SoundBlog

Despre monitoare…

Postat de Florin on februarie 25, 2011  |  9 Comments

Despre subsemnatul.

Fara a avea pretentia ca sunt un fin cunoscator sau specialist, experienta de peste 12 ani in audio: radio, studio productie/inregistrari, concerte, club, apoi TV inca vreo 8 ani (fara sa renunt complet la audio), etc, ma ajuta sa inteleg si sa fac diferente chiar critice atunci cand ascult o pereche de monitoare, fie boxe, fie casti.

Cu toate acestea, uneori mi se pare foarte greu sa compar anumite produse, fie pentru ca sunt cu adevarat foarte asemanatoare, fie ca spatiul de auditie/lucru difera, fie ca sunt mai obosit fizic si/sau acustic in momentul respectiv. Din cauza muncii, poate si a lenei, nu m-am obosit sa retin terminologia de specialitate, cautand intotdeauna principiul, logica, axioma daca doriti. De aceea va rog sa ma scuzati daca pe alocuri voi fi usor stangaci, empiric, mai putin laborios sau nu prea riguros,  ma rog, ati prins ideea.

Acum un an sau doi, cand m-am decis sa ma reintorc, mai hotarat in domeniul audio, am ascultat zeci de monitoare, in magazine, studiouri sau la prieteni. NU imi propun sa le judec/depreciez pe celelalte, nu ar fi cinstit si nici realist.

Am ascultat/lucrat/auzit majoritatea monitoarelor de pana in 1000 euro per pereche, cateva peste aceasta suma, dar evident si cateva mai scumpe, dar care nu fac obiectul discutiei acum. Poate ii dezamagesc pe unii, dar nu mi-am facut un clasament sau o impresie definitiva si irevocabila.

Eu cred in continuare ca „weapon of choice” (in traducere: arma perfecta) nu e una singura. Dar exista totusi diferente care sunt mai mult sau mai putin subiective.

“Mixing with your mind” de M.P. Stavrou mi se pare nu doar o carte, ci UN TITLU care ilustreaza ce vreau sa subliniez.

Yamaha HS/MSP, Focal CMS, Adam A*/A*X, Mackie MR/HR, KRK rokit, Audix, Fostex PM, Samson, Prodipe,  Ikey, Genelec 6000/8000, Blue Sky Exo/Media/Sat, ESI nEar, JBL, fac parte dintre monitoarele de studio pe care, mai mult sau mai putin, le-am probat/ascultat/lucrat , de multe ori in medii diferite, din pacate, si adesea cu material diferit. De aceea ma feresc sa emit sentinte. Ce nu am ascultat decat fugitiv sau deloc ar fi Dynaudio, Event, Klein+Hummel.

Nu doresc sa incepem o discutie despre monitoare high-end precum ATC, PMC, Genelec, K+H, s.a.m.d. sau multe alte branduri legendare, pentru ca nu si-ar avea rostul in cazul acesta.

Cateva lucruri generale despre monitoare si nu numai:

De un lucru cu siguranta nu ne putem plange, si anume: diversitatea ofertei, desigur asta e valabil daca exista un buget decent pe partea cumparatorului.

Alegerea nu e una usoara, ba chiar este destul de complicata, daca nu sti ce cauti sau daca nu ai lucrat deja timp indelungat pe ele.

Exista zeci de clasificari ale monitoarelor, unele de umplutura, altele cu sens destul de logic ce se relateaza la problemele de care utilizatorul se loveste in cadrul muncii.

Asadar una din clasificari este cea a monitoarelor “ear-candy” (in care totul suna fain) vs “ugly-sound” (in care totul suna nashpa). daca in prima categorie as putea  include krk, genelec entry level, in a doua e de ajuns sa amintesc yamaha ns10. Despre ns10 era o vorba: daca reusesti sa faci sa sune acceptabil un produs in ele, atunci l’ai rezolvat in aproape toate celelalte medii. Opus, unii s’au plans ca in genelec materialul a sunat atat de bine incat au indulcit greselile, si, mai mult, n’a mai  sunat atat de bine nicaieri. Majoritatea monitoarelor (ca de aia’s referinte) incearca sa impace si capra si varza.

Deasemeni, o mare capcana ce da un puternic bias rezulta din amestecarea nevoilor si a preturilor. De obicei vorba e: cumpara’ti cel mai bun monitor pe care ti’l poti permite. Cel mai bun nu e totdeauna cel mai scump. Iar nevoile, de la control primar, tracking, auditie, pana la post-procesare, mastering pot face o diferentza intre monitoare. Totusi, IMO regula e urmatoare: intr’un monitor bun poti sa le faci cam pe toate, daca iti cunosti sculele si urechile. Din pacate, intr’adevar bun = scump de obicei. Doar ca evolutia tehnologiei si largirea ofertei a dus si in mainstream monitoare cu un pretz rezonabil care pot face treaba buna. Treaba asta buna, nu uitati, se face in timp. Sunt cazuti destul de rare in care sa nimerim din prima toate elementele. Sa rezonam instant cu monitoarele. Si oricum, niciodata nu uitati de control in mediu real: car-audio, home-audio, si “radio cu ceas”: probabil o verificare esentiala. Toate astea sunt intruchipate in studiouri de vestitele mixcubes (sau eqiv.), si de multe ori de un “radiocasetofon” cu CD/usb.

Cat despre casti… ei bine castile sunt capitol separat: Cu monitoare audio “de bun simt” cel mai bun “utilaj” complementar este o pereche de casti bune. Inclusiv in ceea priveste lo-end freq. O mica paranteza: din dorintza de a da bine specificatiile (la boxe in special), multi producatori “trag” de limitele raspunsului in frecventza, insa astfel sacrifica liniaritatea (din aceeasi dorintza, care, sa fim sinceri, e de fapt cerintza cumparatorilor, s’a extins si bass-reflex-ul). Revenind la casti, in ceea pe priveste spatialitatea, stereofonia/monofonia, nivelele de reverb s.a sunt capcane. De aici nevoia de monitoare cam orice ai face. Oricum una dintre cele mai bune probe in casti (apropo de radioul cu ceas) este sa ascultati la final materialul cu castile tinandu’le in mana sau lasate pe masa, cu difuzoarele la 45-80 de grade unul fatza de celalalt (deci fara sa le puneti lipite fatza in fatza). daca astfel se aude ce trebuie, lupta e jumatate castigata. Inca o proba: la monitoare nearfield, distanta de lucru, de “chirurgie” e de 1-1,5m. On-axis. Insa ca si altii, si eu de multi ani m-am obisnuit sa verific instinctiv si la distanta MUZICALA, adica peste 2m, fara sa rup VU-metrele neaparat. Si sa mai dau si ocol boxelor, ca la exponatele de la gradina botanica. E un check riscant, dar in timp functioneaza bine. Altii (or fi nebuni sau prea avansati) dau play materialului si fug IN BAIE sa’l asculte. Explicatii sunt. Nu insist.

BTW, parerea mea strict personala cu raspandirea Yamaha  NS10: ele sunt intra’adevar bune, dar in ziua de azi sunt (usor) depasite. De ce sunt insa atat de extinse? pai din vreo 2 motive. Pe repede: la momentul aparitiei nu prea aveau concurenta in nearfield, aratau bine si au fost bine promovate. Apoi, incepand sa se extinda, au devenit un etalon. Bun sau rau, atunci cand un inginer de sunet si nu numai migra dintr’un studio in altul, ii trebuia un reper, un etalon: acela a devenit NS10. Mai apoi, au devenit sinonimul studiorilor profesionale in toate pozele din domeniu, jumatate dintre “talentele”/producatorii (n’o zic peiorativ) ce cautau un studio ziceau:  aaa, are monitoare cu dif-uri albe, e profi clar. Cumva asa era. doar ca nu din cauza asta neaparat.

Exista, e bine de mentionat, si sunetisti care prefera ca monitor principal boxe HI-FI (scumpe sau foarte scumpe, e adevarat). Motivatiile sunt destul de diverse sau intuibile.

Ceea ce conteaza cu adevarat e un singur lucru: rezultatul. Transpunerea buna in mediile principale de difuzare: i-pod, tv, club, home stereo. tocmai de aceea drumul pana aici poate fi inceput din mai multe locuri.

Daca ma intrebati pe mine, incepatorilor le propun sa cumpere un produs mai iefin, conform principiului, nu stii ce e mai bine daca nu stii ce e bine; si mai rau, evident.

Cand ajungi sa cunosti neajunsurile si limitele unui monitor mai modest, e timpul sa faci un pas inainte. Mai ales tehnic, pentru ca artistic, o piesa extraordinara poate deveni hit si daca nu e state of the art audio.Desi chiar aceasta afirmatie suporta contre. In electronica, ambiental, etc acolo unde ingineria chiar produce sunetul si senzatia, treaba asta cam pica… unde mai pui si razboiul compresiei…

Concluzii? eh…

Aproape nimic din ce am spus mai sus si ce voi aprecia in continuare nu e litera de lege. E doar parerea mea care NU e perfecta. Mai mult, psihoacustica, obisnuinta, educatia fiecaruia face ca ceea ce unii urasc, altii sa iubeasca si practic si unii si altii sa aiba dreptate. In aceeasi masura in care pot sa n’aiba. Monitoarele si audio in sine e o treaba foarte relativa si personala in nuante. Totusi, grosso modo, sa nu uitam, aproape oricine poate face diferentza intre ceva ce suna cu adevarat bine si ceea ce suna cu adevarat prost. DESI, daca asculti mult un lucru prost, fara sa ai termen de comparatie, am o veste… proasta: se modifica etalonul. De aceea multi au cateva piese de referintza cu care compara munca proprie si traductoarele electro-acustice. Ca sa aiba un etalon de plecare. Dupa ore de sesiune in studio, 2-10 minute de liniste si apoi ascultarea unui etalon A/B cu materialul pot sa ofere surprize Mari.

Revin: ideal e ca inainte de a le cumpara sa le asculti/lucrezi pe ele. cel mai bine in mediul in care vei lucra. Si aici intervin firme precum Soundcreation in Ro, care iti dau posibilitatea asta. MARE lucru. lasand la o parte break-in (burn in time), curba de invatzare/acomodare si multe altele, e un lucru mare. Practic, decisiv. Asa ca , inc’o data: puteti sa sariti peste tot ce am spus sau voi spune, daca monitoarele X sau Y va plac, rezonati cu ele, in 9 din 10 cazuri luati’le. Acel  1, poate 2 din cazuri sunt valabile cand aveti incredere deplina in sfatul, feedbackul cuiva mai experimentat si aceasta influenta, bias, nu contrasteaza grav cu ceea ce ascultati. E de stiut insa ca ce auziti in show-room poate diferi mult de camera sau studioul de lucru.

Unul dintre cele mai grele lucruri si’n acelasi timp un atu extraordinar de valoros: sa stii sa asculti. Daca inveti bine asta, te’ai “scos”.

Oricum (poate cu asta ar fi trebuit sa incep). tratarea ascustica a camerei e al naibii de importanta. Foarte importanta. Ah, si v’am spus cat de importanta e tratarea acustica a camerei? Ca sa zic asa, cam 50% din sunet e camera. Dar si aici putem despica firul in 4. Insa doar pana la un punct. Exista monitoare mai sensibile si altele ceva mai putin sensibile la raspunsul camerei. dar nu cu mult. Deasemeni, in conditii improprii, incercati sa ascultati/lucrati la volum cat mai mic pentru a -pardon- excita  cat mai putin raspunsul camerei: ring/stationary/deeps/peaks/ana/caiafa. incercati sa pastrati pozitie echidistanta lateral, dar longitudinal apropiati’va de regula lui 1/3 si 2/3. Iar in sectorul bass e un mic dezastru: (aviz electro/hip-hop) daca asculti incet, curba fletcher-munson spune ca urechea nu aude, daca dai tare, isi bate camera joc de frecventele tale. Cu cat frecventele sunt mai joase, cu atat sunt mai greu de stapanit si directionat. Poftim cultura! Si atunci apelezi la reprezentari grafice si la perfidele dar totusi eficientele casti. Care si ele, tre sa fie din clasa monitor in principiu. Alti bani… Oricum, informatii mai detaliate si profesioniste gasiti si in alte articole din acest blog, gearlutz.com si si nu numai. Informatii care mi’au folosit si mie. Mult.

Vom reveni in partea a 2-a a acestui articol cu o recenzie la 2 modele de monitoare nearfield, des intalnite pe piata, si destul de apreciate de publicul larg.

Marius Ivan

Soundblog wants You!

Postat de Florin on februarie 17, 2011  |  4 Comments

Simti cumva ca ai o gramada de chestii interesante de spus despre productie muzicala, inregistrari, echipamente, tehnici, instrumente muzicale, etc si nu ai cine sa te asculte? Perfect !
Acum putem colabora !
Noi cei din spatele acestui blog ne-am gandit sa ne extindem putin echipa cu membri noi, entuziasti, si cu cunostinte de impartasit. Oricine este binevenit sa incerce sa scrie articole, recenzii, sa faca teste si sa ne impartaseasca cunostintele.

Daca simti ca poti face asta si ai vrea sa devii un coechipier, lasa-ne te rog mesajul tau si te vom contactat de indata!

Fi indraznet si iesi in fata!

Tabba – Home studio

Postat de Florin on februarie 11, 2011  |  7 Comments

Se pare ca creativitatea omului nu are limite, iar cand aceasta este combinata si cu putin talent, starneste cel putin zambete, daca nu mai mult. La fel este si in cazul de fata. O piesa Hip Hop cu un text spontan si original, care ne face si putin bine

Enjoy!

Unelte utile pentru Home Studio

Postat de mihai on iunie 11, 2010  |  4 Comments

Desi aproape orice inginer de sunet tinde catre o obsesie mai mult sau mai putin sanatoasa legata de echipamentele (de studio) din dotare (precum si compulsia ulterioara de a cumpara din ce in ce mai multe), nu tot timpul se dispune de forta financiara pentru a “imbunatati” in mod semnificativ rig-ul de sunet propriu. In momentul respectiv, o varianta (in afara de adaugarea rinichilor pe piata neagra) ar fi achizitionarea a catorva obiecte ieftine, dar care pot avea o valoare intriseca infinit mai mare decat sculele la care jinduim cu totii. Prin urmare, m-am gandit sa fac o scurta de lista de mici chestii pe care le-am gasit folositoare pe parcursul timpului.

Memory stick USB de viteza mare

Desi este un accesoriu destul de comun la ora actuala, ceea ce e posibil sa nu fi luat in considerare este faptul ca poate fi folosit fara nici o urma de problema pentru backup, sau chiar si pe post de “studio-on-a-stick” – de exemplu, in cazul folositi REAPER, care permite selectarea unor directoare alternative de plasare a DLL-urilor VST-urilor proprii. Practic, poti avea intreaga colectie (cu foarte mici exceptii) de VST-uri precum si sequencer-ul propriu, pe un stick care se misca suficient de repede pentru a nu pune vreo problema. Pe Kinston-ul DataTraveler HyperX am reusit sa si inregistrez si rulez multi-track (pe langa REAPER si VST-uri direct de pe el), parca totusi limitat pe la 6-8 canale de catre viteza de scriere.

O simpla plapuma

Orice patura groasa sau plapuma cu umplutura din poliester – nu recomand duna bunicii, avand in vedere momentul in care penele vor zbura prin camera, o reala placere de curatat – este o metoda de tratament acustic mobil, si perfect la indemana. Poate fi oricand agatata pe peretii unei camere cu acustica prea “vie”, sau pusa intr-un colt pentru a forma un “vocal booth” (borcan, daca preferati) improvizat. De luat in considerare si faptul ca poti acoperi cu ea vocalistul “obosit”-mort dupa o sesiune prelungita de inregistrari.

Accesorii pentru stativul de microfon

Tot din seria “lucruri mici dar utile”, care pot fi atasate, de un stativ de microfon, in cazul de fata: o extensie pentru casti (Stedman SHH, de exemplu) si una pentru partitura (Stedman PC1). Astfel, nu mai trebuie sa te incurci cu stative de partituri care ocupa loc, se darama cu usurinta, precum nici casti care pica de pe stative, sunt calcate in picioare, samd.

Cateva mici atentii pentru pentru chitaristi

La ora actuala, desi mare parte din DAW-uri dispun de tunere proprii, se pot gasi la preturi foarte mici tunere de chitara care functioneaza foarte bine (cel de la Harley Benton, de exemplu). E usor, mic, portabil, si poate fi oricand dus la orice gig, chitaristilor uituci fiindu-le mult mai la indemana sa se acordeze cu o scula “analoaga” decat cu un tuner software, din cate am observat.

Deasemena, cateva stative de chitara (cele in A imi par varianta cea mai buna ca si raport stabilitate/mobilitate/pret), cateva cabluri de instrument jack-jack de calitate, precum si o colectie de pene de dimensiuni asortate va salva multe sesiuni de inregistrari de la actiuni complet inutile cum ar fi decuparea cartelelor de telefon, recositorirea unor cabluri de calitate indoelnica sau plansul dupa gatul rupt al unei chitari sprijinite cine stie pe unde. De fapt, daca ma gandesc bine, achizitionarea penelor nici macar nu e obligatorie – poti pur si simplu sa faci o colectie cu penele de chitara uitate cine stie pe unde (nu glumesc!).

Pedale de chitara

Pe langa utilizarea lor standard, in ajutorul gasirii ACELUI ton de chitara in studio, sau gasirea de noi sound-uri care sa ajute piesa, ele mai pot fi utilizate si in alte feluri, mai mult sau mai putin ortodoxe: la macelarirea in scopuri strict muzicale a unui track de voce, obtinerea unui mojo aparte pe aproape orice instrument, intr-un chain de reamping, sau ca si efect pentru claviaturi si alte instrumente cu iesire audio. Cu un pic de grija la gain-staging, nici nu e (chiar) obligatorie folosirea unui reamp box si al unui DI. Si luand in considere preturile derizorii la care pot fi gasite pe RGC sau pe eBay, iti poti imbunatati paleta tonala considerabil, cu o investitie destul de mica.

Tester de cabluri

Auuuu, s-a stricat (introdu ce vrei aici, de la chitara, procesor de efecte, preamplificator, placa audio, samd)!… Pe langa verificarea de rigoare a prezentei in priza a posibilului alimentator si a routarii corecte a semnalului, ar fi o idee sa verifici si daca toate cablurile din linia de semnal sunt in stare de functionare, inainte sa te pui sa plangi pe seama sculelor defecte. CT2-ul, de exemplu, ofera o varianta extrem de la indemana de testare a posibilelor cabluri defectuoase – pur si simplu introduci cablul in mufele aferente, si incepi sa-l maltratezi, urmarind orice intrerupere a semnalului. Problema rezolvata.

Construieste-ti cablurile proprii

Cu un ciocan/pistol de lipit, o rola de cositor (voi fi putin non-verde, dar recomand cu caldura cel cu plumb, mai ales incepatorilor), cateva tutoriale si video-uri de pe net sau instructiuni de la cineva care se pricepe, vei putea oricand sa-ti faci cabluri pe dimensiunea exacta dorita si la o calitate mult mai mare fata de investitia in cabluri gata facute. Si mai poti si folosi cable tester-ul de la antementionat pentru a verifica exactitatea lipiturii. Doar ne numim INGINERI de sunet, nu?

Controllere

Una din cele mai usoare variante pentru a iti imbunatati si face mai placut workflow-ul cu DAW este achizitionarea anumitor controllere, pentru a face cat mai tactila experienta de mixaj.

O metoda excelenta pentru a te departe de folosirea mouse-ului la mixaj este Presonus Faderport. Faptul ca este plug-and-play cu un numar ridicat de DAW-uri ajuta la integrarea sa fara probleme in aproape orice setup, si mai te elibereaza de tendonita incipienta de la mana dreapta mult prea obisnuita cu mouse-ul. Plus ca automatizarile on-the-fly sunt mult mai placute si creative in momentul in care tii mana pe un fader.

In cazul destul de probabil in care interfata audio nu are posibilitatea de control al volumului, un controller de volum pasiv cum ar fi iNano sau M-Patch poate fi exact de ceea ce ai nevoie. Ai buton de mute si un knob mare de volum, toate la indemana pentru a fi apasate cu o fractiune de secunda prea tarziu in timpul unei inregistrari cruciale de chitara acustica in camera de mixaj, cu monitoarele date la maxim.

Recorder portabil

Vrei sa inregistrezi un scartait de usa strict necesar mesajului artistic al trupei, si usa perfecta se afla la o distanta mai mare decat toate cablurile tale XLR legate in serie? Te-ai gandit ca ar fi o idee buna sa inregistrezi o repetitie a trupei pe care o vei primi in studio, pentru a le putea arata unde ar fi punctele unde ar trebui sa mai studieze inainte de a intra in studio? Ai nevoie de 2 canale suplimentare de intrare A/D sau de o pereche stereo de microfoane de camera (si poti folosi ASIO4ALL cu interfata audio proprie)? Ai o idee geniala de groove in timp ce esti mult prea departe de studio? Nimic mai simplu – Zoom H4.

Cum sa faci muzica electronica -II-

Postat de Alba Ecstasy on februarie 1, 2010  |  14 Comments

Desigur, echipamentele descrise in articolul anterior, sunt doar o parte din ce ar trebui sa existe intr-un studio, dar suficient cat sa se poate realiza inregistrari de voce si aranjamente orchestrale.

Asa ca, inainte de a trece la lucrul efectiv, adica la a compune si inregistra muzica electronica, trebuie sa lamurim un aspect: hardware sau virtual?

Cu toate acestea mai sus expuse, urmatorul gandul al unei persoane care inca nu s-a decis ce metoda sa aleaga, ar putea fi: “pai costul unui mic home studio este destul de mare… mai bine imi iau un calculator si o clapa MIDI si cate programe sunt pe net, ma descurc si asa!”.
Evident ca se poate si asta. Multi producatori de muzica lucreaza preponderent virtual. Cu singura diferenta ca acestia au licente cumparate care costa si acestea sute de euro, fiecare in parte… Poti lucra linistit acasa cu programe piratate o viata intreaga. Sunt chiar studiouri in Romania care nu au licente pentru toate programele [barfe].
Am lucrat si eu cu virtuale ani de zile. Am incercat si pirateriile acolo unde nu existau versiunile demo [care in proportie de 90% dintre ele crapa si au buguri si o mie de keygenuri care contin sau sunt identificate ca fiind virusi].
Dar gandul de a face muzica in continuare doar cu un calculator si o clapa MIDI nu m-a incantat deloc, niciodata.

Senzatia pe care o ai atunci cand simti “respiratia”, vibratia unui sintetizator analog sau digital, cand poti modifica in timp real si cu ajutorul knoburilor, faderelor sau wheel-urilor parametrii oscilatoarelor… e ceva ce nu poti intelege decat daca pui mana. Personal am avut dorinta aceasta din totdeauna. De pe vremea, desigur, cand nu existau calculatoare. La noi in tara, desigur .

Daca te-ai hotarat sa urmezi “calea virtuala” a muzicii e bine. E calea ta. Vei face sampling virtual, vei avea note virtuale, sintetizatoare virtuale, mixere si trackuri virtuale, o muzica virtuala evident si in cele din urma… o viata artistica virtuala si ascultatori virtuali .
Exagerez, desigur, pentru ca sunt un fan inrait al hardware-ului! Dar de asemenea ma si inmarmureste promovarea inversunata a faptului ca poti face muzica cu un simplu… iPhone …

Avantaje si dezavantaje sunt de ambele parti.
Hardware inseamna sa nu fii comod si lenes sa-ti faci singur sunete si sa inveti ce inseamna sinteza de sunet, sa faci setupuri proprii, sa o iei de la capat de fiecare data. Inseamna bani mai multi. Inseamna sa ai un spatiu maricel, adecvat. Inseamna sa studiezi si sa-ti faci o tehnica cel putin buna, care sa acopere avantajele programelor virtuale de a-ti aranja ulterior notele pe masura. Inseamna sa ai grija de echipamente si sa le tii in conditii adecvate de depozitare si transport, cand e cazul. O mie de probleme inseamna hardware.

Dar mai inseamna si savoare! Savoarea de a mangaia clapele fiecarui sintetizator, care are propria sa personalitate. Atat de constructie cat si timbrala, de sinteza. Unele sintetizatoare sunt maleabile si ascultatoare altele sunt naravase si greu de strunit. Dar iti dau senzatia de viu. Sunt componente reale, le poti atinge, le poti simti. Vei avea senzatia unei vieti artistice pline chiar si prin simplu fapt ca posezi un instrument [care fie vorba intre noi, are anumite proprietati magice stiute doar de cei care le "poseda" ].

Dar gata cu poezia!

Virtualul te scuteste de problemele de mai sus. Dar te priveaza si de placerea de simti ca viata ta artistica este la un alt nivel. Oricine poate downloada un program de facut muzica, sa ia o clapa MIDI la mana a doua si cu un calculator mediu, si va putea sa-si dezvolte ideiile muzicale. De altfel, internetul e plin de astfel de exemple. Uneori iti poate taia elanul si stopa visele…

A incepe un proces de achizitonare instrumente si echipamente inseamna a incepe un studiu: specificatiile lor in functie de muzica si nevoile tale; fiecare sintetizator poate avea “specializari” aparte si atunci va trebui sa stii exact ai nevoie. Inseamna sa citesti multe reviewuri, sa testezi chiar tu. Inseamna pasiune de fapt.

E mai simplu sa faci muzica doar pe calculator. Nu ai bataie de cap prea mare [daca ai grija sa ai un sistem stabil, bine echipat hardware, sa-l ti exclusiv pentru muzica, fara net si jocuri care pot aduce virusi] si costurile sunt relativ mici. Spun relativ mici atata timp cat te limitezi sa lucrezi anonim si ilegal din punct de vedere al licentelor. Un controler MIDI la mana a doua este cam 350-500 lei. Un calculator de asemenea SH, cam 600 lei. Placa de sunet vreo 500 lei. Niste boxe semi-profesionale… 300 lei. Asadar, cu ce am enumerat pana acum, abia daca iti iei un sintetizator [Novation, Blofeld desktop, Alesis Micron, MicroKorg, MicroX etc - toate - instrumente noi in banii acestia; SH-urile sunt discutabile la pret].

E destul de clar ca rezultatul final, cam oricat de multe sintetizatoare ai, se regaseste cam tot intr-un calculator [ in cazul in care nu optezi pentru un DAW hardware], care va inregistra cu ajutorul unui DAW virtual tot aranjamentul muzical.

Deci, cum ai vrea sa faci muzica electronica: hardware sau virtual?!

Citeste si: Cum sa faci muzica electronica -I-