Taguri articole microfon

Mit sau realitate? Shure SM58 cel mai rezistent microfon din lume.

Postat de on aprilie 22, 2011  |  2 Comments

Ninja Mixer, online!

Sarbatorile vin…sarbatorile vin…

Ah…ah…ce bine si caldut e afara, soarele a revenit pe cer cu forte proaspete, totul inverzeste sau infloreste, e primavara, vine Pastele, Hristos invie, etc.

Daca tot suntem pe tema “invierii” am zis sa aducem putin in discutie un microfon, si anume Shure SM58.

Shure SM58 este unul dintre cele mai recunoscute si renumite microfoane vocale, in special pe scena, dar si in studio. Daca rogi un copil sa iti deseneze un microfon, 95% probabil ca vor desena unul de forma lui SM58. A ajuns asa de cunoscut incat lumea nici nu mai spune prefixul “SM”, ci doar 58 (sau 57 in cazul fratiorului pentru instrumente).

SM58 este reverat mai mult pentru durabilitatea lui decat pentru sunet, desi nici la capitolul sunet nu e rau. Ba e chiar un microfon universal, care suna “decent” cu orice sursa in fata lui, fie vorba de voce sau instrument. Parerea mea e ca exista microfoane – chiar mai ieftine – care suna la fel de bine sau chiar mult mai bine (ex. condenserul Audio-Technica AT2010 sau dinamicul AKG D5).

Ok, am stabilit ca la sunet nu e cel mai grozav. Ei bine, cat de rezistent e defapt? Nu poate fi chiar atat de rezistent, nu?

Raspunsul este: Ba da poate, iar asta nu doar in comparatie cu condenserele de studio care sunt cele mai fragile chestii, ever!

Voi lasa video-urile de mai jos sa ofere dovada de necontestat:

 

In concluzie, daca stiti ca se va trage in voi pe scena, luati-va un SM58, macar asa puteti canta pana la ultima suflare (ha ha)…

Lasand gluma la o parte, SM58 este si va fi mereu un microfon de referinta pentru scena, insa feriti-va de falsurile care se gasesc la fiecare colt. Daca vi se pare prea ieftin ca sa fie adevarat, probabil ca asa si este. Luati aminte si cumparati doar de la dealeri respectabili.

Shure SM58 este un microfon dinamic, cardioid, cu impedanta de 300 de ohmi si cu raspuns in frecventa de la 50 la 15.000 Hz care are o accentuare pe medii-inalte.

In cazul in care doriti un microfon cu figura polara mai ingusta, puteti sa alegeti un Shure Beta58, care este super-cardioid si un raspuns mai larg in frecventa – de la 50-16.000Hz.

 

Time to sign off! Atat eu cat si restul echipei, va uram “Sarbatori Mirifice si Paste Fericit!”.

 

Alex Muntean.

Inregistrarea tobelor acustice, partea a IVa

Postat de on noiembrie 17, 2010  |  No Comments

Dupa ce in ultima parte am investigat diferite aspecte legate de pregatirea si captarea unei tobe mari, in acest articol voi aborda cel de-al doilea element ca si importanta din setul de tobe, respectiv toba mica.

Pregatirea tobei mici pentru inregistrare

Dupa modelul stabilit in articolul anterior, voi mentiona intai cateva aspecte legate de constructia, acordajul si alegerea unei fete de toba adecvate pentru studio. Asadar:

-          similar cu toba mare, materialul din care toba mica este construita influenteaza in mod decisiv tonul ei; daca este vorba de o constructie din lemn, pentru mare parte din stilurile si mixajele moderne tinde sa ajute un lemn cu ton deschis, cum este mesteacanul (birch)

-          exista si variante de toba mica din diferite tipuri de metal, care au un ton mai deschis si o rezonanta mai puternica, deseori preferate in studio pentru tonul lor specific

-          ca si studio, este de preferat sa posezi un numar ridicat de tobe mici, cu tonalitati si acordaje diferite; eu as recomanda si prezenta unui piccolo, care din punct de vedere al pentrantei prin mixaj, este excelenta; nu trebuie sa va ganditi ca un piccolo va avea un sunet mic – ascultati albumul White Pony de la Deftones pentru a vedea cat de mare si prezent poate sa sune un piccolo

-          ca si fata de bataie, aproape tot timpul este preferata o fata cu un singur strat, de grosime medie (Remo Ambassador este cea mai folosita); varianta coated poate aduce un plus de caldura unei tobe mici, cu pretul unui atac putin redus, permitand in acelasi timp si folosirea periutelor cu succes; varianta Ebony este o medie intre o fata simpla si una coated – are aproximativ atacul primei si rezonanta mai calda a celei de-a doua

-          desi o buna parte din tobari prefera acordajul cat mai jos al tobelor mici, in studio este indicat un acordaj ridicat, totusi fara a ineca sunetul si rezonanta tobei

-          daca tobarul loveste tobele cu putere, este indicat un acordaj si mai sus; motivul este urmatorul: tonul produs o lovitura puternica va avea mai multe joase decat cel provocat de catre o lovitura slaba, care e sugerabil sa fie contrabalansat de tonul mai prezent al unei tobe acordate mai sus

-          consider rareori necesara folosirea a diverse dispozitive de atenuare a rezonantei (Moon Gel, banda de scotch, servetele, samd), acestea avand efectul secundar nedorit de ineca sunetul si a impiedica penetranta tobei mici; in general, rezonanta deranjanta a unei tobe mici poate fi redusa cu ajutorul unui acordaj adecvat si a gate-urilor, ea mai avand “abilitatea” de a disparea in mixaj mult mai mult decat ne-am imagina

-          toba mica, fiind al doilea cel mai lovit element dintr-un set de tobe, are tendinta sa se dezacordeze destul de repede, precum si sa se uzeze rapid; de aceea este indicat sa fiti atenti la necesitatea reacordarii fetei, precum si la nevoia de inlocuire a fetei, care poate surveni chiar si dupa numai cateva ore sau zile de cantat, in functie de cat de tare a fost lovita – este vorba momentul in care isi pierde din atac si din plinatatea sunetului

Plasarea microfoanelor

In primul rand, indiferent de ego-ul inginerului de sunet, sunt de mentionat cateva lucruri:

-          intai si intai, este lasat tobarul sa isi aseze bateriile exact cum vrea el, indiferent de dificultatile puse la microfonarea tobei mici

-          pozitia microfonului trebuie aleasa in asa fel incat sa nu incomodeze in nici un fel tobarul si sa nu ii acorde sanse sa il loveasca – unii sunt mai incomodati decat altii de aceasta perspectiva, este drept

-          urmareste timp de 2 minute care este stilul tobarului de a bate, daca bate perfect pe centru, daca foloseste ghost note-uri deplasate in lateral, samd; doar dupa ce ai facut acest lucru microfoneaza toba mica

Tipul de microfoane de electie pentru microfonarea de proximitate a tobei mici este cel dinamic, cu diafragma mica: Shure SM57, Audix i5, Sennheiser MD421 si MD441, samd. Exista si varianta folosirii unui condenser, in general cu diafragma mica, dar este mai putin utilizata, in general pentru stiluri mai blande de muzica, eventual in conjunctie cu un dinamic. Pentru microfonarea de la distanta, se folosesc tot condensere, cu diafragma mica sau mare.

Indiferent de tipul de microfon ales, trebuie gasit un balans obligatoriu intre sunetul nedorit captat de la fusul aflat in apropiere si un ton cat mai adecvat melodiei. Un sunet de toba mica excelent, dar “murdarit” in mod ireparabil de fiecare lovitura a unui fus prea gros lovit cu prea multa sete de catre tobar nu va ajuta mixajului!

Si acum, ca am mentionat cam toate aspectele si avertismentele premergatorii, metodele de plasare a microfonului tobei mici sunt urmatoarele:

-          la o distanta de 10-15cm de toba mica, in lateralul ei, indreptata catre toba; in functie de inaltimea la care este plasat (deasupra/dedesubtul tobei, precum si variantele intermediare), se va obtine un sunet mai pregnant de la cordar (daca este o pozitionare mai joasa) sau un atac mai puternic si mai putin bazait de la cordar (pozitionare superioara)

IMG_0724

sursa foto: www.pekktheband.com

-          similar cu tehnica anterioara, se poate microfona si gaura de eliberare a presiunii tobei mici, obtinandu-se astfel un impact puternic, in faza, generat de rezonanta ambelor fete

-          la aproximativ 3-5 cm deasupra ramei superioare a tobei, se plaseaza un microfon, indreptat de-a lungul tobei, aproximativ catre rama opusa; daca se distanteaza in plan orizontal de toba, se capteaza mai bine sunetul lemnului

snare

sursa foto: www.recordingreview.com

-          pentru a da mai multa prezenta si un sunet mai pregnant al cordarului, se plaseaza un microfon sub toba mica, la o distanta de 2-3cm sub fata de rezonanta, imediat langa cordar; atentie trebuie acordata polaritatii/fazei acestui microfon, in mare parte din timp acesta fiind in antifaza cu microfonul de sus (verificati cu ajutorul butonului de inversare a fazei/polaritatii; pozitia in care combinatia dintre acesta si microfonul superior suna cel mai plin pe frecvente joase este cea corecta)

kicksnare07b_l

sursa foto: www.soundonsound.ro

-          foloseste un condenser pe care sa il plasezi in camera, la distanta de tobe, in locul in care ti se pare ca toba mica suna cel mai plin si prezent; in mixaj, foloseste un gate sidechain-uit dupa canalul aferent microfonului de proximitate si ulterior un compresor destul de puternic; vei obtine un sunet mult mai plin si “intins” decat prin simpla combinare a overhead-urilor cu microfoanele de proximitate ale tobei mici

-          prinde cu banda izolatoare un condenser de dinamicul de proximitate antementionat; astfel, vei beneficia de impactul dinamicului si de claritatea condenserului; daca tai capatul unei sticle pe care il folosesti pe post de scut prin introducerea pe stativul de microfon (in spatele microfoanelor), vei scapa si de o parte din sunetul fusului, care poate fi deranjant pe un condenser plasat in apropierea sa

In urmatoarea parte, voi aborda un subiect extrem de important, deseori lasat la urma (inclusiv de catre mine) – plasarea si importanta overhead-urilor si a microfoanelor de tomuri in sunetul unui set de tobe.

Mihai Toma

Test comparativ de echipamente audio pentru home si project studio-uri

Postat de on februarie 15, 2010  |  1 Comment

Desi exista o multitudine de teste comparative de echipamente audio pe internet, cum ar fi cele de la 3DaudioInc (microfoane, preamplificatoare), putine din ele sunt canalizate in directia echipamentelor de home si project studio, iar din acestea si mai putine au fost facute cu atentia necesara pentru a putea obtine niste rezultate utile. De aceea, cu ajutorul celor de la JZ Microphones, am facut un test comparativ de microfoane condenser

Scurt ghid de inregistrari pentru incepatori, partea a II-a

Postat de on ianuarie 29, 2010  |  14 Comments

RecordingSignAcum putem merge mai incolo de preamplificatoare, si vom trece direct la conversia A/D – modalitatea de “transformare” a semnalului analogic in semnal digital care sa poata fi inregistrat si prelucrat de catre un PC (sau Mac, de ce nu).

Iarasi paranteza: sunt persoane care isi doresc sa foloseasca un compresor sau un egalizator post-preamplificator. Desi in anumite situatii aceste echipamente suplimentare pot aduce o serie intreaga de beneficii, situatiile respective nu tind sa apara decat daca:

1. Ai pozitionat cu mare atentie microfonul raportat la sursa de semnal, pentru a capta balansul tonal dorit – cel mai curat si organic “egalizator” posibil

2. Calitatea (si pretul aferent) al echipamentelor este ridicata –in nici un caz un EQ grafic pe 31 de benzi achizitionat cu 120EUR nu va fi indicat, drept exemplu

3. Trebuie sa stii EXACT ce vrei sa obtii, pentru ca respectivele echipamente vor afecta sunetul inregistrat, “pentru eternitate”– nu vei putea nicicum sa “decomprimi” in mod adecvat un semnal comprimat prost, sau sa elimini din problemele de faza aparute in urma unei egalizari defectuase, care trebuie corectata prin si mai multe modificari distructive asupra puritatii semnalului

Pe scurt, daca citesti acest articol, recomandarea este sa inregistrezi un semnal direct cat mai curat, pentru a iti permite sa te joci cu el ulterior nealterat. E varianta cea mai buna la inceput, parerea mea.

Convertoarele analog digitale (prescurtate CAD in limba romana, si ADC in limba engleza) se gasesc in mai multe formate – fie de sine statatoare, cum ar fi de exemplu SM Pro Audio AO8, fie integrate in interfetele audio (“placile de sunet”).

Dintre caracteristicile lor dupa care ne putem ghida amintim: rezolutia (“bit depth”) si frecventa de esantionare (“sample rate”).

Rezolutia se refera capabilitatea respectivei placi de a inregistra fara pierderi semnale de nivel mic (fie ca e vorba de cozi de reverb, ambianta, sau pur si simplu de semnalul direct de nivel jos). La ora actuala marea majoritate a placilor semi-profesionale ofera 24 de biti de rezolutie, arhi-suficient unei inregistrari de calitate, nivelul de zgomot oferit pana si de cele mai slabe placi de 24 de biti fiind net inferior (deci superior ca si performanta) pana si celor mai bune magnetofoane multi-pista folosite in trecut. Exista si variante actuale pe 16 biti sau 20 de biti, dar luand in considerare faptul ca nu ofera nici macar rezolutia teoretica respectiva, este indicata evitarea lor.

Frecventa de esantionare se refera la “largimea” de frecventa cu care poate lucra respectivul convertor, bazata pe teorema lui Nyquist-Shannon (care nu va fi descrisa in acest articol – aveti totusi un link pentru cei mai studiosi). Pe baza acesteia, nu ar fi nevoie de o frecventa de esantionare mai mare de 44.1kHz pentru a putea inregistra orice semnal audio care poate fi auzit de catre om. In principiu, si mai ales in cazul celor aflati la inceput, tind sa fiu de acord cu respectiva afirmatie – nu gasesc sensul folosirii ratelor de esantionare mai mari de 44.1kHZ pentru proiecte de home-recording, dezavantajele contrabalasand orice urma de avantaje, si asa minore.

Legat de nivelul la care trebuie inregistrat un semnal, voi cita dintr-un articol mai vechi (link):

“Iarasi voi divaga, cum imi este obiceiul – unul dintre miturile des intalnite in domeniul mixing-ului digital este faptul ca inregistrarea semnalelor cat mai puternice si rularea master bus-ului cat mai aproape de limita superioara este benefica din punct de vedere al calitatii semnalului audio. Pe baza testelor proprii, am constatat exact opusul, sustinut si de considerabil de multe persoane cu o experienta mai vasta decat cea proprie. Cand este vorba de inregistrare, motivul pentru care tinde sa sune chiar mai prost un semnal inregistrat aproape de “rosu” este faptul ca electronica analogica a preamplificatoarelor si a convertoarelor AD (din semnal analogic in semnal digital) tinde sa se apropie de limita superioara de functionare, mai ales in cazul circuitelor mai slab implementate, care se pot gasi in multe din produsele prosumer sau semi-profesioniste folosite in home studio-uri – practic, iese din zona de amplitudine in care suna cel mai curat si mai fidel. Ca si o regula generala, in cazul folosirii echipamentelor semi-profesioniste, as recomanda ca semnalul inregistrat sa ruleze in general pe la -18dB FS (la 18 dB sub limita superioara pe care o poate atinge semnalul digital), cu varfuri ocazionale pana la -10dB FS sau -12dB FS. In cazul folosirii convertoarelor de 24biti de calitate (cum sunt in mare parte din echipamentele ieftine destinate home studio-urilor actuale), nu se va pierde nici o urma din finetea semnalului, iar raportul semnal-zgomot va ramane excelent.”

Astfel, am ajuns de la sursa de semnal, la microfon, la un semnal digital care poate fi prelucrat pe un PC.

Reaper

Exemplu de proiect in Reaper

Ce software sa fie folosit pentru inregistrare/mixaj? Aveti mai jos cateva variante de DAW-uri (digital audio workstation – software pentru prelucrare audio digitala) pe care eu personal le gasesc interesante, pe langa candidatii de serviciu atat de piratati pe la noi (Cubase, Nuendo, Record, Ableton, FL Studio, samd):

-         Ardour – principalul avantaj vizibil este faptul ca este cross-platform (ruleaza atat pe Windows, cat si sub Linux si OSX) si ca este lansat sub GPL, implicit poate fi downloadat gratuit, si este un DAW 100% functional, cu o serie de avantaje interesante (transmisie audio prin retea, colaborare directa cu Harrison Mixbus, samd)

-         Audacity – deasemenea cross-platform si gratuit, dar mai simplist, un lucru posibil util pentru incepatori

-         REAPER

Reaper este DAW-ul meu preferat la ora actuala, astfel incat il voi prezenta mai pe larg putin. Nu este gratuit, dupa perioada de 30 de zile de free trial avand doua variante de licenta – cea mai ieftina, de 60$, fiind aplicabila uzul educativ, personal, sau ca si persoana juridica, dar cu un profit al activitatii sub 20.000$ (suficient pentru un home studio, zic eu).

Avantajele sale ar fi workflow-ul foarte intuitiv, routa-rea cu posibilitati aproape infinite, stabilitatea si viteza sa de lucru, numarul ridicat de plug-in-uri implicite (unele, cum ar fi ReaGate, folosibile chiar si pe langa nume mari de la UAD, SSL, Powercore, samd). Plus faptul ca este constant imbunantatit, iar posibilele bug-uri sunt rezolvate in termen extrem de scurt – chiar si in cateva ore.

Luand in considerare ca am procesat semnalul, acesta trebuie sa si fie ascultat, cumva. Si astfel intra in joc si convertoarele analog-digitale (DAC, in limba engleza). Deloc surprinzator, transforma semnalul digital din nou in semnal analogic, care sa poate fi reprodus de un sistem audio. Practic, tot ce am scris legat de ADC-uri este valabil si pentru DAC-uri – se cauta o cat mai mare fidelitate la reproducerea semnalului procesat, pentru a face alegeri cat mai corecte de mixaj si de inregistrare.

recording

Nota: O iesire separata (cu control de volum independent) de casti este extrem de importanta, fiind necesara monitorizarii in timpul inregistrarii – practic, se refera la posibilitatea de a asculta negativul fara ca ca acesta sa fie captat de microfonul cu care se inregistreaza. Ajutatoare este si optiunea de monitorizare directa (monitorizare cu latenta zero, samd), care transmite semnalul audio ce se inregistreaza direct catre una dintre iesiri (cea de casti, in principiu) – pentru a putea sa auzi peste negativ si instrumentul sau vocea pe care o inregistrezi.

Si astfel se incheie si acest scurt ghid. Daca aveti intrebari sau sugestii legate de alte anumite aspecte care sa le abordez in acesta directie, nu ezitati sa ne anuntati.

Deasemenea, pentru cei interesati de muzica electronica, nu uitati de:

http://www.soundblog.ro/1146/cum-sa-fac-muzica-electronica-i/

Mihai Toma

Cum sa fac muzica electronica -I-

Postat de on ianuarie 18, 2010  |  7 Comments

Disclaimer: Articolul de fata se adreseaza celor care doresc sa compuna muzica electronica dar sunt la inceput de drum si nu stiu ce echipamente sau programe software sunt necesare pentru aceasta.

Inainte de toate se presupune ca ai ureche muzicala si simtul masurii [atat la propriu cat si la figurat :) ]. Daca nu ai aceste doua aspecte foarte importante… va fi un pic mai greu! Chiar daca pasiunea si dorinta de a compune muzica sunt mari, absenta “urechii muzicale” va face foarte greu crearea unui aranjament muzical, luandu-ti mai mult timp sa gasesti notele muzicale pe clapele unui keyboard… Dar nu te lasa: si Bethoven a asurzit catre sfarsitul vietii sale dar asta tot nu l-a impiedicat sa compuna!

Fiecare gen de muzica electronica presupune setup-uri destul de diferite. Nu voi analiza si nici nu voi expune toate genurile de muzica electronica pentru ca nu asta mi-am propus si in plus, nici nu cunosc toate genurile. Dar voi tine cont de cele mai cunoscute genuri si voi aborda subiectul prin prisma mai multor necesitati in functie de ce aveti in minte.

Spunem “setup” la intreaga dotare a unui home studio care ne poate ajuta in crearea, masterizarea si ascultarea rezultatului final.

Voi incepe cu ceea ce este mai usor de achizitionat si consider ca este echipamentul cel mai important pentru inceput:
1. Calculator dotat cu un procesor puternic care sa faca fata solicitarilor, suficienta memorie RAM cat sa nu se “inece”, o placa video care sa permita rularea graficii programelor noi care cer resurse, un hard disk cu capacitatea mare de stocare – pentru ca majoritatea DAW virtuale salveaza fisierele cu atasamente de tip wave, care ocupa mult spatiu pe hard disk. Si nu in cele din urma o placa de sunet performanta, dar despre care vom vorbi la timpul potrivit.
De ce spun ca calculatorul este piesa cea mai importanta pentru inceput?
Din urmatoarele motive:
a. Cand esti la inceput este posibil sa ai un buget restrans si atunci, pentru inceput te poti folosi de calculator si o clapa MIDI cu care sa controlezi anumite programe de facut muzica [VSTi-uri].
b. Chiar daca bugetul permite cumpararea de sintetizatoare si /sau alte echipamente, intreaga operatiune de inregistrare, masterizare si finisare – finalizare a unei piese se desfasoara cu ajutorul calculatorului. Asta daca nu vreti sa inregistrati pe banda magnetica tot!
c. Reascultarea unei piese [dupa inregistrarea ei] de mai multe ori, va va ajuta foarte mult sa observati eventualele greseli, lipsuri etc si astfel sa o perfectionati sau sa va perfectionati tehnica.

2. Claviatura [clapa][controler] MIDI. Conectata la calculator [prin USB - de cativa ani incoace] permite controlarea sunetelor generate de VSTi-uri [fie integrate intr-un sequencer virtual fie stand alone], asa numitele sintetizatoare virtuale. Se gasesc o multime pe net: gratuite, demo sau cu bani. [Este suficient sa dati o cautare gen: "sintetizator virtual, programe de facut muzica", "VSTi" etc si veti gasi tone. [Gasiti o multime si pe acest site.]
Cu cat claviatura este mai performanta [ceea ce inseamna multe fadere, butoane, pitch band /mod wheel, display, after touch etc], cu atat mai usor va va fi sa controlati setarile unui instrument virtual fara sa va ajutati de tastatura sau de mouse, lasand mainile sa faca ceea ce trebuie: sa cante! Ce recomand: E-MU, Edirol, iCON, M-Audio.

3. Placa de sunet. O placa de sunet performanta va permite controlarea sunetelor fara ca acestea sa aiba intarzieri [latenta] din momentul in care apasati o clapa ca sa generati sunet; placa de sunet este cea care da calitate si acuratete sunetului. Ultima placa de sunet pe care am testat-o a fost iCOn Cube PRO si am fost foarte incantat de calitatea si pretul ei.

4. Sistem audio de monitorizare a sunetului [boxe profesionale, monitoare de studio] sau casti. Atata timp cat nu veti avea un sistem de monitorizare performant si sunteti la inceput, va fi foarte greu sa echilibrati intregul aranjament muzical sau sa creati sunete care sa redea fidel ideea, fara distorsiuni si cu o textura placuta urechii. In momentul in care am cumparat monitoarele Blue Sky Exo 2.1 a trebuit sa refac o mare parte din sunete si compozitii, observand nereguli de la echilibrarea volumului pe canale [track-uri] pana la lipsa de acuratete a sunetelor. Asta pentru ca o pereche de boxe obisnuite nu poate reda intreaga gama de frecvente ce compune un sunet. Eu folosesc Blue Sky EXO 2.1 si sunt mai mult decat multumit de ele. Recomandari: in functie de buget si de genul de muzica pe care vreti sa-l abordati.
In cazul in care bugetul nu permite sau vecinii sunt prea sensibili la un volum mai puternic, puteti folosi casti, de asemenea, dedicate creatiei muzicale. La alegerea unei perechi de casti trebuie sa urmariti cel putin 2 aspecte de ordin tehnic: sa fie comode, lejere pe urechi si sa aiba un cablu lung [recomand nespiralat]. Daca ele sunt dedicate unui setup de home studio [deci profesionale] nu e cazul sa va bat la cap cu detalii tehnice. Marci recomandate: Audio Tehnica, Sennheiser, iCON.

5. Microfon. Un microfon va ajuta sa introduceti voce in compozitiile voastre, pe care apoi sa o prelucrati corespunzator. Aceasta parte este trata intr-un articol special despre microfoane, deoarece necesita o atentia amanuntita, fiind una dintre cele mai sensibile operatiuni. Personal nu mai folosesc voce in compozitiile mele, dar daca o voi mai face, voi achizitiona un sintetizator cu vocoder incoporat [Korg KP3 are o asemenea functie /posibilitate, l-am avut dar nu l-am folosit astfel. Alte sintetizatoare cu vocoder integrat: Korg MicroKorg, Korg R3, Alesis Micron, Korg MS2000 - preturi de pana in 2600 lei si potrivite crearii de voci cu efecte deosebite, pentru muzica electronica].

6. Sintetizatoare [orga electronica, keyboard, pian digital, sintetizator cu aranjor - sau cum mai vreti sa ii spuneti! - desi cele enumerate sunt instrumente diferite]. Aici din nou, ne lovim de buget si de genul de muzica abordat. Exista o gama imensa de sintetizatoare hardware, fie ele analoage sau digitale, cu aranjor [sequencer] integrat, sau doar cu banci de sunete si /sau ritmuri. Nu exista recomandari aici, ci doar preferinte si optiuni. Personal studiez cateva luni bune pana sa cumpar ceva, pentru ca instrumentul acela sa inglobeze cat mai multe dintre optiunile pe care le prefer [deh, bugetul, dupa cum ziceam!]. Cititi review-uri, intrebati comerciantii, prientenii, cunoscatorii s.a.m.d. dar nu va pripiti in cumpararea unui doar pentru ca va place cum arata sau… whatever!. Youtube-ul este plin de astfel de review-uri asa ca nu va sfiiti si analizati. Aveti aici o lista cu un top al celor mai bune 10 sintetizatoare de-a lungul vremii.

7. Masina de ritmuri [machine drum] si de bass. Daca sintetizatorul ales nu are inglobat o parte ritmica, atunci veti avea nevoie de una pentru a adauga mai multa ritmicitate si dinamism piesei. De la excelentele grooveboxuri de la Roland [seria MC] si renumitele serii TB si TR si pana la cele mai nou aparute gadgeturi in materie de ritmuri si linii de bass si secvente muzicale [sequencere], un astfel de modul programabil ajuta in crearea tonurilor de tobe si a ritmului. Puteti sa alegeti dintre marcile: Roland [MC-, TR-, TB-], Korg [Electribe], Elektron, Quasimidi Polymorph sau Revolution si multe, multe altele…

va urma

by Alba Ecstasy

JZ Microphones anunta o serie noua de microfoane – JZ Vintage

Postat de on noiembrie 27, 2009  |  No Comments

Riga/ Letonia (25.11.2009)– Jz Microphones anunta o linie noua de microfoane numita JZ Vintage care va o linie complet noua cu un design unic si istet si cu un sunet caracteristic vintage

Cuvinte cheie:, , ,

Categoria: Stiri