor si a efectelor in studio

Postat de mihai on aprilie 28, 2011  |  6 Comments

Pe vremurile cand imprimarile audio erau la inceputuri, posibilitatea de a inregistra 4 canale audio simultan era un vis de-abia implinit si o camera de reverb era o mana cereasca, problema patch-uirii procesoarelor nu exista. Incetul cu incetul insa, au inceput sa apara compresoare, egalizatoare externe si in cele din urma efectele digitale, mutand stacheta tot mai sus. Din acel moment, inginerul de studio a trebuit sa se obisnuiasca cu insert-uri, aux-uri si sisteme de rutare din ce in ce mai complexe. Astfel, nu e deloc surprinzator faptul ca, desi putem avea cunostiintele de baza legate de rutarea procesoarelor, se pot gasi o sumedenie de variante care sa ofere rezultate mai bune sau mai interesante. De luat in considerare este faptul ca desi acest articol este dedicat in principiu efectelor de outboard, toate principiile care vor fi enuntate se aplica si in orice DAW, dar cu o considerabil mai mare usurinta.

Procesoare si efecte

Care ar fi diferenta dintre cele doua? Desi, dupa cunostiintele mele, nu exista o definitie foarte clara intre cele doua, consider ca ele pot fi deosebite in felul urmator:

-          procesoarele modifica intr-un fel anume semnalul de intrare, iar la iesire ofera o varianta schimbata din punct de vedere al dinamicii, al raspunsului in frecventa, samd, FARA a mixa si semnalul direct (de intrare) – cu mica paranteza ca anumite compresoare pot avea un control de dry/wet, pentru procesare paralela

-          exemple de procesoare: compresie, egalizare, gate, noise reduction

-          efectele sunt concepute pentru a fi adaugate la semnalul direct, oferind la iesire un mix dintre semnalul de intrare si efect; in principiu, orice procesor care foloseste o forma de delay (baza oricarui efect de reverb, chorus, flange, samd) poate fi considerat efect

-          exemple de efecte: reverb, delay, ecou, chorus, flange, phasere, harmonizere, pitch shiftere, samd

Clasificarea devine dificila din momentul in care un multi-efect poate juca amandoua aceste roluri. Un exemplu clar este Kurzweil Mangler, care ofera atata procesoare de compresie/EQ/distors, cat si o serie de efecte de chorus/reverb/flanger/samd:

Reguli de rutare a semnalului

Pe o consola de mixaj (fie ea un mixer sau un DAW), exista o serie de send-uri auxiliare, post-fader – in traducere, ele permit trimiterea semnalului la un anumit nivel reglat de catre potentiometrul de aux de pe un anumit canal catre un efect extern, nivelul semnalului scazand sau urcand SI in functie de nivelul faderului canalului de pe care trimitem semnalul. Iesirea efectului revine in mixer, in principiu pe un canal standard (sau pe doua, daca lucram in stereo) sau pe un FX return, care nu e nimic mai mult decat un alt canal de intrare al mixerului, dar care nu ne ofera posibilitati mai complexe de egalizare/rutare/samd. Avantajul acestor aux-uri este faptul ca ne putem folosi de ele pentru trimite semnalul de la mai multe canale catre un efect extern – de exemplu un reverb scurt de ambianta care dorim sa fie „servit” un numar mai ridicat de canale din mix. In principiu, aux-urile si FX return-urile sunt folosite strict pentru efecte – daca ai folosi un egalizator sau un compresor, efectul acestuia ar fi considerabil mai putin audibil; practic, ar fi vorba despre procesare paralela, o tehnica mai complexa care nu face scopul acestui articol.

Cealalta metoda folosita pentru a introduce procesoare externe intr-un mixaj sunt insert-urile de pe canale/grupe/master bus. Ele functioneaza prin intreruperea liniei de semnal, trimiterea semnalului catre un procesor extern, si revenirea pe acelasi canal al mixerului de pe care s-a plecat. Toate procesoarele sunt folosite in principiu ca si insert-uri, cu mica exceptie in care ele apar intre iesirea mixerului si un recorder analog sau digital.

Insert-urile apar ca si un jack stereo mama (sau TRS), partenerul celui superior din imaginea de mai jos.

Conform nomenclaturii, avem:

-          (1) – „S” – sleeve – camasa, care transmite masa

-          (2) – „R” – ring – inelul, care in cazul insert-urilor primeste semnalul procesat extern

-          (3) – „T” – tip – varful, care trimite semnalul catre procesorul extern

Conectarea procesoarelor prin insert-uri se face prin folosirea unui cablu in Y, care are un jack TRS la un capat introdus in mixer si DOUA jack-uri mono, care se conecteaza la intrarea si respectiv la iesirea procesorului folosit. O alta paranteza ar putea fi faptul ca unele mixere folosesc doua jack-uri TRS, unul pentru send, altul pentru return – motivul este posibilitatea folosirii semnalului balansat in acest caz; in mod evident, in acest caz nu se va mai folosi un cablu in Y, ci doua cabluri TRS, unul pentru iesire si unul pentru revenire.

Cateva reguli:

-          marea majoritate a procesoarelor functioneaza cu nivele de semnal de linie, nefiind facute sa functioneze cu un semnal de microfon pe intrare; din acest motiv, ele sunt folosite cu ajutorul insert-urilor, acestea oferind un semnal de linie post-preamplificatorul de microfon al mixerului

-          daca folosesti un efect cu ajutorul aux-urilor/return-urilor, este normala setarea sa pe 100% wet (100% semnal procesat), pentru a permite controalelor de aux sa controleze nivelul dintre semnalul original si cel efect-uit (oare exista cuvantul asta in limba romana?…)

-          unele efecte de chorus/flange/phaser necesita un control fin al nivelului de semnal direct raportat la cel procesat, caz in care poate fi util sa fie folosite  ca si inserturi

-          pentru a folosi un efect cu intrare mono si iesire stereo (reverb sau delay stereo, de exemplu) cu ajutorul insert-urilor, poti folosi return-ul de insert al canalului de plecare pentru o parte a semnalului stereo, si return-ul unui alt canal adiacent pentru cealalta parte; jack-ul mono care provine de la iesirea efectului pentru cel de-al doilea canal se introduce doar pe jumatate in insert-ul mixerului, in acest caz, pentru ca varful sau sa faca contact cu inelul jackului mama de insert

-          pentru a aplica compresie sau EQ pe intreg mixajul, cea mai indicata este folosirea insert-urilor de pe canalul de master, pentru a putea folosi faderele de master pentru fade-out-uri curate, care sa elimine si zgomotul procesorului

-          deseori aux-urile sunt destul de zgomotoase; daca iti doresti sa folosesti un efect strict pe un canal, sansele sunt maxime ca nivelul de zgomot sa fie mai scazut prin folosirea sa cu ajutorul insert-urilor

In speranta ca am mai dat la o parte macar partial din ceata care invaluie metodele de rutare a procesoarelor si a efectelor in studio, voi incheia articolul aici. Daca aveti intrebari sau subiecte adiacente care ar merita o dezvoltare, va stau la dispozitie prin ajutorul soundblog.ro

Cool Video: Tur Legacy Studio Olanda

Postat de Alex Muntean on aprilie 15, 2011  |  No Comments

Ninja Mixer, online!

Va salut cu respect, dragi colegi!

Prin cutreierarile mele pe internet, am gasit urmatorul video, ce reprezinta excursia lui James “LA” Lugo in Olanda, la studioul “Legacy Studio”, unde se pot vedea diverse “bunatati” care pur si simplu te fac sa salivezi, visand la ziua in care vei avea si tu asa ceva, iar apoi m-am gandit sa il impart si cu voi.

Baietii au facut si un microphone shootout pentru noi, umilii studiofili, iar fisierele le puteti gasi la link-ul de mai jos:

http://www.gearslutz.com/board/gear-shoot-outs-sound-file-comparisons-audio-tests/601989-classic-vocal-microphones-tube-solid-state-ribbon.html

Microfoanele folosite pentru shootout au fost: Neumann U47tube, Neumann U67, Neumann M49, AKG C12, Sony C37A, Neumann U87ai, Neumann U47fet, AKG 414 EB/CK12, Sony C47, RCA 44, RCA 77dx.

Enjoy!

I AM A.M.

EQ – HighPass si LowPass

Postat de Florin on martie 22, 2011  |  4 Comments

EQ-ul (egalizatorul) este una din principalele unelte pe care le avem la indemana cand vine vorba de modelarea unui sunet si cu siguranta pentru a ajunge de la punctual A (inspiratia initiala/ideea piesei) in punctul B (piesa mixata , masterizata) avem nevoie de cunostinte si tehnici care sa ne ajute sa imbunatatim calitatea finala a sunetului.

Ce putem face cu un EQ ?

Sa ridicam (boost) sau sa taiem (cut)  energia ( “volumul “)  unor frecvente.  Plaja acestor frecvente incepe de la joase (lows),  medii  (mids) pana la inalte (highs) .

Astazi o sa ne ocupam de joase si inalte si de felul in care printr-o tehnica simpla putem imbunatati calitatea piesei, facand in asa fel incat mixul nostru sa fie unul solid .

Majoritatea EQ-urilor au doua filtre: High Pass (trece sus) si Low Pass (trece jos). Ce fac aceste filtre?

• filtrul High Pass – reduce energia(“volumul”) frecventelor joase, permitand frecventelor inalte sa treaca neafectate
• filtrul Low Pass – reduce energia frecventelor inalte, permitand frecventelor joase sa treaca neafectate.

EXEMPLU :

Avem un pattern (ritm) de tobe care suna in felul urmator:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

O sa imbunatatim soundul lor doar prin folosirea filtrelor High Pass si Low Pass din “Pro EQ” (din cadrul Presonus Studio One, insa tehnica se poate aplica in aceeasi maniera in toate DAW-urile sau cu orice egalizatoar care are aceste filtre )

In acest track avem prezente doua sunete de kick (toba mare) “ K1 si K2 ”

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Vom folosi filtrele de High Pass si Low Pass pentru a obtine un KICK mai definit cu un sunet mai puternic (tehnica suprapunerii a 2 sau mai multe sunete diferite pentru a obtine unul singur se numeste layering – dar despre asta vom discuta intr-un articol viitor )

Vom egaliza in asa fel incat sa avem in felul urmator:
K2 –baza frencventelor joase , K1 – atacul (frecventele inalte)

Filtrele se utilizeaza pentru a “scapa” de intercalarea frecventelor si de “ sunetul murdar “ rezultat din aceasta.

Pe K2 – Punem Low Pass (trece jos) sa taiem inaltele fara sa avem basii, de care avem nevoie, iar
pe K1 – Punem High Pass (trece sus) pentru a taia din joase, lasand doar inaltele.

Astfel frecventele inalte de pe K2 nu se vor intercala cu inaltele de pe K1 si frecventele joase de pe K1 nu se vor intercala cu joasele de pe K2, rezultand per total un sunet mai curat si mai bine definit .

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Filtrele sunt importante cand dorim sa facem ordine la mixaj. De exemplu, multa lume crede ca un Hi-Hat are energie doar pe frecventele medii si inalte, fara a avea energie pe basi. NU !
Chiar daca acesta poate sa nu fie un lucru audibil sau pentru unii suna ciudat ca un Hi-Hat sau Cinel sa aiba “basi”, energia in zona aceea poate sa existe, iar daca nu este taiata prin folosirea filtrului de HighPass, ar putea murdari mixul, facand basul mai putin clar.

Aceeasi tehnica se aplica si aici – pentru a “curata “ track-ul acesta, aplicand din nou un filtru de High Pass (trece sus). Tot asa puteti face pentru fiecare track, care considerati ca are nevoie de curatare pe joase.

Nu se poate spune despre acest procedeu ca va face un mix sa sune incredibil dar e totusi o tehnica care cu siguranta poate face diferenta intre ceea ce ‘suna acceptabil’ si ceea ce ‘suna prost’, piesele vor fiind mai curate, in special in zona de joase .

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

2ProBeats.

Inregistrarea tobelor acustice – ultima parte

Postat de mihai on martie 7, 2011  |  No Comments

Si am ajuns in sfarsit la ultima parte a acestei serii de articole, respectiv microfoanele de ambianta si metodele lor de procesare. Voi incepe cu cele aflate in imediata vecinatate a microfoaneleor de apropiere, deparatandu-ne incetul cu incetul de setul de tobe pe parcursul acestui articol.

“Urechile tobarului”

O metoda buna pentru a capta exact ce aude tobarul, in cazul in care acesta este foarte satisfacut de sunetul natural al tobelor pe care le aude, este amplasarea unei perechi de microfoane in configuratie stereo, in principiu condensere, cat mai aproape de capul tobarului.

Configuratia ORTF tinde sa mi se para cea mai adecvata in acest sens, pozitionata imediat deasupra capului tobarului, fara totusi a il incomoda.

Lateralul tobei mari/dedesubtul tobei mici

Un microfon plasat in dreapta tobei mari (perspectiva audientei), la 5-15cm distanta de pamant, indreptat catre toba mica va capta o combinatie destul de interesanta dintre rezonanta corpului tobei mari si cordarul tobei mici.

Un SM57 poate fi perfect adecvat, o varianta alternativa fiind un condenser cu diafragma mica (pentru o captare a frecventelor joase cat mai clara) sau mare (pentru un sunet cat mai clar, poate putin prea boomy din pricina tobei mari).

Deasupra tobei mici

Un condenser cu diafragma mica plasat exact deasupra centrului tobei mici, la inaltime cat mai mare – cu grija la tavan, daca este prea aproape si reflectiv va compromite sunetul captat – va da adancime si plinatate sunetului tobei mici, in special daca este procesat cu ajutorul unor gate-uri/compresoare (dupa cum voi descrie mai departe in acest articol).

In fata tobei mari

Pentru a capta o imagine completa a carnii kit-ului, se poate plasa un microfon condenser la 1-2m in fata tobei mari. In functie de distanta fata de sol, cinele captate vor fi mai putin prezente (lucru in general bun), iar frecventele joase generate de catre toba mare vor fi puse in evidenta.

Microfoanele de ambianta

Un microfon sau o pereche de microfoane de ambianta plasate intr-o camera cu o acustica buna pot face enorm de mult sound-ului de tobe, fiind chiar obligatorii pentru anumite genuri, cum ar fi rock-ul mai dur. In aproape in orice situatie sunt folosite condensere pentru ambianta.

De mentionat este si faptul ca in mare parte din timp un microfon mono de ambianta tinde sa fie folosit, oferind adancime si grosime sunetului fara sa afecteze imaginea stereo captata de catre overhead-uri.

Nu pot face decat niste sugestii legate de pozitionarea lor, aceasta depinzand strict de mediul acustic in care se inregistreaza:

-          plasate mai sus, acestea tind sa capteze mai mult din sunetul cinelelor, lucru in general defavorabil

-          daca le pui intr-un colt sau foarte aproape de un perete, vei capta mai multe frecvente joase, lucru care poate fi de folos

-          intr-o camera mai mica, poate fi util sa plasezi un microfon indreptat catre un colt; astfel vei obtine un pic mai multa adancime, ca si intr-o camera mai mare

-          daca ai diffusere plasate pe peretele opus al tobelor, poate fi utila pozitionarea microfoanelor in apropierea lor sau chiar indreptate catre ele

Trash mic

Acesta este un microfon asupra caruia nu am sugestii legate de pozitionare sau asupra tipului folosit. Poate fi un microfon de magnetofon vechi modificat pus intr-un colt, poate fi un U87 pus intr-o bucatarie alaturata salii de inregistrare al tobelor. Poate sa adauge adancime sound-ului de tobe, sa-l transforme in ceva complet inovator in urma procesarii sau a ambiantei captate sau sa fie complet nefolositor in mixaj.

Incearca sa fii cat mai inventiv cu pozitia si tipul microfonului si al procesarii (bug-uri de chitara, un radio vechi, samd), cine stie de ce te poti “impiedica” si va da acel final 5% la capitolul sound. Nimeni altcineva nu beneficiaza de spatiul acustic propriu al fiecarui home studio, asadar foloseste-te de el pentru a-ti contura sound-ul propriu.

Procesarea microfoanelor de distanta

Aici vine partea distractiva a acestui articol: impactul primar fiind captat de catre microfoanele de proximitate, microfoanele de distanta pot fi procesate in anumite moduri complet ne-ortodoxe pentru a obtine rezultate cat mai bune din ele.

Mai jos, aveti cateva sugestii, aplicabile cam pe oricare din tipurile de microfonare descrise mai sus:

-          un standard al inregistrarilor de rock este strivirea microfoanelor de ambianta cu un 1176 (sau emularea software adecvata), cu toate butoanele apasate

-          dupa ce ai gate-uit in mod adecvat microfonul de proximitate al tobei mari, poti folosi semnalul respectiv pentru a ataca sidechain-ul unui gate plasat pe unul dintre microfoanele de distanta (la microfonul de deasupra tobei mici este un trick standard, de exemplu)

-          poti incerca sa muti track-urile de distanta mai in stanga sau dreapta in DAW; prin mutarea lor “in fata”, vei departa in timp semnalul captat de cel direct, captat de restul microfoanelor, obtinand o posibila adancime mai mare

-          microfoanele de distanta sunt ideale pentru strivirea cu cele mai murdare compresoare de care dispui, trecerea printr-un bug de distors, printr-un Sansamp, samd; luand in considerare faptul ca vor fi foarte incet in mixaj, nivelul de zgomot si de distorsiuni care pot ajunge pe ele este cu mult mai ridicat decat ai crede; in mixaj toate distorsiunile acelea nu vor fi aparente, dar grosimea si adancimea lor se va simti

Astfel, consider ca am terminat un mic ghid de inregistrare al tobelor acustice, o arta din ce in ce mai uitata, din cate aud pe inregistrarile moderne – sample replacement-ul, adaugarea de sample-uri sub tobele trase, “compusul” tobelor pe calculator tind din ce in ce mai mult sa acapareze marea majoritatea inregistrarilor recente, din cate observ. Intr-adevar, fara aceste “carje” nu se poate obtine sound-ul modern de TOP40. Pe de alta parte, cui ii pasa? Nu am mai auzit de ceva vreme un sound de tobe cu adevarat natural si cu adancime, sau ceva inovator in aceasta directie, decat in albumele de underground. Poate ar fi timpul pentru o schimbare.

Mihai Toma

Despre monitoare…

Postat de Florin on februarie 25, 2011  |  9 Comments

Despre subsemnatul.

Fara a avea pretentia ca sunt un fin cunoscator sau specialist, experienta de peste 12 ani in audio: radio, studio productie/inregistrari, concerte, club, apoi TV inca vreo 8 ani (fara sa renunt complet la audio), etc, ma ajuta sa inteleg si sa fac diferente chiar critice atunci cand ascult o pereche de monitoare, fie boxe, fie casti.

Cu toate acestea, uneori mi se pare foarte greu sa compar anumite produse, fie pentru ca sunt cu adevarat foarte asemanatoare, fie ca spatiul de auditie/lucru difera, fie ca sunt mai obosit fizic si/sau acustic in momentul respectiv. Din cauza muncii, poate si a lenei, nu m-am obosit sa retin terminologia de specialitate, cautand intotdeauna principiul, logica, axioma daca doriti. De aceea va rog sa ma scuzati daca pe alocuri voi fi usor stangaci, empiric, mai putin laborios sau nu prea riguros,  ma rog, ati prins ideea.

Acum un an sau doi, cand m-am decis sa ma reintorc, mai hotarat in domeniul audio, am ascultat zeci de monitoare, in magazine, studiouri sau la prieteni. NU imi propun sa le judec/depreciez pe celelalte, nu ar fi cinstit si nici realist.

Am ascultat/lucrat/auzit majoritatea monitoarelor de pana in 1000 euro per pereche, cateva peste aceasta suma, dar evident si cateva mai scumpe, dar care nu fac obiectul discutiei acum. Poate ii dezamagesc pe unii, dar nu mi-am facut un clasament sau o impresie definitiva si irevocabila.

Eu cred in continuare ca „weapon of choice” (in traducere: arma perfecta) nu e una singura. Dar exista totusi diferente care sunt mai mult sau mai putin subiective.

“Mixing with your mind” de M.P. Stavrou mi se pare nu doar o carte, ci UN TITLU care ilustreaza ce vreau sa subliniez.

Yamaha HS/MSP, Focal CMS, Adam A*/A*X, Mackie MR/HR, KRK rokit, Audix, Fostex PM, Samson, Prodipe,  Ikey, Genelec 6000/8000, Blue Sky Exo/Media/Sat, ESI nEar, JBL, fac parte dintre monitoarele de studio pe care, mai mult sau mai putin, le-am probat/ascultat/lucrat , de multe ori in medii diferite, din pacate, si adesea cu material diferit. De aceea ma feresc sa emit sentinte. Ce nu am ascultat decat fugitiv sau deloc ar fi Dynaudio, Event, Klein+Hummel.

Nu doresc sa incepem o discutie despre monitoare high-end precum ATC, PMC, Genelec, K+H, s.a.m.d. sau multe alte branduri legendare, pentru ca nu si-ar avea rostul in cazul acesta.

Cateva lucruri generale despre monitoare si nu numai:

De un lucru cu siguranta nu ne putem plange, si anume: diversitatea ofertei, desigur asta e valabil daca exista un buget decent pe partea cumparatorului.

Alegerea nu e una usoara, ba chiar este destul de complicata, daca nu sti ce cauti sau daca nu ai lucrat deja timp indelungat pe ele.

Exista zeci de clasificari ale monitoarelor, unele de umplutura, altele cu sens destul de logic ce se relateaza la problemele de care utilizatorul se loveste in cadrul muncii.

Asadar una din clasificari este cea a monitoarelor “ear-candy” (in care totul suna fain) vs “ugly-sound” (in care totul suna nashpa). daca in prima categorie as putea  include krk, genelec entry level, in a doua e de ajuns sa amintesc yamaha ns10. Despre ns10 era o vorba: daca reusesti sa faci sa sune acceptabil un produs in ele, atunci l’ai rezolvat in aproape toate celelalte medii. Opus, unii s’au plans ca in genelec materialul a sunat atat de bine incat au indulcit greselile, si, mai mult, n’a mai  sunat atat de bine nicaieri. Majoritatea monitoarelor (ca de aia’s referinte) incearca sa impace si capra si varza.

Deasemeni, o mare capcana ce da un puternic bias rezulta din amestecarea nevoilor si a preturilor. De obicei vorba e: cumpara’ti cel mai bun monitor pe care ti’l poti permite. Cel mai bun nu e totdeauna cel mai scump. Iar nevoile, de la control primar, tracking, auditie, pana la post-procesare, mastering pot face o diferentza intre monitoare. Totusi, IMO regula e urmatoare: intr’un monitor bun poti sa le faci cam pe toate, daca iti cunosti sculele si urechile. Din pacate, intr’adevar bun = scump de obicei. Doar ca evolutia tehnologiei si largirea ofertei a dus si in mainstream monitoare cu un pretz rezonabil care pot face treaba buna. Treaba asta buna, nu uitati, se face in timp. Sunt cazuti destul de rare in care sa nimerim din prima toate elementele. Sa rezonam instant cu monitoarele. Si oricum, niciodata nu uitati de control in mediu real: car-audio, home-audio, si “radio cu ceas”: probabil o verificare esentiala. Toate astea sunt intruchipate in studiouri de vestitele mixcubes (sau eqiv.), si de multe ori de un “radiocasetofon” cu CD/usb.

Cat despre casti… ei bine castile sunt capitol separat: Cu monitoare audio “de bun simt” cel mai bun “utilaj” complementar este o pereche de casti bune. Inclusiv in ceea priveste lo-end freq. O mica paranteza: din dorintza de a da bine specificatiile (la boxe in special), multi producatori “trag” de limitele raspunsului in frecventza, insa astfel sacrifica liniaritatea (din aceeasi dorintza, care, sa fim sinceri, e de fapt cerintza cumparatorilor, s’a extins si bass-reflex-ul). Revenind la casti, in ceea pe priveste spatialitatea, stereofonia/monofonia, nivelele de reverb s.a sunt capcane. De aici nevoia de monitoare cam orice ai face. Oricum una dintre cele mai bune probe in casti (apropo de radioul cu ceas) este sa ascultati la final materialul cu castile tinandu’le in mana sau lasate pe masa, cu difuzoarele la 45-80 de grade unul fatza de celalalt (deci fara sa le puneti lipite fatza in fatza). daca astfel se aude ce trebuie, lupta e jumatate castigata. Inca o proba: la monitoare nearfield, distanta de lucru, de “chirurgie” e de 1-1,5m. On-axis. Insa ca si altii, si eu de multi ani m-am obisnuit sa verific instinctiv si la distanta MUZICALA, adica peste 2m, fara sa rup VU-metrele neaparat. Si sa mai dau si ocol boxelor, ca la exponatele de la gradina botanica. E un check riscant, dar in timp functioneaza bine. Altii (or fi nebuni sau prea avansati) dau play materialului si fug IN BAIE sa’l asculte. Explicatii sunt. Nu insist.

BTW, parerea mea strict personala cu raspandirea Yamaha  NS10: ele sunt intra’adevar bune, dar in ziua de azi sunt (usor) depasite. De ce sunt insa atat de extinse? pai din vreo 2 motive. Pe repede: la momentul aparitiei nu prea aveau concurenta in nearfield, aratau bine si au fost bine promovate. Apoi, incepand sa se extinda, au devenit un etalon. Bun sau rau, atunci cand un inginer de sunet si nu numai migra dintr’un studio in altul, ii trebuia un reper, un etalon: acela a devenit NS10. Mai apoi, au devenit sinonimul studiorilor profesionale in toate pozele din domeniu, jumatate dintre “talentele”/producatorii (n’o zic peiorativ) ce cautau un studio ziceau:  aaa, are monitoare cu dif-uri albe, e profi clar. Cumva asa era. doar ca nu din cauza asta neaparat.

Exista, e bine de mentionat, si sunetisti care prefera ca monitor principal boxe HI-FI (scumpe sau foarte scumpe, e adevarat). Motivatiile sunt destul de diverse sau intuibile.

Ceea ce conteaza cu adevarat e un singur lucru: rezultatul. Transpunerea buna in mediile principale de difuzare: i-pod, tv, club, home stereo. tocmai de aceea drumul pana aici poate fi inceput din mai multe locuri.

Daca ma intrebati pe mine, incepatorilor le propun sa cumpere un produs mai iefin, conform principiului, nu stii ce e mai bine daca nu stii ce e bine; si mai rau, evident.

Cand ajungi sa cunosti neajunsurile si limitele unui monitor mai modest, e timpul sa faci un pas inainte. Mai ales tehnic, pentru ca artistic, o piesa extraordinara poate deveni hit si daca nu e state of the art audio.Desi chiar aceasta afirmatie suporta contre. In electronica, ambiental, etc acolo unde ingineria chiar produce sunetul si senzatia, treaba asta cam pica… unde mai pui si razboiul compresiei…

Concluzii? eh…

Aproape nimic din ce am spus mai sus si ce voi aprecia in continuare nu e litera de lege. E doar parerea mea care NU e perfecta. Mai mult, psihoacustica, obisnuinta, educatia fiecaruia face ca ceea ce unii urasc, altii sa iubeasca si practic si unii si altii sa aiba dreptate. In aceeasi masura in care pot sa n’aiba. Monitoarele si audio in sine e o treaba foarte relativa si personala in nuante. Totusi, grosso modo, sa nu uitam, aproape oricine poate face diferentza intre ceva ce suna cu adevarat bine si ceea ce suna cu adevarat prost. DESI, daca asculti mult un lucru prost, fara sa ai termen de comparatie, am o veste… proasta: se modifica etalonul. De aceea multi au cateva piese de referintza cu care compara munca proprie si traductoarele electro-acustice. Ca sa aiba un etalon de plecare. Dupa ore de sesiune in studio, 2-10 minute de liniste si apoi ascultarea unui etalon A/B cu materialul pot sa ofere surprize Mari.

Revin: ideal e ca inainte de a le cumpara sa le asculti/lucrezi pe ele. cel mai bine in mediul in care vei lucra. Si aici intervin firme precum Soundcreation in Ro, care iti dau posibilitatea asta. MARE lucru. lasand la o parte break-in (burn in time), curba de invatzare/acomodare si multe altele, e un lucru mare. Practic, decisiv. Asa ca , inc’o data: puteti sa sariti peste tot ce am spus sau voi spune, daca monitoarele X sau Y va plac, rezonati cu ele, in 9 din 10 cazuri luati’le. Acel  1, poate 2 din cazuri sunt valabile cand aveti incredere deplina in sfatul, feedbackul cuiva mai experimentat si aceasta influenta, bias, nu contrasteaza grav cu ceea ce ascultati. E de stiut insa ca ce auziti in show-room poate diferi mult de camera sau studioul de lucru.

Unul dintre cele mai grele lucruri si’n acelasi timp un atu extraordinar de valoros: sa stii sa asculti. Daca inveti bine asta, te’ai “scos”.

Oricum (poate cu asta ar fi trebuit sa incep). tratarea ascustica a camerei e al naibii de importanta. Foarte importanta. Ah, si v’am spus cat de importanta e tratarea acustica a camerei? Ca sa zic asa, cam 50% din sunet e camera. Dar si aici putem despica firul in 4. Insa doar pana la un punct. Exista monitoare mai sensibile si altele ceva mai putin sensibile la raspunsul camerei. dar nu cu mult. Deasemeni, in conditii improprii, incercati sa ascultati/lucrati la volum cat mai mic pentru a -pardon- excita  cat mai putin raspunsul camerei: ring/stationary/deeps/peaks/ana/caiafa. incercati sa pastrati pozitie echidistanta lateral, dar longitudinal apropiati’va de regula lui 1/3 si 2/3. Iar in sectorul bass e un mic dezastru: (aviz electro/hip-hop) daca asculti incet, curba fletcher-munson spune ca urechea nu aude, daca dai tare, isi bate camera joc de frecventele tale. Cu cat frecventele sunt mai joase, cu atat sunt mai greu de stapanit si directionat. Poftim cultura! Si atunci apelezi la reprezentari grafice si la perfidele dar totusi eficientele casti. Care si ele, tre sa fie din clasa monitor in principiu. Alti bani… Oricum, informatii mai detaliate si profesioniste gasiti si in alte articole din acest blog, gearlutz.com si si nu numai. Informatii care mi’au folosit si mie. Mult.

Vom reveni in partea a 2-a a acestui articol cu o recenzie la 2 modele de monitoare nearfield, des intalnite pe piata, si destul de apreciate de publicul larg.

Marius Ivan

Inregistrarea tobelor acustice – partea a VI-a

Postat de mihai on februarie 23, 2011  |  No Comments

Dupa o indelunga pauza, am revenit cu penultima parte a seriei de articole despre inregistrarea tobelor acustice. Prin urmare, sa trecem la un element deseori lasat la urma, respectiv tom-urile (tum-urile, tom-tom-urile, samd) si cazanul.

Pregatirea tomurilor pentru inregistrare

Intai si intai, cateva aspecte referitoare la constructia si dimensiunile tom-urilor:

• pentru a nu ma mai repeta, cititi articolul anterior despre influenta lemnului asupra inregistrarii tobei mari (link); aceleasi percepte se aplica si asupra tom-urilor

• desi este un standard al seturilor de tobe pentru rock, parerea mea este ca cea mai proasta alegere a dimensiunilor este 12”, 13” 16”, dintr-un motiv simplu – diferenta de dimensiune dintre tom-uri este de 1”, respectiv 3”, ducand la dificultati uneori insurmontabile legate de acordajul lor la intervale egale, muzicale si placute urechii

• daca iti doresti un set cat mai versatil, cel mai indicat ar fi un set de tom-uri de dimensiunile 12”, 14”, 16” – e usor un acordaj la intervale egale, se pot acorda si jos, pentru cat mai multa grosime a sunetului, iar daca se doreste un sunet mai inalt, se poate urca acordajul; un set de 10”,12”,14” nu va permite decat acordaje inalte, posibil inadecvate rock-ului

• o alta abordare: la ora actuala trecerile pe tom-uri sunt destul de rare, aproape inexistente pe inregistrarile de studio; din acest punct de vedere, e posibil ca un set de 10”, 12”, 14” sa ajute prin rezonanta sa simpatica mai scazuta

Fetele de tom-uri si acordarea lor:

• tipul cel mai folosit de fete de bataie pentru tom-uri este Remo Ambassador, in varianta Coated sau Ebony, oferind un echilibru foarte bun intre un sunet cald si atac; pentru rezonanta, se pot incerca diferite variante, Remo Ambassador fiind iarasi cel mai des intalnit

• cel mai des intalnit acordaj al tom-urilor este cel in cvarte sau cvinte; daca se doreste un acordaj cat mai jos, este bine sa se inceapa de la cazan, se gaseste acordajul cel mai jos care produce o nota clara, apoi se urca in cvarte sau cvinte in sus pe tom-uri, totusi, tinde sa nu fie indicat acordajul in tonalitatea pieselor, datorita faptului ca acestea vor rezona mult prea usor cu notele chitarii bas/electrice si se vor pierde cu usurinta in spatele unui posibil zid de power chords de chitara combinata cu bas

• trebuie acordata atentie rezonantei simpatice a tobei mici cu tom-urile, cel de 13” fiind cel mai problematic; din acest motiv, toba mica avand o importanta mult mai mare, recomand cu caldura acordarea tobei mici pentru un sound cat mai bun, iar apoi acordarea pe intervale a tom-urilor astfel incat sa nu interactioneze armonic. Desi (aproape) orice tobar de rock isi acordeaza tom-urile pentru o rezonanta superba, lunga, completa, in studio consider ca este mai degraba un impediment, decat un avantaj – niste tomuri care rezoneaza non-stop la fiecare lovitura de toba mare vor incurca considerabil sunetul captat de catre overhead-uri, de aceea recomand folosirea de mijloace de atenuare a rezonantei lor – Moon Gel, o bucata de banda izolatoare care sa intinda un colt al foliei de rezonanta, cercuri taiate din alte fete, dezacordarea usoara a uneia dintre cheile de acordaj pentru a reduce din rezonanta, samd

Plasarea microfoanelor de tom-uri

Metoda cea mai intalnita este pozitionare unui microfon la aproximativ 5 cm deasupra tom-ului, la un unghi de 45 de grade, indreptat catre centrul tom-ului, asa cum se vede in poza de mai jos:

sursa foto: www.homerecording.about.com

Se poate folosi si un al doilea microfon, pentru a capta mai putin atac si mai multa plinatate, pus dedesubtul fiecarui tom, in aproximativ acelasi unghi, dar in general mai aproape. Sincer, nu consider atata de importanta prezenta unui microfon pe folia de rezonanta, prin prisma rezonantei captat de catre overhead-uri, microfoane de ambianta, precum si datorita faptului ca inca trei microfoane vor veni cu si mai multe probleme de faza pe tot parcursul piesei, poate pentru 3 lovituri de tom in total.

O alta varianta, aplicabila doar daca nu se foloseste folie de rezonanta si cu avantajul unei izolari mai bune, este urmatoarea:

Dintre suspectii de serviciu in microfonarea tom-urilor, mentionam:

• de departe cel mai folosit: Sennheiser MD421 (e o simpla coincidenta ca apare in ambele poze de mai sus)

• microfoane dinamice cu diafragma mare, in special la cazane si tom-uri de mari dimensiuni

• condensere cu diafragma mica sau mare, oferind atac (SD-urile) si o rezonanta mai mare (LD-uri), dar cu dezavantajul rejectiei de zgomot mai reduse; U87-le a fost deseori folosit (si datorita captarii foarte curate a semnalului off-axis)

Procesarea microfoanelor de tom-uri

Cateva consideratii generale asupra procesarii microfoanelor de tom-uri:

• a NU se folosi microfoane cu clema de prindere (in general folosite pentru live-uri), acestea vor prelua din vibratiile tom-ului in timp ce acesta sau toba mare sunt lovite, ducand la un zgomot de fond constant pe frecvente joase, care tinde sa nu poata fi usor eliminat prin filtru trece sus (pentru ca se pierde din greutatea tom-urilor), doar prin gate-uri

• ia in considerare faptul ca DACA nu folosesti gate-uri barbare pe ele, sunetul captat de catre microfoanele de tom-uri va completa sunetul setului, in special al tobei mici; e un aspect de luat in considerare pentru ca rareori se intampla ca inginerul de inregistrari sa foloseasca un gate in timpul inregistrarii, iar sunetul de toba mica obtinut sa fie “ciuntit” in momentul in care inginerul de sunet foloseste un gate pe tom-uri

• deseori se considera ca microfoanele de tom-uri sunt neimportante, in cazul in care nu se folosesc gate-uri brutale la mixaj (eventual doar niste expandere finute) calitatea sunetului off-axis captat de catre microfoanele de tom-uri va deveni rapid important sunetului complet al setului; din acest motiv, e indicata folosirea de microfoane cu un raspuns off-axis cat mai placut

• in cazul folosirii a doua microfoane (unul sus, unul jos), este bine sa incerci o inversare de polaritate a celui de jos pentru a afla care varianta este mai plina; deasemenea, poti modifica distanta dintre cele doua pentru a te folosi de certele anulari de frecvente datorita anti-fazelor pentru a taia din frecventele nedorite (in general, intre 300-400Hz cam pe orice tom)

va urma…