SoundBlog

Soundblog wants You!

Postat de Florin on februarie 17, 2011  |  4 Comments

Simti cumva ca ai o gramada de chestii interesante de spus despre productie muzicala, inregistrari, echipamente, tehnici, instrumente muzicale, etc si nu ai cine sa te asculte? Perfect !
Acum putem colabora !
Noi cei din spatele acestui blog ne-am gandit sa ne extindem putin echipa cu membri noi, entuziasti, si cu cunostinte de impartasit. Oricine este binevenit sa incerce sa scrie articole, recenzii, sa faca teste si sa ne impartaseasca cunostintele.

Daca simti ca poti face asta si ai vrea sa devii un coechipier, lasa-ne te rog mesajul tau si te vom contactat de indata!

Fi indraznet si iesi in fata!

Roland anunta interfata de sunet OCTA CAPTURE

Postat de Florin on noiembrie 8, 2010  |  1 Comment

Roland anunta in aceasta perioada lansarea a mai multor produse care mai de care mai interesante. Produsul care ne-a captata noua atentia in schimb, a fost  OCTA CAPTURE, o interfata audio pe USB  cu 10IN/10OUT 192 kHz.

Conceputa pentru productie audio de nivel inalt, OCTA CAPTURE are 8 preamplificatoare profesionale  cu conexiune combo XLR-Jack, phantom power, filtru low-cut, inversare de faza si compresie digitala. Aceste preamplificatore controlate digital sunt construite cu componente premium, cea ce ofera un semnal audio transparent cu o ratie signal-to-noise foarte buna.

OCTA CAPTURE dispune de un sistem numit Auto-Sens, rolul fiind sa detecteze nivel de semnal sonor pe fiecare intrare si sa seteze automat un nivel optim de gain pentru fiecare instrument in parte. In acest fel nu veti avea surpriza sau neplacerea de a inregistra in rosu.  Datorita tehnologiei proprii Roland, VS STREAMING, OCTA CAPTURE ofera o stabilitate foarte buna si o latenta foarte joasa.

OCTA CAPTURE va fi disponibil pe piata incepand din luna Decembrie si va costa in jur de 600 euro.

Mai multe informatii pe pagina Roland

RME Fireface UFX [VIDEO]

Postat de Florin on octombrie 14, 2010  |  4 Comments

RME a lansat de curand ultima creatie in materie de placi de sunet si anume Fireface UFX. Aceasta are o sumedenie de caracteristici noi printre care cea mai importanta din ele este conexiunea atat prin FireWire 400 cat si prin USB 2.0.

RME Fireface UFX va ofera 60 de canale audio, 4 preamplificatoare “Micstasy” , convertoare ce functioneaza la 192 kHz, latenta foarte joasa precum si un ecran lcd de rezolutie mare cu functionalitate standalone.

Pe langa acestea mai are conexiune AES/EBU  I/O, 2 canale ADAT I/O, si functie de TalkBack.

Acestea sunt doar cateva din caracteristicile lui RME Fireface UFX, o interfata audio cu adevarat profesionala.

Clip video cu despachetarea primei bucati de Fireface UFX din UK, ajunsa ieri 13.10.2010

Adancimea/numarul de biti si rata de esantionare – partea II

Postat de mihai on septembrie 17, 2010  |  12 Comments

Si dupa cum am promis, am revenit, urmand sa abordez in acest capitol problema adancimii/numarului de biti, precum si sa ofer niste sfaturi practice, derivate din experienta personala in domeniu.

Adancimea de biti

Pentru a face o prezentare cat mai clara asupra acestui subiect, voi incepe cu fundatia: informatia digitala dintr-un calculator este reprezentata binar, pe un numar de biti. Cand vorbim strict de audio, nr. de biti se foloseste pentru a “semnaliza” amplitudinea pe care o ia semnalul audio digital (rezultat in urma conversiei, de exemplu) intr-un moment anume din timp, semnalizat de catre perioada de esantionare (discutata in partea anterioara). Cu cat nr. de biti arondat fiecarui moment este mai crescut, cu atat avem posibilitatea de avea un raspuns mai “fin” al digitizarii. Un exemplu: daca am avea amplitudinea pe un singur bit (“1” sau “0”) finetea ar fi inexistenta – semnalul digital ar fi putea spune in fiecare moment strict “exista semnal, la nivelul maxim posibil (0dB FSD)” sau “nu exista semnal”. Deloc util muzicii.

Pentru a exemplifica grafic acest aspect, mai jos aveti o perioada a unei sinusoidale discretizata la o adancime mica de biti:

Si, varianta mai apropiata de realitate, la un numar mai ridicat de biti:

Gama dinamica

Practic, la ce se rezuma numarul de biti? La o anume gama dinamica maxima teoretica pe care o permite; calculata aproximativ cu 6*nr. de biti:

- la 1-bit, avem doar 2 nivele posibile pentru volum, o gama dinamica de 6dB

- la 8-biti, avem 256 de nivele posibile de volum, o gama dinamica de 48dB

- la 16 biti, avem 65536 de nivele, o gama dinamica de 96dB

- la 24 biti, avem 16.7 milioane de nivele, o gama dinamica de 144dB

Gama dinamica se refera la raportul dintre cea mai mare valoare pe care o poate lua un semnal (0dB FSD, in cazul celui digital), si valoarea minima a acestuia. Pentru a intelege mai bine, aveti mai jos niste valori de gama dinamica a anumitor echipamente folosite in mod curent:

-          caseta audio (nou-nouta) – 50-60dB

-          vinyl-uri (in stare perfecta, de foarte buna calitate si pe un sistem audiofil) – 70-80dB

-          magnetofoane (tape-machine-uri de studio) – maxim 90dB

-          CD – aproximativ 100dB

-          convertor A/D la 24biti (de calitate foarte buna, luata in considerare si circuistica analogica aferenta, care scade gama sa dinamica teoretica) – 116-117dB

-          ultima editie a unui compresor foarte faimos pentru agresivitate – “peste” 85dB

In primul rand (pe langa gama dinamica scazuta a anumitor medii de reproducere si echipamente), ar fi de observat faptul ca si cele mai avansate convertoare A/D nu reusesc nici macar sa se apropie de gama dinamica maxima teoretica a 24-biti, in principiu datorita circuisticii analogice aferente, motiv pentru care nu am auzit prea multe de convertoare de 32biti. Am citit acum ceva vreme un data sheet a unui prototip de convertor la 32-biti care oferea o gama dinamica apropiata e cea teoretica a 24 de biti; din pacate nu mai tin minte producatorul sau part number-ul… Stiti ceva despre el?

Mergand mai departe, tape machine-urile intr-atata de iubite inclusiv la ora actuala (macar prin prisma emularilor lor digitale) nu au nici macar 16biti de gama dinamica, si asta in cazul CEL mai fericit. Si atunci de ce sa ne agitam intr-atata cu 24 de biti vs. 16 biti? Din cateva motive simple.

In primul rand, si marea parte a convertoarelor pe 16 biti sufera de aceeasi boala ca si cele pe 24 – de fapt, din gama dinamica maxima teoretica de 96dB pe care ar trebui sa ofere, se poate intampla sa aiba doar 13-14 biti, respectiv vreo 80dB. Cam putin, ati spune. Intr-adevar, pentru o toba (care are o gama dinamica extrem de ridicata) sau pentru o inregistrare orchestrala, ar putea fi insuficient; dar luati in considerare o inregistrare de chitara distors pe acorduri (fara palm mute-uri)… gama sa dinamica ma indoiesc sa depaseasca 6dB. Intamplator, cam aceeasi gama dinamica pe care o au si cele mai recente “masterizari” – echivalentul zgomotului alb modulat din cand in cand. Asa, de distractie, si cu o referire directa la un articol mai vechi, luati un mixaj modern, strivit cu ura (Nickelback, sa zicem; sau daca preferati, sunt niste mixaje de metaleala din ultimii ani care cu greu pot fi deosebite de zgomotul alb), si convertiti-le la 8 biti. Simtiti vreo diferenta? J

Un alt avantaj in favoarea utilizarii de 24 biti este faptul ca puteti tine nivelul de inregistrare scazut (-18dB in mod curent, cu varfuri pana in -12dB – motivul este detaliat in articolul acesta, pe la jumatate), si totusi sa capturati fiecare nuanta a instrumentului, indiferent care este acesta. Astfel, scapati de grija overload-urilor care pot aparea in cazul unor inregistrari la 16biti (reali, sa speram) fortate in nivel pentru a obtine maximul de fidelitate.

32bit-float (cu virgula flotanta)

Aici mai intervine un subiect, de care am fost intrebat de catre “Gery.M” ca si comment la partea anterioara a articolului. 32-bit float… Permite o gama dinamica de peste 1500dB (!) – ca si idee, cred ca daca echipamentele analogice ar permite (nu o fac, toate se opresc in jurul a 120dB), ar fi o gama dinamica suficienta pentru a inregistra Big Bang-ul si ulterior suieratul unui tantar aflat la 10km distanta (o gluma evidenta, nu pot concepe cu adevarat ce inseamna un raport intr-atata de mare). Cu toate acestea, este utila in interiorul DAW-urilor – este motivul pentru care putem scadea sau overload-ui nivelul tuturor canalelor cu 16dB, si sa corectam respectivul nivel pe master bus, fara nici un efect advers. Daca ne referim la o inregistrare, nu are vreodata sens sa fie folosit nr. respectiv de biti – 24 de biti este arhisuficient, nici macar convertorul nepermitand peste 120dB din cei 144dB permisi de catre encodarea PCM, iar combinatia microfon+preamplificator+zgomot ambiental neavand sansa sa depaseasca vreodata 100dB de gama dinamica intre maximul semnalului util si zgomot (nu mie, cel putin). Mai exista un mit, care afirma ca sistemele actuale ruland pe 32 de biti, ar lucra mai usor daca fisierele sunt ele insele de 32 biti – din pacate, este un fals; fara sa intru in arhitectura calculatoarelor, voi afirma foarte simplu si clar – nu au nici cea mai vaga urma de legatura una cu alta. Este aproximativ ca si cum ai afirma ca oamenii ar trebui sa conduca masini cu 2 roti, datorita faptului ca au 2 picioare, fara sa fie denumite biciclete, si fara sa ne referim la variante similare cu:

24 biti vs. 16 biti

Cand sa folosesti totusi inregistrari pe 24 de biti si cand pe 16? Parerea mea este urmatoarea: luand in considerare faptul ca spatiul pe hard disk este extrem de ieftin la ora actuala, iar puterea de procesare necesara nu creste in mod semnificativ la lucrul in 24 de biti, folositi numarul maxim de biti permis in specificatiile placii audio – 24 biti, in marea majoritate a cazurilor. Daca totusi sunteti limitati de resurse, in functie de genul de muzica abordat (o trupa de metal nu va necesita o gama dinamica larga, va garantez), puteti recurge la 16biti fara vreo pierdere sesizabila.

Mihai Toma

Adancimea/numarul de biti si rata de esantionare – partea I

Postat de mihai on septembrie 14, 2010  |  7 Comments

Mare parte din placile audio disponibile pe piata ofera posibiltatea de inregistrare/prelucrare a semnalului la mai multe adancimi de biti si rate de esantionare. Dar ce inseamna aceste marimi si care este influenta lor asupra inregistrarilor voastre? Pentru a raspunde la aceste intrebari (cu parantezele clasice de rigoare), va rugam cititi mai departe.

Formatul PCM

Dupa cum e posibil sa stiti, informatia audio de pe DAW-ul propriu se inregistreaza in general in format PCM, la o anume adancime de biti si la o anumita rata de esantionare.

Formatul PCM (pulse-code modulation) este folosit pentru encodarea informatiei analogice intr-o serie de esantioane achizitionate la o anumita perioada de timp distanta intre ele.

Cea mai simpla metoda pentru a intelege acest aspect este urmatoarea – avem o simpla unda sinusoidala, care in domeniul analogic arata asa:

Dupa cum vedeti, in lumea reala, analogica, ea este o curba “fluida”, fara intreruperi, salturi, samd – pe cat permite rezolutia reprezentatiei vizuale (a pozei), bineinteles. Pentru a o putea discretiza (converti in semnal digital), avem nevoie sa impartim perioada respectiva a sinusoidalei intr-un numar oarecare de “distante” in timp, pentru a putea esantiona:

Astfel, in momentul in care sinusoidala ajunge in dreptul fiecarei linii rosii, se va “nota” in calculator (prin intermediul convertorului analog-digital) ceva asemanator cu: “in momentul x, amplitudinea semnalului are valoarea z1; la momentul x+1, el are valoarea z2; samd”. Nu se acorda importanta valorilor dintre perioadele de esantionare, ele vor fi liniarizate in mod automat de catre conversie, rezultatul fiind urmatorul, in format digital:

Nu prea seamana a sinusoidala antementionata, nu-i asa?

Rata de esantionare

Ultima imagine nu seamana cu sinusoidala originala datorita faptului ca achizitia a fost facuta la o rata de esantionare prea mica pentru a putea “captura” intregul sau spectru. In locul sinusoidalei pure, care are un ton dulce si moale (asemanator cu un flaut, sa zicem), rezultatul digitizat, de fapt un semnal rectangular, va suna dur si tipator (oarecum asemanator cu un fierastrau taind o bucata de metal).

Pentru a putea captura mai bine semnalul dorit, va fi nevoie de o rata de esantionare mai mare:

Ducand la un rezultat mult mai apropiat de realitate:

Revenind la domeniul audio, care este rata de esantionare la care trebuie sa fie facuta achizitia pentru a putea captura toate nuantele unui semnal care sa fie reprodus de catre o boxa si sa nu poata fi deosebit de original (in limitele tehnice ale microfoanelor/difuzoarelor)?

Teorema Nyquist-Shannon (un link catre wikipedia pentru cei interesati) afirma urmatoarele, intr-un mod destul de complicat: pentru a putea reprezenta in mod digital un semnal analogic, este suficienta o frecventa de esantionare care sa fie dublul frecventei maxime a semnalului achizitionat.

Bun, mergem mai departe – care este frecventea maxima a unui sunet audibil de catre om? Luand in considerare ca frecventele superioare acesteia sunt in mod foarte justificat denumite ultrasonice si au tendinta sa fie auzite mai degraba de catre caini si alte animale cu simturile mai dezvoltate decat cele omenesti). Raspunsul (stiintific) general valabil este de 20.000Hz (20kHz). Desi nu exista un consens general, se pare ca totusi cifra de 16.000Hz este cea mai apropiata de realitate, de la varsta copilariei-adolescentei timpurii mai departe. Cu scaderi destul de rapide o data cu avansarea in varstei, datorate “uzurii” urechii datorate expunerii la zgomotele inconjuratoare – si, dupa cum afirma studii curente, cu deteriorari mult mai rapide datorate ascultatului de muzica la casti la volum prea ridicat (multumim, Apple! [si nu numai]).

Revenind – prin prisma teoriei respective si a celor antementionate, ar rezulta ca rata de esantionare minima acceptabila ar fi de 32kHz (intamplator, rata de esantionare a o serie larga de multi-efecte din anii ’80 care inca sunt schimbate pe eBay contra unor sume considerabile de bani – Lexicon-urile, in principiu). Dar tehnologia moderna este considerabil mai darnica, si a inzestrat orice dispozitiv analog/digital cu o rata de esantionare de 44kHz.

Cu toate acestea, mare parte din ele pun la dispozitie si rate de esantionare mai mari, de 48kHz (folosit in film), 96kHz, 192kHz, samd. Luand in considerare ca mediul de ascultare standard (in cazul fericit) este CD-ul audio la 44kHz, care ar fi motivele, avantajele si dezavantajele acestor rate de esantionare?

Intai, dezavantajele, mult mai simplu de pus in cuvinte:

- spatiul ocupat pe hard disk considerabil mai mare

- puterea de procesare necesara pentru a putea lucra cu datele respective creste cvasi-exponential

- nu toate pluginurile si efectele externe (in cazul in care acestea sunt conectate digital) au posibilitatea de a rula la acea frecventa de esantionare

Avantajele… Aici devine totul mai complicat. Primul punct de vedere ar fi faptul ca filtrul anti-aliasing este mutat cat mai departe in frecventa (descriere completa aici) – acesta este un filtru trece-jos pozitionat la jumatatea frecventei de esantionare necesar pentru a taia frecventele superioare, frecvente care prin aliasing ar introduce zgomot (in sensul de semnal nedorit) in spectrul de frecventa dorit (cel audio, in cazul nostru). Problema cu acest filtru este faptul ca, asemenea oricarui alt filtru (egalizator, etc.), introduce defazaje in semnal, cu efecte mai mici sau mai mari si asupra spectrului dorit. Cat de mult apare acest efect negativ, depinde strict de calitatea convertorului – la convertoarele de calitate, este aproape imposibil de deosebit un semnal esantionat la 44kHz fata de unul la192kHz (si mentionez “aproape” datorita presupunerii ca exista persoane cu urechi de o “calitate” considerabil mai ridicata decat cea a marii majoritati a persoanelor, majoritate in care tind sa ma includ si pe mine).

Un alt avantaj, mai clar, este in cazul in care exista sanse ca materialul inregistrat sa fie disponibil si pentru DVD-uri, SACD-uri, filme, samd. In acest caz, este foarte indicata folosirea din start a frecventelor de esantionare pe care le va avea mediul final de stocare.

Aici voi incheia aceasta prima parte – in urmatoarea voi reveni cu o prezentare mai amanuntita asupra adancimii de biti, precum si cu mai multe impresii personale legate de subiect, pe care aveti dreptul constitutional de a le comenta cu ajutorul casutei de mai jos. J

Mihai Toma

Test comparativ: Gaia SH-01, SH-201, microKorg

Postat de Alba Ecstasy on august 23, 2010  |  No Comments

Atunci cand vrei sa investesti in echipamente de studio si instrumente muzicale [sintetizatoare - caci despre acestea voi scrie azi], cel mai bine este ca inainte de a cumpara sa te informezi: fie online fie prin a pune mana direct pe respectivul echipament /intrument.

Cum de cele mai multe ori, cand vrei sa testezi ceva, este un chin pentru vanzator sa iti conecteze o clapa [si nu o singura data mi s-a intamplat asta] sau un microfon ca sa il poti testa [de parca ai cumpara un kg de rosii cu 2 lei nu un synth /echipament cu mii de lei], uneori singura solutie este sa mai tragi cu urechea de la cei care le-au testat, sa mai citesti un review pe ici pe colo, sa mergi pe recomandarea celor care le detin.

Si cum in ultimele cateva saptamani am tot pus mana pe cateva sintetizatoare accesibile ca pret si interesante la specificatii si capacitati, mi-am zis ca o analiza comparativa mai sumara – ca sa nu transform un articolas intr-un roman – ar fi potrivita pentru toti cei interesati.

Si iata propunerile mele: Roland Gaia SH-01, Roland SH-201 si Korg microKorg.
Ce au acestea toate in comun? Preturi apropiate [intre 1800 si 2400 lei], toate sunt VA-uri [Virtual Analog - adica emuleaza capacitatile de sinteza ale unui sintetizator analog] si toate 3 sunt destul de dorite si au fost folosite [si sunt] si de catre artisti cu renume.

De ce ne-ar trebui un astfel de VA? Pentru ca vom putea da o nuanta aparte, retro – vintage [in functie de priceperea noastra intr-ale sintezei de sunet] si desigur vom imprima personalitatea noastra asupra sunetului, putand astfel sa conferim originalitate muzicii pe care o cream.

Astfel ca acest articol va cuprinde cate 5 puncte pozitive care m-ar indemna sa-l cumpar si alte 3 puncte care m-ar face sa nu il cumpar. restul de specificatii si parerile /intrebarile voastre se vor regasii in subsol, la comentarii.

Roland Gaia SH-01

Este cel mai nou sintetizator dintre celelalte 2, fiind aparut anul acesta. Dar asta nu intotdeauna este o calitate.

De ce l-as lua?
1. Este foarte “user friendly” – adica totul este la indemana, nu ai submeniuri in care sa te pierzi si in timp ce canti cu o mana, cu celalata poti schimba parametrii foarte usor. Chiar daca este cel mai scump dintre cele propuse [aprox 2400 lei] este si cel care are cele mai multe posibilitati de sinteza: are 3 oscilatoare care se pot combina intre ele, fiecare dintre oscilatoare avand cate 21 de wave form-uri [7 de baza x 2 variatiuni]. Cum spuneam si la reviewul lui, Roland Gaia este format practic din 3 sintetizatoare intr-unul singur.
2. Creezi sunete foarte usor, pornind fie de la preseturi fie de la wave formurile de baza.
3. Are effect grozave, care se pot aplica si schimba in timp real, obtinandu-se effect cool.
4. Constructie rezistenta: sliedere si knoburi cu rezolutie buna.
5. Memorie interna multa mai mare decat a celorlalte, plus ca se pot salva preseturi pe un stick USB.

De ce nu l-as lua?
1. Un pic prea scump, daca mai pun putin iei un Evolver [care e chiar analog]
2. D Beam-ul nu m-a incantat – rezolutia lui mi-a parut ca lasa de dorit [sau nu am stiut eu sa-l folosesc la capacitate alui maxima].
3. Pentru mine orice sintetizator care are magazie de baterii imi pare ca este o jucarie pentru aia mici, un radio portabil, o lanterna chinezeasca [e Made in China, desigur]

Roland SH-201

Este al 2lea ca pret, fiind mai ieftin decat Gaia [aprox. 2200 lei]. Este mai mare de cat Gaia, dar tot portabil ramane. Are numai 2 oscilatoare dar este la fel de manevrabil ca si Gaia.

De ce l-as lua?
1. Arata bine. Mai bine decat Gaia. Cand vad atatea knoburi si slidere, pe mine personal ma ex incita!
2. Are o octava in plus, iar asta stim cu toti, conteaza.
3. Ca si Gaia, poti inregistra o scurta secventa melodica in el.
4. D Beamul lui este mai puternic decat la Gaia si genereaza efecte mai clare.
5. Poti imparti claviatura in doua si canta 2 parti diferite cu ambele maini.

De ce nu l-as lua?
1. Cursa sliderelor este mica si asta le da o rezolutie slaba.
2. Memorie interna mica: 64 preseturi din care 32 pot fi slavate.
3. Pentru 200 lei, renunt la o octava dar iau un oscilator si cateva efecte in plus cu Gaia.

Korg microKorg

Este cel mai mic si cel mai ieftin dintre cele 3 propuse. Ca si SH-201 are tot 2 oscilatoare, dar in ceea ce priveste capacitatea de sinteza este mai bogat decat celelalte 2 la un loc.

De ce l-as lua?
1. Arpegiatorul sau este editabil.
2. Poti folosi o sursa externa ca si input si sa o folosesti ca sursa [wave form] si sa faci sinteza pe ea: deci capacitati de sinteza infinite.
3. Este mic si portabil [l-as lua in vacanta cu mine saptamana viitoare - fata de celelalte doua pe care ar fi un chin sa le car].
4. Scoate sunete mult mai apropiate de analog decat Rolanduri
5. Are vocoder.

De ce nu l-as lua?
1. Clape mici si proaste
2. Este mai putin manevrabil decat celelalte 2 din cauza constructiei meniului si a scrisului mic de pe panou, care la lumina slaba [intr-un concert] devine un chin.
3. Dsi knoburile sunt excelente, butoanele sunt dezastru: ai impresia ca iti intra degetul prin ele cand apesi.

Astfel cand tragi linie, fiecare dintre ele are [mult mai multe decat am enumerat eu] si parti pozitive si parti slabe. Intodeauna sunt dileme, dar in final, atunci cand testezi mai mult timp un echipament /synth iti dai seama cat de util sau nu iti este. Si asta rezulta din felul in care te “intelegi” cu el, din timbrul sau sonor, sau pur si simplu se potriveste personalitatii sale.

Roland Gaia SH-01 – sintetizator VA [VIDEO]

Postat de Alba Ecstasy on august 4, 2010  |  1 Comment

Daca iti doresti un sintetizator modern, un sintetizator analog [ca sa ai si o eticheta de old school la tine], un controler excelent pentru VST-urile tale si nu ai suficient buget, atunci cea mai buna solutie este Gaia SH-01!

Cu un look retro dar trendy datorita marginilor albe si cu butoane si slidere ca la sintetizatoarele de acum 20-30 de ani, Roland Gaia Sh-01 te poate uimi daca esti in “industria sintezei de sunet”.
Te-ai astepta sa fie ca unul dintre celelalte “assembled in China” sintetizatoare, adr nu e asa: desi usor [nota in plus pentru portabilitate], are o contructie sigura, cu butoane rotative cu rezolutie si cursivitate mai mult decat acceptabila iar sliderele, chiar daca nu au mecanica celor clasice din metal, nu au obisnuitul joc si nici nu isi pierd capacele usor.

Un aspect foarte important la constructia lui: mufa de alimentare. Este primul sintetizator [lasand la o parte pe cele cu alimentare cu cablu cu mufa trapezoidala - ca de PC] la care conectorul de alimentare intrain slot si acolo ramane, avand o mica siguranta ce se strange in jurul lui. Astfel poti fi sigur ca o data ce ai pus fisa acolo, nu va iesi decat daca tragi intetionat de ea.

Trecand la partea de sinteza, Gaia SH-01, fiind un VA, emuleaza destul de bine versiunile sale true analog [SH-01 si gasca sa].
El este practic 3 sintetizatoare intr-unul singur, avand la baza 3 oscilatoare si fiecare dintre ele pot fi folosite atat impreuna cat si independent. Si fiecare dintre ele beneficiaza separat de ajustarea LFO-ului, filtrelor si a AMP-ului. Doar efectele se aplica patchului final rezultat din mixarea celor 3 oscilatoare.
Fiecare oscilator poate capata forme de: SAW, SQUARE, PULSE/PWM, TRIANGLE, SINE, NOISE, SUPER SAW si mai mult decat atat, toate aceste forme de unde au inca cate 2 variatiuni, ceea ce inseamna un total de 21 de forme de unda [waveforms].

Chiar daca esti incepator, lucrul cu Gaia SH-01 va fi foarte usor, synthul fiind unul cu o interfata extrem de intuitiva.
Personal, o data ce am inceput sa ma joc cu oscilatoarele, LFO-ul si filtrele lui, am realizat intr-o singura ora 3 banci de patchuri originale, plecand de la waveforms-urile de baza. Un punc in plus il are prin faptul ca desi memoria lui este restransa [64 de preseturi din fabrica si 64 pentru user], se pot salva[si accesa] patchurile create pe un memory stick. Ceea ce inseamna ca poti salva sute, mii de patchuri de-a lungul timpului. Atentie: nu am gasit pana acum o alta solutie de a salva mai mult de 64 de patchuri pe stick, fara ca urmatoarele seturi sa nu se rescrie peste celel vechi, decat prin a modifica denumirea fisierului de pe stick.

Un sunet se poate crea cam in 5 minute, fara sa ai foarte mare habar despre sinteza: efectele lui [DIST: Distortion, Fuzz, Bit Crash; FLANGER: Flanger, Phaser, Pitch Shifter; DELAY: Delay, Panning Delay (cu funtie de tempo sync); REVERB: Reverb si LOW BOOST] o data aplicate transforma si imbunatatesc sunetul, incat un simplu saw wave la care reducem din cutoff si marim valoarea la resonance, plus un panning delay si phaser – si gata, ai un sunet original pe care il poti imbunatati dupa gusturi si pricepere.

Alt plus: poti crea 8 secvente a cate 8 masuri fiecare si le poti salva ca si niste arpegiaturi mai complexe.
Arpegiatorul nu exceleaza, nu este editabil si nici nu poti crea noi paternuri. Are un buton de hold care il sustine. In principiu este ok dar ar fi putut sa sa straduiasca mai mult la el. Din 64 de preseturi, am gasit cam 6-7 pe care sa le pot folosi. Impreuna cu panning delay da bine atunci cand sunt apasate mai multe clape deodata.

Ceea ce nu am testat, dar are in dotare, este posibilitatea de a se intra cu o sursa externa de sunet in el si redarea acesteia pe output-ul lui.

Ca si minusuri am remarcat ca modularea pe joystick este setata la maxim la o valoare mult prea mare, trebuind sa misti joystickul numai un pic pentru a da un efect normal – altfel efectul este unnul destul de neplacut in majoritatea cazurilor; de asemenea, D-Beamu-ul nu exceleaza nici el, insa poate fi setat dupa bunul plac al inimii. Posibil ca sa nu il fi gustat pe deplin, fiind prima oara cand am folosit un D-Beam mai intens [Roland MC-307 nu are desi  este scos dupa MC-505]. Cam acestea sunt minusurile.

Multe plusuri in schimb. Ca si pret este ok dar nu te astepta sa gasesti in el mai mult decat un VA. Sunetul digital tot se mai face simtit insa faptul ca are toate controalele la vedere si se lucreaza usor cu el, il face [pentru mine] mai bun decat orice din aria lui de pret [in aceasta idee, va urma in curand un test comparativ intre Gaia SH-01 si "oponentele" lui]. Dinamica clapelor este tipic Roland [adica foarte buna], dar fata de D-70 de exemplu, se simte “plastic sub degete”.
Se poate alimenta pe baterii, se poate conecta prin USB la calculator si poate fi folosit ca si controler. Vine cu cartea tehnica, alimentaor, CD de instalare – toate impachetate la fel de frumos si atent ca si un Evolver – ti-e mai mare dragul sa dezvirginezi cutia, vorba lui Florin!

Sunt multe de spus despre el, asa ca, daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti mai jos!

Puteti asculta in continuare cateva din sunetele sale, plus cele create de mine.

Toontrack Beatstation [VIDEO]

Postat de Florin on iulie 13, 2010  |  No Comments

Toontrack, creatorul binecunoscutelor plugin-uri:  EZ Drummer, Drumkit from hell, EZ Mix, etc a lansat de curand ultima creatie a lor si anume Beatstation.

Acesta se vrea a fi un instrument de creatie care contine atat sectiune de tobe cat si sectiune de bass si de lead. E relativ simplu de folosit, mai totul bazandu-se pe drag & drop.  Acesta vine cu o librarie proprie de sunete, fie ele de instrument sau de tobe, o sumedenie de kituri, si deasemenea aranjamente gata facute.

Suporta fisiere in format wav, mp3 si chiar in format REX. Posibilitatile de editare a fiecarui sunet prin filtre, sectiune de efecte iarasi sunt o caracteristica buna a lui Beatstation. Acesta poate fi folosit si cu un DAW sau in modul standalone.

Noi deocamdata nu am apucat sa il testam si  pana o vom face va trebui sa urmarim recenzii facute de altii. La fel este si cea de mai jos. Este una buna si la subiect.

Alte informatii despre Beatstation sau despre alte produse gasiti pe pagina producatorului.

Summer NAMM 2010

Postat de Florin on iulie 12, 2010  |  No Comments

Editia de vara a celui mai mare targ de instrumente muzicale din lume a avut loc in luna Iunie intre 18 si 20. In acest an au fost lansate multe modele noi de instrumente sau echipamente de la diferiti producatori fie ei celebri fie mai putin celebri. Noi din pacate nu am reusit sa ajungem la targ dar promitem ca in urmatorii 15 ani o sa facem asta…

Video de prezentare productie proprie!

Postat de Florin on iulie 5, 2010  |  6 Comments

Dupa cum am spus in trecut cum ca vom incepe sa producem prezentari video proprii, acum a venit timpul sa punem in aplicare planul nostru. Asadar ne-am inarmat cu o camera, un stativ, un microfon, mult chef de actiune si ne-am pus pe filmat. Asa a luat nastere primul nascut si anume un clip de prezentare al microfonului Audio-Technica AT2020USB.

Pentru moment, skill-ul nostru regizoral si actoricesc este la un nivel amatoricesc dar determinarea si vointa noastra vor schimba toate acestea in viitor. Binenteles pe parcurs vom prezenta o multitudine de echipamente sau instrumente muzicale, speram noi  intr-o maniera cat mai profesionala.  Intre timp asteptam pareri sau  sugestii din partea d-voastra, fie legate de felu de prezentare a echipamentelor  fie sugestii privind ce echipamente sa prezentam.