SoundBlog

Clavia Nord Wave [test]

Postat de jutas on mai 3, 2010  |  10 Comments

Sectiunea de efecte

Ar trebui sa incep acest test cu afirmatia ca in adancul sufletului meu sunt un “fan Virus”. Acel instrument al carui sound a creat trenduri in unele stiluri muzicale si al carui preseturi se pot recunoaste in foarte multe hituri: atat mainstream cat si in muzica alternativa (preponderent electronica, bineinteles). Un sunet rece, tehnic, precis, cu arpegii si delayuri ritmice, unisono bogat: putem sa il descriem si in acest fel daca vrem sa facem stereotipii. Desi nu ar fi corect pentru ca are un filtru (defapt doua) acceptabil, sounduri de bas, paduri si stringuri din care se pot crea muzica in aproape toate genurile, iar modalitatile de rutare intre surse de LFO si destinatii sunt vaste astfel variatiunile de sunet sunt practic infinite. Insa poate aici ii este si punctul slab. Ca sa creezi un sound anume te poti complica singur: daca simti ca vrei un sunet complex trebuie sa intri in adancimea ierarhiei de butoane si meniuri, timp in care iti poti pierde inspiratia. Asa ca majoritatea lumii prefera sa foloseasca doar “superficial” Virusul: doar pentru simplul motiv ca astfel se poate pastra inspiratia.

De ce am facut aceasta introducere? Am vrut sa subliniez ce NU este Nord Wave-ul. Suedezii de la Clavia au creat un instrument muzical si nu o unealta nemteasca perfecta. Nord Wave este tot ceea ce ii lipseste Virusului: este usor (desi tot in carcasa metalica dar are cu o octava in minus), este mega-intuitiva si iti confera un sound unic, care insa nu-ti ridica sprancenele spunand ca “suna misto, l-am mai auzit si in piesa X”. Ambele modele sunt sintetizatoare virtual-analogice in adevaratul sens al cuvantului, insa daca vrem sa facem o analogie despre diferenta lor, ramanand tot in domeniul clapelor, am putea spune ca Virusul este un instrument apropiat workstation-urilor, pe cand Wave este ca un stage piano.

Sectiunea principala

La prima vedere iti capteaza atentia ca ai doar un ecran relativ micut si ca toate potmetrele au un singur rol bine definit (butoanele pot avea si doua,  ca mai ai si un buton de shift), si ca marcajul pe suprafata instrumentului delimiteaza ergonomic blocurile de control: oscilatoare, envelopes, filtre, efecte, modulare lfo etc. Aceste module sunt standard la un VA. Punctele inovatoare nici nu le vei gasi din prima daca nu ai citit in prealabil despre ele, dar sunt sigur ca ai citit si stii ca in Nord Wave inginerii au imbinat un VA cu funtionalitatile unui sampler: oscilatoarele pot emite pe langa formele de unda standard (dreptunghiulara, triunghiulara, dinte de fierestrau) si sampleuri, care la randul lor pot trece prin toate stadiile unui VA. Esantioanele, care din fabrica sunt preponderent instrumente acustice pot fi modulate si aplicate cu efecte astfel incat sa iasa ceva ce inca nu ai auzit. Si doar din cateva “clickuri”. Nu pot sa ma abtin sa nu spun deja de acuma ca filtrele si efectele suna foarte bine. Nu este obisnuit ca modulul de efecte la un sintetizator sa sune deosebit. Soundul poate avea o caldura cum nu am mai auzit de la synthurile analogice incoace, si totusi orice ai face soundului, daca il pui in mix, nu-ti va crea dureri de cap. Daca ati lucrat cu softsynthuri care singure suna captant, cand incerci sa-i integrezi in mixaj nicidecum nu iti iese un echilibru: sclipiciurile si artificiile iti scot ochii, insa orchestratia va fi deosebit de greu de finalizat. Nord Waveul nu are astfel de probleme, si acest lucru este valabil si pe scena.

Sectiunea de morphing

Un alt feature este destinat atat sounddesignerului cat si instrumentistului din tine: morphingul. Suna foarte stiintific, eu la inceput am crezut ca este ceva mult mai complex, insa este doar o facilitate simpla dar practica: tinand apasat unul dintre butoanele de morphing si rotind mai multe potmetre, le putem asocia acelui control de morphing toti acesti parametri in mod simultan. Adica: poti alege ca ori prin roata de modulatie (modwheel) ori prin velocitate ori prin nota cantata sa poti modifica valoarea a pana la cca 25 de parametrii al sunetului. Si setarile acestea bineinteles se pot salva cu programul tau ca si preset.

Cu butoanele de slot se pot alege layerele: se poate alege unul, celalalt sau ambele layere.

Slots: acesta la inceput poate cauza cateva momente de neintelegere. Sloturile sunt un fel de layering a’la Clavia. Fiecare program poate avea doua sloturi adica doua layere total distincte. Pentru selectia lor sunt doua butoane pe interfata imediat sub ecran: Slot A si Slot B. Le poti selecta sau deselecta pe ambele. Setarile de pe interfata i se aplica Slotului care a primit “focus”: chiar daca pe claviatura canti pe ambele layere deodata, selectand in acest timp unul dintre sloturi led-ul acelui slot incepe sa clipeasca ceea ce inseamna ca ii poti modifica caracteristicile lui. Numai intru in detalii cum ar fi de exemplu ca un slot de la un program se poate copia intr-un alt program simplu doar printr-o combinatie de butoane: aproape toate operatiile se pot rezolva fara a scotoci in meniuri. Bineinteles pentru acesta trebuie sa citesti putin manualul: in 15 minute l-ai rasfoit, ca in 30 de pagini s-a explicat tot ce este legat de utilizare cu figuri si exemple pe intelesul tuturor. Este comic, dar cealalta jumatate a manualului este ocupata de explicatii a cum trebuie sa folosesti softwareul cu care poti incarca/descarca sampleuri din synth (Nord Sound Manager) pe calculator: cred ca asta spune tot despre inginerie, proiectare si ergonomie la acest instrument.

As pune la o parte superlativele, pentru a-mi exprima nedumerirea legata de o lipsa: Nord Wave nu are arpegiator! Nu vorbesc despre un arpegiator cu patternuri editabile, sau doar ritmice predefinite: nici macar unul simplu cu up/down/random si +/- octave nu are. Nu pot explica acest lucru, se pare ca Clavia nu vrea sa creeze ceva absolut perfect: in generatia anterioara (Nord Lead 3) a lipsit sectiunea de efecte! Acuma avem efecte dar numai avem arpegiator. Daca cauza ar fi una conceptuala, ca de exemplu: “Nord Wave este un instrument solo, si cei care canta pe scena sa invete sa canta arpegiile respective” m-as conforma cu aroganta binevoitoare, dar ar fi contradictoriu pentru ca Nord Lead 3, care deja si in denumirea lui si-a definit singur rolul, avea acest modul la bord. Mai sunt si alte minusuri mai putin semnificative, care reduc posibilitatile de editare dar care la fel s-ar fi putut rezolva cu usurinta. De exemplu: aftertouch-ul poate controla doar sectiunea de tremolo nu poate fi atasata la alti parametri ca si sursa de modulatie. Daca nu ai tremoloul pornit, aftertouchul pur si simplu nu face nimica. Ah scuze: trimite MIDI CC-ul pe iesire…
Si inca ceva:  mie imi placeau foarte mult potmetrele infinite cu coroana de leduri care au existat pe Nord Lead 3 (si pe Nord Modular de altfel), pentru ca dupa incarcarea unui preset ai putut “vedea” rapid caracteristicile lui, si ai putut modifica fiecare setare relativ fata de stadiul salvat. Dupa cum se stie aceste componente sunt destul de scumpe si piata de VA-uri este sensibila la preturi, asa ca se poate explica aceasta lipsa.

Panoul de control

Nord Wave desi este un instrument conservator (ha-ha un VA conservator… cum se schimba vremurile), se poate conecta la calculator cu usurinta prin portul lui de USB, si chiar daca pe Windows 7, driverul doar din a treia incercare mi s-a instalat, updateul la OS s-a facut rapid si fara probleme. In softul lui amintit mai sus nu am mai intrat, deci nu ma pot exprima in legatura cu el. Daca intrati pe nordkeyboards.com, siteul oficial al sintetizatoarelor Clavia, in sectiunea Super Sounds veti gasi o duzina de librarii create de sounddesigneri renumiti din intreaga lume. Cu programul Nord Sound Manager puteti incarca preseturile acestea pe synth. Interesant este ca ele se bazeaza doar pe sampleurile deja existente si nu necesita incarcare/reorganizare ale bancilor de sample.

Cateva exemple audio inregistrate cu Nord Wave

Pentru inregistrare am folosit Presonus Audiobox USB si Ableton Live 7. Nu s-a aplicat nici un plugin de efecte audio sau procesare dinamica. Singurul efect este arpegiatorul MIDI in cateva dintre secvente.

Patchul Woodwind de pe locatia 3:26 usor alterata cu un morph pus pe modwheel care modifica cutoff-ul de pe filtrul trece jos. Neexistand arpegiator intern, am folosit un plugin MIDI din Live:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

O secventa avand aplicata reverb-ul de tip “Room” din Nord Wave:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Aceeiasi secventa cu reverb de tip “softstage”:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Secventa identica cu reverb de tip “hallsoft”:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Un preset poate avea doua layere (Sloturi) care se pot interschimba in mod real, adica in timp ce canti. Cu doua butoane Slot A si Slot B poti selecta daca vrei sa canti layerul A sau B sau amandoua deodata. Iata cum suna in cazul presetului “Collins Grand” (locatia 2:42 din memorie):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

O secventa techno cu un ton gras (“Dancelead” din locatia 2:16) unde pe modwheel am pus un morphing de sweep pentru filtrul presetului:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

O secventa cantata cu 3 variatii de mono/polifionie selectabila in timp real cu un singur buton de pe interfata: polifonic, monofonic cu legato si monofonic traditional. Monofonic cu legato nu face retrigger pe infasurator (envelope): doar continua generarea din faza de sustain cu tonalitatea cea noua:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Daca ati crezut ca Nord Wave nu poate suna destul de comercial, iata un exemplu de dance/trance clasic:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Update: au aparut recent pe nordkeyboards.com banci de sunete pentru Trance (Trance Wave Banks).

In conluzie as mai vrea sa spun ca nu am auzit nici un alt sintetizator VA care sa aiba o dinamica asa mare (si atac prompt), avand si o latenta atat de scurta. Da, latenta, ca suntem obisnuiti sa nu vorbim de latenta la synthurile fizice, desi simptomul exista: la un model recent aparut si testat pe paginile acestui blog eu am si simtit-o. Nu vreau sa spun acuma modelul.

Daca ar intreba cineva ca ce as alege dintre un Virus si un NordWave, nu as sti sa raspund foarte hotarat. Cele doua instrumente impreuna formeaza o companie aproape perfecta pentru majoritatea genurilor muzicale care necesita sounduri de sintetizator. Iar daca iti place sa fii si sound designer ambele iti pot da foarte multe posibilitati si pe langa asta poti intra si intr-o comunitate activa unde poti posta creatiile tale pe care altii le pot folosi in mod constructiv in creatia lor muzicala.

Conexiuni

Roland SPD-30 Octapad

Postat de Florin on aprilie 6, 2010  |  No Comments

Roland este deja de ani buni lider in tehnologia de percutie electronica. Experienta lor si dezvoltarea in acest domeniu se vede si prin intermediul ultimului produs lansat in acest sector si anume Roland  SPD-30 “OCTAPAD”

La prima vedere se poate lua drept un alt SPD-20 sau SPD-S, dar SPD-30 OCTAPAD este mai mult decat atat. Pe langa cele 670 de tonuri diferite incluzand multe seturi de tobe dar si elemente de percutie, cei de la Roland au mai adaugat si 30 de tipuri de efecte, printre care un EQ, Limiter si cateva tipuri de ambiente.

Pe langa acestea mai are 4 intrari separate de trigger plus un controler de fuscinel la care puteti conecta: un trigger de picior impreuna cu o pedala, un pad de snare si poate un cinel, etc

Functia de Phrase Looper este o functie nou introdusa care va permite sa inregistrati in timp real pana la 3 straturi separate. Puteti stoca pana la 50 fraze diferite, si puteti conecta switchuri de picior pentru a controla functia de record si play fara a folosi mainile. Datele se pot inregistra pe o memorie flash USB.

Padurile au un raspuns destul de bun. Dupa spusele Roland, acestea au parte de cea mai avansata tehnologie de triggering de la Roland. Fiecare pad este o unitate separata izolata de celelalte si nu permite asa numitu fenomen “crosstalk” intre ele.

Pentru cei care sunt obisnuiti cu acest tip de instrument, acesta poate fi o unealta buna, versatila cu care se poate face “treaba” la orice nivel. Si cu noile functii introduse va pot spune ca si distractia e asigurata cu aceasta unitate.

Specificatii:

• Paduri: 8 paduri cu dual trigger si 4 intrari separate pentru triggere externe
• Sunete: 670 sunete diferite
• Seturi tobe: 50 seturi
• Parametri variabili pe intrument: Tuning, Muffling, Soft Attack, Tone Color, Pitch Sweep, Volume, Pan, Reverse
• Tipuri de efecte: Ambiante (7 tipuri), EQ, Limiter, si 30 tipuri de mutiefect.
• Functia Phrase Loop: 50 fraze diferite,inregistrare pe 3 straturi,tempo de la 40 la 260 bpm, inregistrare in timp real.
• Display: LCD cu rezolutia 160 x 160 si leduri de ilmuniare status pe fiecare pad ( 8 buc)
• Conectori: Intrari si iesiri pe Jack TRS, intrari de trigger pe Jack mare ( 4 buc), Conexiune MIDI, si 2 conectori USB.

video:

Frankfurt MusikMesse 2010

Postat de Florin on martie 31, 2010  |  No Comments

Probabil ca ati observat lipsa de postari de saptamana trecuta si unii din voi poate ati fost si dezamagiti, dar toate astea au un motiv bine intemeiat, si anume prezenta noastra la cel mai mare targ din industria echipamentelor si instrumentelor muzicale din Europa si anume Frankfurt Musik Messe 2010.

Multe numere sonore din randul producatorilor ca de ex: Roland, Alesis, Tascam, Pioneer, etc,  au luat parte la acest targ majoritatea prezentandsi lansand pe piata produse noi sau produse vechi imbunatatite.

In postarile viitoare vom reveni cu relatari si filmari despre ce am vazut, testat, si filmat la targ.

Tratament acustic si/sau antifonare, ultima parte

Postat de mihai on martie 8, 2010  |  2 Comments

7. Acustica salilor de inregistrare

Si dupa cum am mentionat in ultimul articol, aceasta ar fi cea de-a sasea, si ultima parte a seriei de articole despre acustica. Vom aborda o serie de probleme legate de acustica salilor de inregistrare, si modul in care aceasta influenteaza sunetul captat de catre microfoane. Deasemenea, vom explora posiblitatile de a imbina camera de control cu cea de inregistrare, ca si punct de vedere posibil avantajos home studio-urilor de mici dimensiuni.

Practic, salile de inregistrare ar putea fi impartite in doua – “borcanele” (“booth” – o sala cu acustica complet inchisa, de mici dimensiuni) si salile de inregistrare propriu-zise, cu un spatiu reverberant adecvat inregistrarilor instrumentelor de diferite facturi.

7.1 “Borcanele”

Vom incepe cu “borcanele”, dupa cum sunt denumite in jargonul home studio-urilor mioritice. Problema principala a acestui tip de incapere este cea a impartirii foarte disparate a modurilor respectivei incaperi, datorita dimensiunilor reduse. Implicit, este imposibil sa obtinem un spatiu reverberant adecvat – motiv pentru care in marea majoritate a cazurilor sunt tratate aproape in totalitate cu materiale absorbante.

Cu o singura mica problema, pe care am intalnit-o in marea majoritate a acestor incaperi: buretele folosit NU absoarbe si frecventele joase si medii joase, dupa cum am mentionat si in articolele anterioare. Iar rezultatul nu deloc dorit – continutul modal si coloratura pe joase si medii-joase ramane, ducand la un sunet inchis, care pastreaza amprenta sonica a unei incaperi mici. Solutia este folosirea materialelor absorbante cu densitate mare, si implicit de banda larga – vata minerala bazaltica, de exemplu. Astfel se poate obtine rezultatul dorit – o camera fara vreo amprenta acustica asupra inregistrarilor. Evident, va deveni in aproape toate cazurile obligatorie compensarea absentei totale a informatiilor de pozitionare pe care le ofera orice spatiu acustic natural prin folosirea efectelor de reverb artificiale.

7.2. Salile de inregistrare cu spatiu acustic reverberant propriu-zis

Mergand mai departe – daca avem o incapere cu un volum de minim 130-150m3 (4m x 5m x 7m, pentru a oferi un exemplu), deja putem vorbi de un spatiu acustic reverberant autentic. Un astfel de spatiu  ofera o ambianta mult mai placuta, si conduce la rezultate mai bune din partea muzicienilor.

Practic, este vorba de crearea unui spatiu care sa ofere suport acustic instrumentului, dar cu un timp de reverberatie adecvat instrumentelor care se inregistreaza. De exemplu, o inregistrare solo de instrumentele clasice cu corzi (vioara, violoncel, samd), de exemplu, pot beneficia de un timp de reverberatie mai larg, pe cand o chitara acustica pentru un mix de pop-rock aglomerat va beneficia de un timp considerabil mai redus.

Pentru a putea beneficia de avantajele unei astfel de incaperi, dar a pastra in acelasi timp si un sunet cat mai focusat pe instrumentele pe care e necesar, se pot folosi despartitoare si absorbere mobile, construite pe cat posibil din materiale cat mai dense – “gobo”-uri. Deasemenea, pot fi folosite si pentru a oferi o mai buna separatie intre instrumente, cum se vede mai jos:

Un aspect pe care l-am mentionat si in articolele anterioare, dar care capata o si mai mare importanta in cazul salilor de inregistrare – tavanul. In cazul in care acesta nu are macar o inaltime de 3.5m, se recomanda tratarea sa aproape completa cu materiale absorbante, in special deasupra tobelor – comb filtering-ul care apare pe overhead-uri in cazul in acest caz va pune mari probleme inregistrarilor. In cazul tavanelor mai inalte, deja putem vorbi de o inaltime adecvata folosirii diffuserelor, eventual in combinatie cu absorbere.

7.3 Un studio cu o singura camera

In cazul in care dispui de o singura incapere, cum este cazul marii majoritate a home studio-urilor, poate fi mult mai avantajos sa nu o partitionezi varianta standard “camera de control si borcan” – amandoua de prea mici dimensiuni pentru a oferi un spatiu acustic adecvat monitorizarii si inregistrarilor.

Cu putina grija, se pot obtine aceleasi rezultate si intr-o singura incapere, prin folosirea gobo-urilor antementionate si cu un pic de grija. O varianta comerciala folosita pentru inregistrarile vocale ar fi Mic Thing-ul de la SM Pro Audio:

Desi poate fi destul de dificil sa imbini acustica unei sali de inregistrare cu cea a camerei de control, urmarind principiul LEDE, descris in capitolul anterior, si mentinand spatele salii ca spatiu difuz, se pot obtine rezultate considerabil mai bune decat daca s-ar desparti sala in doua sali care ar fi amandoua prea mici pentru mentinerea unei acustice macar vag apropiate de cea naturala, datorita cantitatii mari de tratament acustic absorbant necesar pentru a le aduce intr-o stare “folosibila”.

8. Incheiere

Si astfel se incheie aceasta prezentare generala asupra anumitor probleme de acustica practica, destinata posesorilor de home-studio-uri. E departe de a fi un “tratat” in acest domeniu, mai degraba o prezentare introductiva si cu anumite aplicatii practice, care ar putea ajuta pe cei aflati la inceput. In cazul in care sunt anumite probleme care considerati ca ar putea fi tratate mai in detaliu, voi incerca sa le abordez pe parcursul timpului. Asteptam comentarii in aceasta directie.

Toate cele bune,

Mihai Toma

Noul Clavia Nord Piano 88

Postat de Florin on martie 1, 2010  |  No Comments

Prezentare generala

De curand sonora marca suedeza de claviaturi, Clavia au lansat un nou model de pian de scena si anume Nord Piano 88. Portabilitatea, raspunsul foarte bun si functionabilitatea sunt cuvintele care ar caracteriza intocmai acest pian.  Acesta este un instrument exceptional cu 88 clape hammer action care are stocate tonurile pe un card de memorie flash de 512 Mb. Are o banca de sunete completa cu piane de concert si pianine, deasemena si o serie de piane electrice moderne si vintage. Toate aceste tonuri pot fi administrate prin intermediul aplicatiei Nord Sound Manager care functioneaza foarte bine atat pe Windows cat si pe OS X. O alta serie de tonuri este disponibila pentru download direct de pe site-ul NordKeyboards.

Nord Piano mai vine si cu o serie de caracteristici total noi ca de ex:  String Resonance

String Resonance este fenomenul acoustic care apare atunci cand corzile unui pian care nu sunt estompate de pasla rezoneaza cu corzile care sunt lovite de ciocanele in timpul cantarii.

Pentru o mai mare functionabilitate cei de la clavia au conceput si o pedalier special cu cele 3 pedale caracteristice pianelor. Cu ajutorul acesteia pianistul se poate apropia cat mai mult de senzatia de pian. Pianul are o functie care reproduce intocmai sunetul mecanismului de estompare a corzilor produs in momentul apasari pedalei. O exemplificare veti putea auzi in clipul de prezentare de mai jos.

La sectiunea de efecte acesta are o serie de efecte ca de ex: Phaser, Flanger, Chorus , o serie de reverb-uri si delay-uri, precum si un simulator de amp cu 3 modele diferite de difuzor si overdrive.

Deasemenea cei de la Clavia au obtinut autorizarea de a folosi tonuri din cunoscuta librarie de tonuri Chamberlain. Aceasta librarie contine 15 tonuri diferite la 44.1 kHz si 24 bit, este gratuita si poate fi folosita cu toate claviaturile care folosesc formatul Nord Sample Library.

Pretul acestui pian va fi undeva in jurul sumei de 2000 Euro, si va fi disponibil la dealerii Clavia in viitorul apropiat.

Specificatii

• 88 taste Hammer Action
• 6 categorii diferite de piane, fiecare continand mai multe tipuri
• Memorie 512 Mb
• Fiecare tip de pian poate fi schimbat de catre utilizator
• Efecte (Chorus, reverb, flanger, phazer, etc)
• 2 iesiri audio
• 1 iesire de monitor
• 1 iesire de casti
• 1 intrare pedala
• 1 intrare auxiliara de pedala
• MIDI in/out
• Conector USB tip B
• Dimensiuni: 1284 mm, 121 mm , 340 mm
• Greutate 18 kg

Accesorii incluse in pachet: Pedala Nord, manual, cablu alimentare, DVD-Rom Nord.

Accesorii optionale: Stativ Nord Keyboards EX, Soft Case Nord, Stativ note Nord.

Video:

Akai iPK 25 si Synth Station

Postat de Florin on februarie 23, 2010  |  No Comments

Anul asta la winter NAMM in Anaheim  California cei de la Akai Pro au lansat un controler MIDI destul de deosebit si interesant. iPK 25 e numele lui si probabil va veti intreba ce e cu i-ul acela din nume. Deobicei produsele a caror nume incepe cu i mic au legatura cu Apple. Ei bine nici acesta nu iese din “standarde” si face echipa buna cu iPod Touch sau iPhone.

iPk 25 e chiar o scula misto. Ea e practic o clapa midi care functioneaza impreuna cu iPhone sau iPod Touch. Si functioneaza chiar foarte bine. Controlerul are un fel de docking station pentru cele mai sus mentionate care va controla aplicatia Synth Station instalata pe iPhone.

Controlerul are 25 clape “velocity sensitive” roata de pitch si modulation, buton de transpunere octava si 3 butoane directe catre synth-urile din aplicatie, dintre care unul este polifonic iar doua monofonice. Pe langa acestea mai are si doua iesiri audio si o iesire de casti. Aceasta are si o mobilitate totala putand fii alimentata si cu baterii. Controlerul poate fi folosit si ca o clapa midi normala, pur si simplu scoateti iPhone-ul si aveti o clapa midi normala.

Synth Station este o aplicatie cu trei synth-uri VA, fiecare cu trei oscilatoare, cu sequencer si polifonie de 8 voci pentru tonuri si sunete de toba. In plus mai are si un pad XY similar cu cel de pe Kaoss Pad. Aceasta costa 9.99 USD pe Apple aplication store.

Tratament acustic si/sau antifonare, partea a V-a

Postat de mihai on februarie 22, 2010  |  2 Comments

Camera de control

In acest capitol, vom face o prezentare directionata asupra acusticii camerei de control (de mixaj), cu anumite aspecte legate strict de aceasta incapere, cum ar fi conceptul de LEDE/DEDE, sweet spot, phantom center, samd.

Scopul acusticii unei camere de control este ca aceasta sa ofere o cat mai buna translatare a proiectelor inregistrate, indiferent de sistemul pe care vor fi ascultate, in cele din urma pornind de la abilitatea de a monitoriza cat mai atent si corect ceea ce se inregistreaza. Pentru a incepe drumul in acesta directie, vom incepe cu pozitionarea monitoarelor de studio si al locului de auditie.

6.1 Pozitionarea monitoarelor de studio si al locului de auditie (“sweet spot”)

Desi titlul ne-ar indica altceva, vom incepe cu pozitionarea locului de auditie. Ca si punct de plecare, vom incepe cu o imagine, din nou, cu multumiri domnului Ethan Winer:

Dupa cum se observa, locul de auditie, sau “sweet spot”-ul (“locul ideal”, pentru a traduce aproape direct) este pozitionat echidistant de peretii din stanga si dreapta sa. Este de asemenea indicat ca mobila/ferestrele precum si alte elemente care pot influenta reflectiile timpurii sa fie pozitionate simetric, axa de simetrie fiind cea verticala in cazul imaginii de deasupra.

Distanta sweet spot-ului fata de peretele din “fata” (cel din spatele monitoarelor) este cel mai indicat sa fie 38% din dimensiunea incaperii – motivul este prezenta minima ale modurilor camerei si ale ringing-ului modal aferent in acea pozitie. In cazul in care nu este posibila folosirea distantei respective, este indicat sa “fugiti” de orice raport sub-multiplu de 2 (1/2 din distanta camerei, 1/4 din ea, samd), acest lucru ducand la amplificarea frecventelor modale. Acest lucru este valabil si pentru pozitionarea raportata la inaltimea camerei – NU este indicata pozitionarea monitoarelor exact la jumatatea inaltimii camerei, din acelasi motiv.

Monitoarele sunt deasemeni pozitionate raportat la axa de mai sus, intr-un triunghi echilateral cu unul dintre varfuri in pozitia sweet spot-ului, . Distanta laturilor respectivului triunghi sunt in general intre 1m si 2m pentru monitoare near-field, cum sunt aproximativ toate cele folosite in home si project studio-uri. Distanta efectiva monitor-sweet spot se poate afla doar cu ajutorul testelor repetate in propria incinta – avand axele pe care se pot misca (laturile triunghiului echilateral), se testeaza in diferite pozitii, pentru a observa unde se obtine cel mai bun raspuns general al sistemului (asta in cazul unui sistem 2.0).

Daca ar fi sa tragem o axa a directiei monitoarelor, punctul de intalnire al celor doua ar fi putin in spatele pozitiei standard de auditie, sau chiar concurand cu aceasta, in functie de tipul de monitoare folosit. Nu este indicata pozitionarea sa in fata pozitiei de ascultare.

In urma pozitionarii monitoarelor in acest fel, veti observa aparitia (cu o cat mai mare claritate cu cat insasi camera a fost tratata acustica) unui “phantom center”, termen pe care refuz sa-l traduc in limba romana. Practic el se refera la iluzia acustica a prezentei emitatorului sunetelor exact in mijlocul distantei dintre monitoare, in cazul in care suntem in sweet spot – vocea de exemplu, ca si instrument cu pozitie in general centrala in mix, va suna ca si cum ar veni exact din centrul consolei de mixaj (sau al ecranului PC-ului, in functie de preferinta). Motivul este clar – un sunet care este central in mixaj (ca si pozitie), este emis de amandoua difuzoare la aceesi intensitate; avand o simetrie a pozitionarii monitoarelor, urechile vor primi acelasi semnal in acelasi timp, ducand la iluzia auditiva a prezentei sunetului exact in fata. Mentionam ca sweet spot-ul respectiv difera ca si dimensiune, in functie de tipul de difuzoare (cele electrostatice, de exemplu, il au pe cel mai redus), cat si, in special, de tratamentul acustic al camerei. In general este de dorit un sweet spot cat mai larg, care poate fi largit, de exemplu, cu ajutorul difuziei (pe principiu LEDE descris mai jos).

Prin pozitionarea sweet spot-ului la 38% din lungimea camerei, prevenim aparitia unui alt posibil neajuns – amplificarea frecventelor joase prin pozitionarea monitoarelor in apropierea peretilor. Lucru care poate fi de dorit sau nu – printr-o pozitionare judicioasa (si in urma unor obligatorii masuratori acustice pentru a nu “obtine” neregularitati ale raspunsului in frecventa al sistemului), se poate obtine un boost al frecventelor joase, care poate liniariza raspunsul monitoarelor, sau sa-l apropie de preferintele celui care le va folosi.

6.2 Conceptul de LEDE/DEDE

Camerele de control ale primele studiouri de inregistrare beneficiau de largi suprafete tratate acustic cu materiale absorbante, ducand la o absenta aproape totala a reverberatiilor. Motivul de la care s-a ajuns in aceasta situatie este urmatorul – absorbtia  totala a reflectiilor, care teoretic ar duce la eliminarea completa a raspunsului camerei, si practic, ascultarea doar a sunetului direct, de la monitoare.

Desi in teorie, ideea este buna, nu s-a tinut cont de un anumit aspect – urechea umana este obisnuita cu prezenta suprafetelor reflective in jurul ei; nu cunosc vreun spatiu natural care sa fie complet sau macar majoritar absorbant. Implicit, in cazul studiourilor de tip DEDE (dead-end; dead-end), cum au fost denumite acestea, s-a ajuns la compensarea nedorita a spatiului acustic de catre inginerii de sunet, prin folosirea excesiva a reverberatiilor artificiale pe mixaj.

La inceputurile anilor 70, prin evolutia design-urilor studiourilor de inregistrari, s-a ajuns la ideea de LEDE (live-end; dead-end), pentru a oferi inginerului de sunet cat mai mult sunet direct, neinfluentat de reflectii timpurii, dar in acelasi timp, si un spatiu reverberant natural care sa permita ajustarea corecta a nivelelor de reverb pe mixaje.

Conceptul respectiv imparte camera in doua portiuni – dead end (partea absorbanta) si live end (partea reflectiva), partea reflectiva incepand imediat in spatele “sweet spot”-ului (locul in care este pozitionat inginerul de sunet). Mai jos aveti un exemplu timpuriu, foarte crud, al acestui principiu:

In primele design-uri de acest tip, cele doua erau separate la modul cel mai propriu, ca si in poza de deasupra – 100% absorbant in fata sweet spot-ului, 100% reflectiv in spatele sau. Cu timpul, designul a evoluat, prin plasarea alternativa a suprafetelor absorbante si reflective. in special in partea reflectiva a salii, precum si prin folosirea difuziei si a deflectiei, pentru a mentine o cat mai larga si placuta ambianta naturala si in acelasi timp un sunet direct cat mai directionat si clar.

Si astfel, ne apropiem de finalul acestei serii. Data viitoare, in ceea ce cred ca va fi ultimul “episod” din serie, voi mai aborda niste aspecte practice legate de acustica salii de inregistrare, precum si de modalitati de implementare si avantaje/dezavantaje ale studio-urilor care imbina camera de control si cea de inregistrare in acelasi spatiu.

Mihai Toma

Cum sa faci muzica electronica -III-

Postat de Alba Ecstasy on februarie 17, 2010  |  No Comments

Pentru ca varianta virtuala de a face muzica este la indemana oricui, voi vorbi despre varianta cu instrumente /echipamente hardware, de facut muzica.

Voi incepe cu Waldorf Blofeld desktop, un sintetizator care se afla de ceva timp pe mesele de lucru a multor muzicieni, si care are o gama de sunete imensa. Ca si banca sa, de altfel, care cuprinde peste 1000 de programe. Are arpegiator programabil care se poate comporta ca si un sequencer, si o multime de efecte [chorus, flanger, delay, phaser, overdrive, reverb] care se pot seta unul pe cate o parte.
Pentru a fi controlat, are nevoie de o clapa MIDI.

Mai multe specificatii puteti ale sintetizatorului Waldorf Blofeld vedea aici.
Iar un preview al potentialului sau:

Pret: 1579 lei

Asadar, la pretul total de 2044 lei aveti un sintetizator puternic, extrem de portabil, avand in vedere dimensiunile reduse atat ale sintetizatorului, cat si ale clapei.

O modalitate simpla de utilizare a lui este aceea de a crea fraze muzicale, pe care le inregistrati intr-un DAW virtual [Cubase, Ableton, FruityLoops Studio etc]. Banca lui de sunete cuprinde si sunete de tobe, deci nu este o problema in crearea ritmurilor.

Dar, trecand la o etapa superioara, se poate folosi un Akai PRO XR20, care este un mic sequencer numai bun pentru creat ritmuri, si care este la fel de portabil si ocupa putin loc in camera. La pretul de 1249 lei ofera peste 700 de sunete si 99 de paternuri deja programate si alte 99 in care se pot stoca paternurile voastre. Are reverb, egalizator si compresie, intrare pentru microfon si iesire pentru casti.

Dupa cum vedeti, nu inglobeaza doar sunetele de percutie clasice ci si diverse sounduri plus posibilitatea de semplare a vocii.

Avem pana acum posibilitatea sa organizam intr-un DAW virtual partile de: bas, solo, armonie — Waldorf Blofeld, ritmuri: Akai PRO XR20. Ne-am putea opri aici si totul se poate face astfel, dar pentru o reprezentatie live ar fi mai greu doar cu 2 instrumente muzicale…

Astfel, in pretul cumulat de mai sus, am putea achizitiona un singur groovebox Roland sau Korg — care sunt mai multe instrumente muzicale intr-unul singur. Rolandurile din seria MC sunt mult mai complexe si potrivite decat Korgurile ESX sau EMX, avand programe interne, sequencer intern si posibilitatea de a fi cuplate cu o claviatura MIDI.
Un exemplu potrivit este anticul meu Roland MC-307.

Mai fac parte din aceasta serie: MC-303, MC-505, MC-808, MC-909. Alegerea si bugetul, va apartin!
Un groovebox ajuta foarte mult, este destul de versatil pentru reprezentatiile live si are capacitatea de a stoca cantece intregi.

In principiu, cred ca ati prins ideea: atunci cand lucrezi cu intrumente hardware, iti trebuie fie un sintetizator cu aranjor si astfel prinzi intr-un singur instrument toate partile [bas, solo, drums etc] — dar cam ineficiente si nepotrivite pentru muzica electronica majoritatea dintre ele,  fie va trebui sa lucrezi cu mai multe intrumente pentru a te descurca si in eventualele concerte ce vor urma

Desigur, vor trebuie ascultate si inregistrate si astfel veti avea nevoie de o placa de sunet si niste boxe profesionale, asa numitele monitoare de studio.

Echipamentele descrise mai sus sunt alese dupa cele mai mici preturi pe care le-am avut la indemana, si, trebuie sa recunosc de acolo de unde ma aprovizionez eu: SoundCreation.

Cand alegeti unui instrument sau un echipament audio, mai intai de toate documentati-va pe internet, citati cat mai mult despre el, daca se poate si aveti unde, testati-l, daca nu — sunt nenumarate tutoriale [ca si cele de mai sus] pe internet si forumuri de discutii de unde puteti afla cat de bun sau nu este. Este important sa stiti exact ceea ce face si cum va poate ajuta instrumentul respectiv, pentru ca odata ce l-ati achizitionat si descoperiti ca nu va este folositor dupa cum ati fi dorit, inseamna ca ati pierdut timp si bani.
Astfel apar dezamagirile, iar obstacolul de a nu avea intrumentele, echipamentele, sunetele sau functiile potrivite potrivite fiind unul care poate inhiba foarte mult procesul creativ.

Nu exista o reteta care sa va spuna: incepeti cu un lead sau cu bass sau cu ritm etc. Muzica trebuie sa sune tipic voua. Lasati amprenetele personalitatii voastre sa se imprime in muzica pe care o creati.
Nu va fie teama sa explorati muzica din voi: aveti chef sa loviti alandala clapele la intamplare sau padurile drumurilor?! Faceti-o! Scoateti mai intai din voi toate ideile muzicale reziduale, tot ceea ce v-ar putea incurca la un moment dat. Exista un zgomot nemuzical interior acumulat datorita ideilor multe de-a lungul vremii, atata timp cat nu ati facut muzica. Se aduna, se amesteca si… nu mai exprima nimic la un moment dat.
Experimentati, invatati notele, acordurile, progresiile — tot ce se poate invata fie cu un profesor fie singuri. Nu lasati ca la un moment dat, lipsa unui element teoretic sa va impiedice in creatie.
Cereti parerea celor din jur. Ascultati cu atentie ce va spune bunul vostru simt. Muzica este matematica, este armonie.
Ascultati muzica clasica sau piese ale muzicienilor preferati. Vizualizati cu mintea ce intrument a folosit pentru fiecare parte, felul in care a realizat tesatura muzicala.
Dar, cel mai indicat, ascultati propria liniste interioara: din ea se naste muzica!

Cum sa fac muzica electronica -I-

Postat de Alba Ecstasy on ianuarie 18, 2010  |  7 Comments

Disclaimer: Articolul de fata se adreseaza celor care doresc sa compuna muzica electronica dar sunt la inceput de drum si nu stiu ce echipamente sau programe software sunt necesare pentru aceasta.

Inainte de toate se presupune ca ai ureche muzicala si simtul masurii [atat la propriu cat si la figurat ]. Daca nu ai aceste doua aspecte foarte importante… va fi un pic mai greu! Chiar daca pasiunea si dorinta de a compune muzica sunt mari, absenta “urechii muzicale” va face foarte greu crearea unui aranjament muzical, luandu-ti mai mult timp sa gasesti notele muzicale pe clapele unui keyboard… Dar nu te lasa: si Bethoven a asurzit catre sfarsitul vietii sale dar asta tot nu l-a impiedicat sa compuna!

Fiecare gen de muzica electronica presupune setup-uri destul de diferite. Nu voi analiza si nici nu voi expune toate genurile de muzica electronica pentru ca nu asta mi-am propus si in plus, nici nu cunosc toate genurile. Dar voi tine cont de cele mai cunoscute genuri si voi aborda subiectul prin prisma mai multor necesitati in functie de ce aveti in minte.

Spunem “setup” la intreaga dotare a unui home studio care ne poate ajuta in crearea, masterizarea si ascultarea rezultatului final.

Voi incepe cu ceea ce este mai usor de achizitionat si consider ca este echipamentul cel mai important pentru inceput:
1. Calculator dotat cu un procesor puternic care sa faca fata solicitarilor, suficienta memorie RAM cat sa nu se “inece”, o placa video care sa permita rularea graficii programelor noi care cer resurse, un hard disk cu capacitatea mare de stocare – pentru ca majoritatea DAW virtuale salveaza fisierele cu atasamente de tip wave, care ocupa mult spatiu pe hard disk. Si nu in cele din urma o placa de sunet performanta, dar despre care vom vorbi la timpul potrivit.
De ce spun ca calculatorul este piesa cea mai importanta pentru inceput?
Din urmatoarele motive:
a. Cand esti la inceput este posibil sa ai un buget restrans si atunci, pentru inceput te poti folosi de calculator si o clapa MIDI cu care sa controlezi anumite programe de facut muzica [VSTi-uri].
b. Chiar daca bugetul permite cumpararea de sintetizatoare si /sau alte echipamente, intreaga operatiune de inregistrare, masterizare si finisare – finalizare a unei piese se desfasoara cu ajutorul calculatorului. Asta daca nu vreti sa inregistrati pe banda magnetica tot!
c. Reascultarea unei piese [dupa inregistrarea ei] de mai multe ori, va va ajuta foarte mult sa observati eventualele greseli, lipsuri etc si astfel sa o perfectionati sau sa va perfectionati tehnica.

2. Claviatura [clapa][controler] MIDI. Conectata la calculator [prin USB - de cativa ani incoace] permite controlarea sunetelor generate de VSTi-uri [fie integrate intr-un sequencer virtual fie stand alone], asa numitele sintetizatoare virtuale. Se gasesc o multime pe net: gratuite, demo sau cu bani. [Este suficient sa dati o cautare gen: "sintetizator virtual, programe de facut muzica", "VSTi" etc si veti gasi tone. [Gasiti o multime si pe acest site.]
Cu cat claviatura este mai performanta [ceea ce inseamna multe fadere, butoane, pitch band /mod wheel, display, after touch etc], cu atat mai usor va va fi sa controlati setarile unui instrument virtual fara sa va ajutati de tastatura sau de mouse, lasand mainile sa faca ceea ce trebuie: sa cante! Ce recomand: E-MU, Edirol, iCON, M-Audio.

3. Placa de sunet. O placa de sunet performanta va permite controlarea sunetelor fara ca acestea sa aiba intarzieri [latenta] din momentul in care apasati o clapa ca sa generati sunet; placa de sunet este cea care da calitate si acuratete sunetului. Ultima placa de sunet pe care am testat-o a fost iCOn Cube PRO si am fost foarte incantat de calitatea si pretul ei.

4. Sistem audio de monitorizare a sunetului [boxe profesionale, monitoare de studio] sau casti. Atata timp cat nu veti avea un sistem de monitorizare performant si sunteti la inceput, va fi foarte greu sa echilibrati intregul aranjament muzical sau sa creati sunete care sa redea fidel ideea, fara distorsiuni si cu o textura placuta urechii. In momentul in care am cumparat monitoarele Blue Sky Exo 2.1 a trebuit sa refac o mare parte din sunete si compozitii, observand nereguli de la echilibrarea volumului pe canale [track-uri] pana la lipsa de acuratete a sunetelor. Asta pentru ca o pereche de boxe obisnuite nu poate reda intreaga gama de frecvente ce compune un sunet. Eu folosesc Blue Sky EXO 2.1 si sunt mai mult decat multumit de ele. Recomandari: in functie de buget si de genul de muzica pe care vreti sa-l abordati.
In cazul in care bugetul nu permite sau vecinii sunt prea sensibili la un volum mai puternic, puteti folosi casti, de asemenea, dedicate creatiei muzicale. La alegerea unei perechi de casti trebuie sa urmariti cel putin 2 aspecte de ordin tehnic: sa fie comode, lejere pe urechi si sa aiba un cablu lung [recomand nespiralat]. Daca ele sunt dedicate unui setup de home studio [deci profesionale] nu e cazul sa va bat la cap cu detalii tehnice. Marci recomandate: Audio Tehnica, Sennheiser, iCON.

5. Microfon. Un microfon va ajuta sa introduceti voce in compozitiile voastre, pe care apoi sa o prelucrati corespunzator. Aceasta parte este trata intr-un articol special despre microfoane, deoarece necesita o atentia amanuntita, fiind una dintre cele mai sensibile operatiuni. Personal nu mai folosesc voce in compozitiile mele, dar daca o voi mai face, voi achizitiona un sintetizator cu vocoder incoporat [Korg KP3 are o asemenea functie /posibilitate, l-am avut dar nu l-am folosit astfel. Alte sintetizatoare cu vocoder integrat: Korg MicroKorg, Korg R3, Alesis Micron, Korg MS2000 - preturi de pana in 2600 lei si potrivite crearii de voci cu efecte deosebite, pentru muzica electronica].

6. Sintetizatoare [orga electronica, keyboard, pian digital, sintetizator cu aranjor - sau cum mai vreti sa ii spuneti! - desi cele enumerate sunt instrumente diferite]. Aici din nou, ne lovim de buget si de genul de muzica abordat. Exista o gama imensa de sintetizatoare hardware, fie ele analoage sau digitale, cu aranjor [sequencer] integrat, sau doar cu banci de sunete si /sau ritmuri. Nu exista recomandari aici, ci doar preferinte si optiuni. Personal studiez cateva luni bune pana sa cumpar ceva, pentru ca instrumentul acela sa inglobeze cat mai multe dintre optiunile pe care le prefer [deh, bugetul, dupa cum ziceam!]. Cititi review-uri, intrebati comerciantii, prientenii, cunoscatorii s.a.m.d. dar nu va pripiti in cumpararea unui doar pentru ca va place cum arata sau… whatever!. Youtube-ul este plin de astfel de review-uri asa ca nu va sfiiti si analizati. Aveti aici o lista cu un top al celor mai bune 10 sintetizatoare de-a lungul vremii.

7. Masina de ritmuri [machine drum] si de bass. Daca sintetizatorul ales nu are inglobat o parte ritmica, atunci veti avea nevoie de una pentru a adauga mai multa ritmicitate si dinamism piesei. De la excelentele grooveboxuri de la Roland [seria MC] si renumitele serii TB si TR si pana la cele mai nou aparute gadgeturi in materie de ritmuri si linii de bass si secvente muzicale [sequencere], un astfel de modul programabil ajuta in crearea tonurilor de tobe si a ritmului. Puteti sa alegeti dintre marcile: Roland [MC-, TR-, TB-], Korg [Electribe], Elektron, Quasimidi Polymorph sau Revolution si multe, multe altele…

va urma

by Alba Ecstasy