Taguri articole antifonare

Tratament acustic DIY [VIDEO]

Postat de on octombrie 6, 2010  |  No Comments

RALDST-LARGETratamentul acustic este un aspect pe care multi posesori de home studio nu il iau in considerare, sau daca il iau , il interpreteaza gresit. Cand spun il interpreteaza gresit ma refer la faptul ca acestia inteleg prin tratament acustic aplicarea de burete cofrat pe fiecare centimetru patrat de perete pe care il gasesc. Acest lucru este gresit, si daca vreti sa aflati mai multe va rog sa cititi seria de articole despre tratament acustic si antifonare

Postul de astazi are ca scop exemplificarea diferentelor intre o camera tratata si una netratata acustic.

In clipul de mai jos veti vedea un tip care si-a facut singur tratament acustic si care exemplifica diferentele de sound intre camera inainte de tratament si dupa.

Recomand ascultarea la casti a acestor clipuri pentru a simti diferentele!

Ca sa observati o diferenta mai evidenta intre un spatiu tratat si unul netratat am va sa mai pun 2 clipuri productie proprie, primul fiind filmat intr-un spatiu netratat iar cel de ai doilea intr-unul tratat acustic.

Va rog sa tineti cont doar de calitatea audio a inregistrarii.

Netratat

Tratat

Va  recomand sa stati alerti ca urmeaza si partea a 4-a din seria de clipuri despre inregistrarea vocala in care subiectul principal va fi tratamentul acustic si inregistrarea intr-un mediu bun.

Un calculator silentios

Postat de on septembrie 24, 2010  |  11 Comments

Desi la ora actuala nu exista studii care sa demonstreze posibilitatea deteriorarii auzului in urma supraexpunerii la zgomotul cauzat de catre calculatoare, exista o serie de studii care teoretizeaza o serie de efecte secundare neplacute, in principiu de ordin psihologic. Teoria principala se bazeaza pe faptul ca zgomotul constant de nivel scazut iti poate afecta abilitatea de concentrare pe termen scurt, precum si cauza probleme de sanatate pe termen lung. Teoria mea, legata strict de domeniul audio, se bazeaza pe nivelul daunator de ridicat al tensiunii arteriale a inginerului de sunet in momentul in care aude nivelul de zgomot audibil de pe inregistrarea vocala/de chitara acustica, in special dupa aplicarea de compresie (in astfel de situatii am remarcat o sansa ridicata de a folosi cuvinte deloc adecvate statutului de inginer de sunet). Luand in considerare faptul ca deja am facut o serie de recomandari legate de izolarea fonica a salii de inregistrare, voi trece la metode de eliminare a zgomotului din interiorul sau, respectiv a PC-ului. Voi porni de la premiza ca PC-ul (fara MAC-uri, va rog!) dedicat inregistrarilor va fi utilizat strict in aceasta directie. Asadar…

Placa grafica


Placa graficaTinde sa fie cea mai zgomotoasa dintre componentele calculatorului, datorita ventilatorului de dimensiuni foarte mici si care functioneaza la o turatie ridicata. Luand in considerare faptul ca un calculator dedicat procesarii audio NU necesita nici pe aproape puterea de procesare grafica disponibila nici macar pe cele mai ieftine placi disponibile pe piata, recomandarea mea este urmatoarea: alege cea mai ieftina placa grafica, dar care sa aibe sistemul de racire PASIV (adica fara ventilator). Asta in cazul in care nu exista un chipset grafic integrat in placa de baza, pe care il poti utiliza fara probleme. Problema rezolvata – trecem la placa de baza.

Placa de baza


Placa de bazaUn subiect considerabil mai spinos decat cel legat de placa grafica. Aceeasi problema poate aparea – o buna parte din placile de baza actuale “beneficiaza” de un sistem de racire al north/southbridge-ului bazat pe un cooler, deasemenea folosit la un numar de turatii ridicate, implicit la un nivel de zgomot intolerabil.

Din pacate, aici nu pot face recomandarea de a alege cea mai ieftina varianta adecvata procesorului pe care vreti sa il utilizati. Sistemul de racire pasiv este important, dar mai importanta este alegerea unei placi de baza care sa fie stabila si sa aiba posibilitatile de care aveti nevoie: chipset Firewire integrat de la Texas Instruments, numarul de sloturi PCI/PCI-Express de care aveti nevoie, samd. Nu pot face recomandari directe in acest domeniul, nemaifacand vreun upgrade semnificativ PC-ului propriu in ultima vreme.

Sursa

In general, cel de-al treilea vinovat in cazul calculatoarelor “generatoare” de zgomot. Primul aspect de luat in considerare este alegerea unei surse cu o putere apropiata de consumul MAXIM pe care il poate avea sistemul in cauza – in principiu, chiar si la un sistem dedicat procesarii audio supraincarcat (3 hard-disk-uri, toate slot-urile PCI pline, procesor de ultima ora si consum ridicat, o placa grafica mai puternica, 3 ventilatoare, sursa invechita de folosinta non-stop la putere ridicata, samd) NU va depasi vreodata 450-500W. Pentru a face un calcul propriu, va recomand un site (care mi se pare ca umfla totusi un pic rezultatele, dar sa zicem ca este mai sigur sa gresim in plus, decat in minus):

Link Calculator

Motivul alegerii unei surse cu putere maxima apropiata de cea consumata in mod curent este urmatorul: orice sursa are o curba de eficienta – in functie de consumul efectiv, ea are o anumita eficienta (diferenta dintre puterea oferita calculatorului si cea “pierduta”, care se transforma in caldura si ulterior in turatii mai ridicate ale ventilatoarelor, implicit in zgomot). La mare parte din ele 70-80% din puterea maxima oferita este punctul de maxima eficienta – cu mentiunea ca trebuie sa achizitionati o sursa de calitate pentru a putea avea incredere in cifrele oferite de catre producator. Mie personal mi se pare suficienta o putere maxima de 400-450W.

Un alt aspect important este sistemul sau de racire, care este indicat sa beneficieze de un ventilator de 120mm sau macar de 92mm, controlat din punct de vedere termic – adica numarul de rotatii sa fie direct proportional cu consumul calculatorului, nu sa fie cel maxim, indiferent daca este nevoie de nivelul respectiv de racire sau nu.

Cateva sugestii, bazate pe experienta proprie; toate sunt produse Seasonic, in diferite variante OEM sau in mod direct:

Link 1

Link 2

Mentionez ca se gasesc surse Seasonic cu aceleasi specificatii ca si box-set-urile antementionate, dar in varianta OEM, de culoare gri, cu cablurile putin mai scurte si mai modeste, dar la un pret considerabil mai redus decat cele retail.

Carcasa

Este indicata achizitionarea unei carcase spatioase (midi-tower, macar), pentru a putea aranja fara probleme si componentele prin ea. Un alt aspect important este prezenta intake-urilor pentru ventilatoare de mari dimensiuni – 120mm este sugestia mea evidenta.

Voi da un exemplu de sursa care mi se pare chiar simpatica, la ora actuala – midi-tower, intake-uri pentru ventilatoare de 120mm si 140mm, vine si cu 2 ventilatoare (rezonabil de silentioase, sa zicem, la turatie minima):

LINK

Eu personal as proceda in felul urmator pentru a o transforma pe cat posibil intr-o carcasa silentioasa:

- as achizitiona 2 ventilatoare silentioase de 120mm si turatie redusa, unul pus in fata (pentru racirea hard-disk-urilor, si stabilirea unui airflow cat de cat coerent) si unul in spate:

LINK

- as bloca intake-ul lateral; in general este destinat racirii suplimentare a unor placi grafice monstruoase, de care nu avem nevoie pentru audio; suplimentar, poate strica airflow-ul corect (fata->spate) pe care ni-l dorim

- as aprecia nivelul de zgomot produs de catre ventilatorul superior de 140mm, si l-as inlocui sau l-as elimina, blocand calea respectiva de acces, in acest caz; e perfect posibil sa nu fie strict necesar racirii sistemului in cauza

- as aranja cablurile cu ajutorul “soriceilor” pentru un airflow cat mai bun:

banda-zimtata-soricei-fcv-360x3-6-egi-image0-426817

- as lipi o serie de bureti fonoabsorbanti pentru atenuarea rezonantelor inerente carcasei; pe lateral, partea superioara, samd:

LINK

Varianta (posibil) cea mai simpla

Muta calculatorul in alta camera, sau intr-un dulap (cu posibilitati de ventilatie!). Singura problema efectiva este legata de lungimea maxima a cablurilor:

-          cele Firewire au lungime maxima permisa de catre protocol de 4.5m; mentionez ca in cazul folosirii cablurilor de slaba calitate si a echipamentelor cu rata mare de transfer, aceasta distanta poate scadea (am avut un mixer digital care nu functiona nicicum cu lungimi de cablu de peste 3m sau cu cablu de 1m de slaba calitate)

-          cele USB v1.1 au lungime maxima de 3m, cele USB v2.0 de 5m; aveti posibilitatea de prelungire cu ajutorul hub-urilor alimentate

-          10-15m de cablu VGA nu va pune nici o problema, daca acesta este de calitate

Varianta cea mai ieftina

Daca ai deja sistemul suficient de silentios (sau nu ai posibilitatea de customizare sau mutare a calculatorului), dar doresti sa mai avansezi in directia linistii, ai mai jos cateva sfaturi:

-          aseaza-l pe un covor gros; diferenta dintre asezarea pe parchet si covor este perfect sesizabila, in experienta mea

-          pune-l in spatele biroului, sau sub el

-          monteaza cateva absorbante acustice (mobile sau nu) in jurul sau; in cazul pozitionarii sub birou, lipirea a 2 absorbante de vata minerala de 5mm si densitate medie in jurul va fi extrem de utila, eliminand din sunetul reflectat de catre birou

Sper ca aceste sfaturi sa va fie de folos, si asteptam comentariile sau sugestiile voastre asupra acestui subiect.

Mihai Toma

Tratament acustic si/sau antifonare, ultima parte

Postat de on martie 8, 2010  |  2 Comments

7. Acustica salilor de inregistrare

Si dupa cum am mentionat in ultimul articol, aceasta ar fi cea de-a sasea, si ultima parte a seriei de articole despre acustica. Vom aborda o serie de probleme legate de acustica salilor de inregistrare, si modul in care aceasta influenteaza sunetul captat de catre microfoane. Deasemenea, vom explora posiblitatile de a imbina camera de control cu cea de inregistrare, ca si punct de vedere posibil avantajos home studio-urilor de mici dimensiuni.

Practic, salile de inregistrare ar putea fi impartite in doua – “borcanele” (“booth” – o sala cu acustica complet inchisa, de mici dimensiuni) si salile de inregistrare propriu-zise, cu un spatiu reverberant adecvat inregistrarilor instrumentelor de diferite facturi.

7.1 “Borcanele”

Vom incepe cu “borcanele”, dupa cum sunt denumite in jargonul home studio-urilor mioritice. Problema principala a acestui tip de incapere este cea a impartirii foarte disparate a modurilor respectivei incaperi, datorita dimensiunilor reduse. Implicit, este imposibil sa obtinem un spatiu reverberant adecvat – motiv pentru care in marea majoritate a cazurilor sunt tratate aproape in totalitate cu materiale absorbante.

Cu o singura mica problema, pe care am intalnit-o in marea majoritate a acestor incaperi: buretele folosit NU absoarbe si frecventele joase si medii joase, dupa cum am mentionat si in articolele anterioare. Iar rezultatul nu deloc dorit – continutul modal si coloratura pe joase si medii-joase ramane, ducand la un sunet inchis, care pastreaza amprenta sonica a unei incaperi mici. Solutia este folosirea materialelor absorbante cu densitate mare, si implicit de banda larga – vata minerala bazaltica, de exemplu. Astfel se poate obtine rezultatul dorit – o camera fara vreo amprenta acustica asupra inregistrarilor. Evident, va deveni in aproape toate cazurile obligatorie compensarea absentei totale a informatiilor de pozitionare pe care le ofera orice spatiu acustic natural prin folosirea efectelor de reverb artificiale.

7.2. Salile de inregistrare cu spatiu acustic reverberant propriu-zis

Mergand mai departe – daca avem o incapere cu un volum de minim 130-150m3 (4m x 5m x 7m, pentru a oferi un exemplu), deja putem vorbi de un spatiu acustic reverberant autentic. Un astfel de spatiu  ofera o ambianta mult mai placuta, si conduce la rezultate mai bune din partea muzicienilor.

Practic, este vorba de crearea unui spatiu care sa ofere suport acustic instrumentului, dar cu un timp de reverberatie adecvat instrumentelor care se inregistreaza. De exemplu, o inregistrare solo de instrumentele clasice cu corzi (vioara, violoncel, samd), de exemplu, pot beneficia de un timp de reverberatie mai larg, pe cand o chitara acustica pentru un mix de pop-rock aglomerat va beneficia de un timp considerabil mai redus.

Pentru a putea beneficia de avantajele unei astfel de incaperi, dar a pastra in acelasi timp si un sunet cat mai focusat pe instrumentele pe care e necesar, se pot folosi despartitoare si absorbere mobile, construite pe cat posibil din materiale cat mai dense – “gobo”-uri. Deasemenea, pot fi folosite si pentru a oferi o mai buna separatie intre instrumente, cum se vede mai jos:

gobo trap1

Un aspect pe care l-am mentionat si in articolele anterioare, dar care capata o si mai mare importanta in cazul salilor de inregistrare – tavanul. In cazul in care acesta nu are macar o inaltime de 3.5m, se recomanda tratarea sa aproape completa cu materiale absorbante, in special deasupra tobelor – comb filtering-ul care apare pe overhead-uri in cazul in acest caz va pune mari probleme inregistrarilor. In cazul tavanelor mai inalte, deja putem vorbi de o inaltime adecvata folosirii diffuserelor, eventual in combinatie cu absorbere.

7.3 Un studio cu o singura camera

In cazul in care dispui de o singura incapere, cum este cazul marii majoritate a home studio-urilor, poate fi mult mai avantajos sa nu o partitionezi varianta standard “camera de control si borcan” – amandoua de prea mici dimensiuni pentru a oferi un spatiu acustic adecvat monitorizarii si inregistrarilor.

Cu putina grija, se pot obtine aceleasi rezultate si intr-o singura incapere, prin folosirea gobo-urilor antementionate si cu un pic de grija. O varianta comerciala folosita pentru inregistrarile vocale ar fi Mic Thing-ul de la SM Pro Audio:

SM-Pro-Audio-Mic-Thing-Absorber

Desi poate fi destul de dificil sa imbini acustica unei sali de inregistrare cu cea a camerei de control, urmarind principiul LEDE, descris in capitolul anterior, si mentinand spatele salii ca spatiu difuz, se pot obtine rezultate considerabil mai bune decat daca s-ar desparti sala in doua sali care ar fi amandoua prea mici pentru mentinerea unei acustice macar vag apropiate de cea naturala, datorita cantitatii mari de tratament acustic absorbant necesar pentru a le aduce intr-o stare “folosibila”.

8. Incheiere

Si astfel se incheie aceasta prezentare generala asupra anumitor probleme de acustica practica, destinata posesorilor de home-studio-uri. E departe de a fi un “tratat” in acest domeniu, mai degraba o prezentare introductiva si cu anumite aplicatii practice, care ar putea ajuta pe cei aflati la inceput. In cazul in care sunt anumite probleme care considerati ca ar putea fi tratate mai in detaliu, voi incerca sa le abordez pe parcursul timpului. Asteptam comentarii in aceasta directie.

Toate cele bune,

Mihai Toma

Tratament acustic si/sau antifonare, partea a V-a

Postat de on februarie 22, 2010  |  2 Comments

Camera de control

In acest capitol, vom face o prezentare directionata asupra acusticii camerei de control (de mixaj), cu anumite aspecte legate strict de aceasta incapere, cum ar fi conceptul de LEDE/DEDE, sweet spot, phantom center, samd.

Scopul acusticii unei camere de control este ca aceasta sa ofere o cat mai buna translatare a proiectelor inregistrate, indiferent de sistemul pe care vor fi ascultate, in cele din urma pornind de la abilitatea de a monitoriza cat mai atent si corect ceea ce se inregistreaza. Pentru a incepe drumul in acesta directie, vom incepe cu pozitionarea monitoarelor de studio si al locului de auditie.

6.1 Pozitionarea monitoarelor de studio si al locului de auditie (“sweet spot”)

Desi titlul ne-ar indica altceva, vom incepe cu pozitionarea locului de auditie. Ca si punct de plecare, vom incepe cu o imagine, din nou, cu multumiri domnului Ethan Winer:

symmetry

Dupa cum se observa, locul de auditie, sau “sweet spot”-ul (“locul ideal”, pentru a traduce aproape direct) este pozitionat echidistant de peretii din stanga si dreapta sa. Este de asemenea indicat ca mobila/ferestrele precum si alte elemente care pot influenta reflectiile timpurii sa fie pozitionate simetric, axa de simetrie fiind cea verticala in cazul imaginii de deasupra.

Distanta sweet spot-ului fata de peretele din “fata” (cel din spatele monitoarelor) este cel mai indicat sa fie 38% din dimensiunea incaperii – motivul este prezenta minima ale modurilor camerei si ale ringing-ului modal aferent in acea pozitie. In cazul in care nu este posibila folosirea distantei respective, este indicat sa “fugiti” de orice raport sub-multiplu de 2 (1/2 din distanta camerei, 1/4 din ea, samd), acest lucru ducand la amplificarea frecventelor modale. Acest lucru este valabil si pentru pozitionarea raportata la inaltimea camerei – NU este indicata pozitionarea monitoarelor exact la jumatatea inaltimii camerei, din acelasi motiv.

Monitoarele sunt deasemeni pozitionate raportat la axa de mai sus, intr-un triunghi echilateral cu unul dintre varfuri in pozitia sweet spot-ului, . Distanta laturilor respectivului triunghi sunt in general intre 1m si 2m pentru monitoare near-field, cum sunt aproximativ toate cele folosite in home si project studio-uri. Distanta efectiva monitor-sweet spot se poate afla doar cu ajutorul testelor repetate in propria incinta – avand axele pe care se pot misca (laturile triunghiului echilateral), se testeaza in diferite pozitii, pentru a observa unde se obtine cel mai bun raspuns general al sistemului (asta in cazul unui sistem 2.0).

Daca ar fi sa tragem o axa a directiei monitoarelor, punctul de intalnire al celor doua ar fi putin in spatele pozitiei standard de auditie, sau chiar concurand cu aceasta, in functie de tipul de monitoare folosit. Nu este indicata pozitionarea sa in fata pozitiei de ascultare.

In urma pozitionarii monitoarelor in acest fel, veti observa aparitia (cu o cat mai mare claritate cu cat insasi camera a fost tratata acustica) unui “phantom center”, termen pe care refuz sa-l traduc in limba romana. Practic el se refera la iluzia acustica a prezentei emitatorului sunetelor exact in mijlocul distantei dintre monitoare, in cazul in care suntem in sweet spot – vocea de exemplu, ca si instrument cu pozitie in general centrala in mix, va suna ca si cum ar veni exact din centrul consolei de mixaj (sau al ecranului PC-ului, in functie de preferinta). Motivul este clar – un sunet care este central in mixaj (ca si pozitie), este emis de amandoua difuzoare la aceesi intensitate; avand o simetrie a pozitionarii monitoarelor, urechile vor primi acelasi semnal in acelasi timp, ducand la iluzia auditiva a prezentei sunetului exact in fata. Mentionam ca sweet spot-ul respectiv difera ca si dimensiune, in functie de tipul de difuzoare (cele electrostatice, de exemplu, il au pe cel mai redus), cat si, in special, de tratamentul acustic al camerei. In general este de dorit un sweet spot cat mai larg, care poate fi largit, de exemplu, cu ajutorul difuziei (pe principiu LEDE descris mai jos).

Prin pozitionarea sweet spot-ului la 38% din lungimea camerei, prevenim aparitia unui alt posibil neajuns – amplificarea frecventelor joase prin pozitionarea monitoarelor in apropierea peretilor. Lucru care poate fi de dorit sau nu – printr-o pozitionare judicioasa (si in urma unor obligatorii masuratori acustice pentru a nu “obtine” neregularitati ale raspunsului in frecventa al sistemului), se poate obtine un boost al frecventelor joase, care poate liniariza raspunsul monitoarelor, sau sa-l apropie de preferintele celui care le va folosi.

6.2 Conceptul de LEDE/DEDE

Camerele de control ale primele studiouri de inregistrare beneficiau de largi suprafete tratate acustic cu materiale absorbante, ducand la o absenta aproape totala a reverberatiilor. Motivul de la care s-a ajuns in aceasta situatie este urmatorul – absorbtia  totala a reflectiilor, care teoretic ar duce la eliminarea completa a raspunsului camerei, si practic, ascultarea doar a sunetului direct, de la monitoare.

Desi in teorie, ideea este buna, nu s-a tinut cont de un anumit aspect – urechea umana este obisnuita cu prezenta suprafetelor reflective in jurul ei; nu cunosc vreun spatiu natural care sa fie complet sau macar majoritar absorbant. Implicit, in cazul studiourilor de tip DEDE (dead-end; dead-end), cum au fost denumite acestea, s-a ajuns la compensarea nedorita a spatiului acustic de catre inginerii de sunet, prin folosirea excesiva a reverberatiilor artificiale pe mixaj.

La inceputurile anilor 70, prin evolutia design-urilor studiourilor de inregistrari, s-a ajuns la ideea de LEDE (live-end; dead-end), pentru a oferi inginerului de sunet cat mai mult sunet direct, neinfluentat de reflectii timpurii, dar in acelasi timp, si un spatiu reverberant natural care sa permita ajustarea corecta a nivelelor de reverb pe mixaje.

Conceptul respectiv imparte camera in doua portiuni – dead end (partea absorbanta) si live end (partea reflectiva), partea reflectiva incepand imediat in spatele “sweet spot”-ului (locul in care este pozitionat inginerul de sunet). Mai jos aveti un exemplu timpuriu, foarte crud, al acestui principiu:

1lede

In primele design-uri de acest tip, cele doua erau separate la modul cel mai propriu, ca si in poza de deasupra – 100% absorbant in fata sweet spot-ului, 100% reflectiv in spatele sau. Cu timpul, designul a evoluat, prin plasarea alternativa a suprafetelor absorbante si reflective. in special in partea reflectiva a salii, precum si prin folosirea difuziei si a deflectiei, pentru a mentine o cat mai larga si placuta ambianta naturala si in acelasi timp un sunet direct cat mai directionat si clar.

Si astfel, ne apropiem de finalul acestei serii. Data viitoare, in ceea ce cred ca va fi ultimul “episod” din serie, voi mai aborda niste aspecte practice legate de acustica salii de inregistrare, precum si de modalitati de implementare si avantaje/dezavantaje ale studio-urilor care imbina camera de control si cea de inregistrare in acelasi spatiu.

Mihai Toma

Tratament acustic si/sau antifonare, partea a IV-a

Postat de on februarie 8, 2010  |  No Comments

5. Tratamentul acustic al problemelor ce apar pe frecventele medii si inalte

Si dupa cum am promis, am revenit cu o prezentare extinsa asupra metodelor de tratare a flutter echo-ului, de absorbtie a reflexiilor primare care influenteaza in mod negativ imaginea stereo si de eliminare a comb filtering-ului.

Aici apare o problema de principiu pe care am observat-o pe parcusul timpului in home studio-urile din Romania – probabil ca nu doar la noi apare, dar nu am vazut intr-atatea studio-uri casnice din strainatate. Respectiv, pentru tratarea problemelor pe medii/inalte, varianta cea mai folosita este buretele de densitate mica spre medie – burete “cofrat” de culoare gri care este de vazut in mai multe studio-uri din Romania.

Desi acesta isi indeplineste rolul sau, prin abuzul cantitativ, precum si prin absenta totala a tratamentului pe joase, se ajunge la un rezultat oarecum opus celui scontat. Intr-adevar, intr-o camera tapitata cu burete a fost eliminat in totalitate flutter echo-ul, precum si orice urma de comb filtering provocat de catre pereti sau tavan – dar camera respectiva este aproape improprie mixajului. Va suna inchis si fara reverberatii naturale, ducand la niste mixaje foarte stridente (in incercarea de a face un balans tonal care in respectiva camera sa sune bine), si cu probabil prea mult reverb (care sa inlocuiasca urma de ambianta pe care o are absolut orice camera normala de auditie). Intr-adevar, intr-o camera realmente mica – aici ma refer la orice camera sub 3x2m, de exemplu – singura varianta de tratament acustic este absorbtia, dar si aceasta poate fi facuta intr-un mod judicios, pentru a elimina din problemele de medii/inalte si in special cele pe joase, fara a “inchide” complet din punct de vedere acustic intreaga camera.

Mai pe scurt – NU este nevoie sa acoperiti intreaga camera cu burete; lasati si spatii neacoperite, lasati camera sa respire. Veti crea un mediu mai natural de mixaj, care va va apropia de o experienta placuta si va va permite sesiuni mai lungi, mai fructoase, si mai putin obositoare.

5.1. Tratarea flutter echo-ului

Acesta e bine sa fie tratat in toata incaperea, in limitele bunului simt, dar cu predilectie in zona din fata punctului de mixaj. Pentru tratarea sa, exista cele 3 variante antementionate: absorbtia, deflexia si difuzia.

O mentiune necesara este faptul ca flutter echo poate aparea intre oricare 2 suprafete paralele – nu doar pereti, cum este evident, ci si podea/tavan, sau un perete si un dulap cu usile paralele cu zidul.

Absorbtia este varianta cea mai simpla, si poate fi implementata considerabil mai usor decat cea necesara capitolului anterior. Dupa cum am mentionat in cadrul articolului 3, flutter echo-ul poate aparea intre oricare doua suprafete paralele, iar prin plasarea pe minim una dintre ele a unui material absorbant pe medii/inalte, se obtine eliminarea sa.

Dintre variantele folosite, putem mentiona:

- burete fonoabsorbant (chiar si de densitate medie)

1absorbtie

- absorberele de banda larga mentionate in capitolul anterior

vata pe colt

- o patura mai groasa, o canapea, un fotoliu, samd

Prin deflexie, sau deflexiunee, ma refer la plasarea unor suprafete care sa devieze undelor sonore, pentru a le impiedica sa fie reflectate in mod repetat intre doua suprafete, ducand la flutter echo. Cea mai buna varianta este folosirea unui placaj curbat (cat mai mult posibil, evident cat permite si grosimea sa), ca si in poza de mai jos (multumiri Ethan Winter):

  • diffuser2

De mentionat este faptul ca este recomandata o curbura mai mare decat cea din poza, precum si a faptului ca in spatele placajului este obligatorie plasarea de vata minerala bazaltica, pentru a impiedica rezonanta placajului si a cavitatii formate de acesta cu peretele.

S-ar putea sa fi observat ca intr-o camera normala, cum ar fi o sufragerie mobilata, nu exista mai deloc flutter echo – datorita faptului ca mobila, posibilele carti din ea, precum si obiectele plasate pe ea, duc la o forma de deflexie, care impiedica flutter echo-ul; practic, nu mai exista suprafete paralele care sa il genereze. E si aceasta o varianta de tratament acustic, foarte la indemana. Practic, ce incerc sa zic e faptul ca nu e obligatoriu ca intr-o camera de mixaj sa fie doar echipamentele aferente – o biblioteca, o canapea (chit ca ea ofera absorbtie, nu deflectie) pot fi elemente ale unui tratament acustic, intentionat sau nu.

Legat de difuzia propriu-zisa, vom vorbi intr-un subcapitol ulterior, cand vom ataca probleme cum ar fi ideea de camp difuz si crearea unui spatiu acustic placut si adecvat mixajului.

5.2 Creearea unei RFZ (reflexion free zone – in traducere directa “zona lipsita de reflectii”)

Unul dintre efectele de dorit ale tratamentului acustic este crearea unei RFZ, respectiv o zona de ascultare lipsita de reflectii primare (sau timpurii) care sa influenteze sunetul, prin compunerea lor cu sunetul direct (care ajunge de la boxe direct la punctul de ascultare, fara a suferi vreo modificare de traseu).

rfz2

Pentru a clarifica, sunetul direct este reprezentat prin liniile negre, reflexiile primare cu rosu, iar dungile albastre sunt reflexii intarziate, care ofera ambianta si/sau reverberatia camerei; ultimele nu ne intereseaza in acest moment, neavand legatura cu conceptul de RFZ. Se observa faptul ca si sunetul reflectat de peretele opus plasamentului unei boxe poate genera reflexii primare, si trebuie tratat ca atare. Ce nu apare in desen sunt reflexiile primare generate de catre podea si tavan, la fel de daunatoare; prin urmare si acestea trebuie sa fie tratate.

Scopul tratamentului acustic in acesta situatie este eliminarea sunetului reflectat marcat cu dungi rosii, in principiu prin absorbtie – acesta este daunator prin compunerea sa cu sunetul direct, ducand la o imagine stereo neclara. Motivul este urmatorul: orice reflectie care ajunge la punctul de ascultare cu o intarziere mai mica de 20ms, adica cu un traseu (traseul complet – adica boxa->suprafata reflectiva->punct de ascultare) parcurs mai mic de 7m (luand in considerare o viteza a sunetului de 343m/s) de la boxa la punctul de ascultare se va confunda cu sunetul direct, fiind tratat de ureche nu ca si reverberatie sau ca ambianta, ci ca si sunet direct. Practic, e vorba de efectul Haas, asa cum a fost descris intr-un articol anterior   LINK

Aici voi face o scurta paranteza – in cazul unei incaperi cu tavanul jos (si aici ma refer la orice incapere cu o inaltime sub 3-4m), este considerabil mai de preferat tratarea completa sau aproape completa a tavanului, si lasarea podelei reflective. Unul dintre motive este urmatorul – un tavan complet absorbant (inclusiv pe medii-joase) genereaza impresia acustica de tavan “infinit de inalt”, sau de spatiu deschis. Astfel, cu o podea reflectiva (cum sunt marea majoritate a suprafetelor pe care pasim) si un tavan absorbant se va obtine o senzatie mai apropiata de naturalete, implicit mai propice mixajului.

Pentru tratamentul reflexiilor primare, este indicata folosirea absorberelor de banda larga, asa cum au fost prezentate in capitolul anterior. Cu toate acestea, deseori nu este posibil acest lucru – de exemplu, pe tavan este dificila pozitionarea a cateva kilograme de vata minerala bazaltica, impreuna cu cadrul aferent. Astfel, pe tavan este perfect fezabila folosirea de placi de burete (de densitate si grosime cat mai mare – Wave Panels, Auralex, samd, nu burete cofrat usor de 2cm grosime, cum este de gasit la noi). O alta varianta pentru a le elimina este constructia unor pereti inclinati, care sa directioneze sunetul in spatele camerei, nu direct in punctul de ascultare.

Una din metodele DIY de aflare ale punctelor de reflexie primara este folosirea unei oglinzi (reprezentata cu verde in desenul de mai sus), in felul urmator: o persoana sta in punctul de ascultare, iar alta misca o oglinda pe peretii din jurul boxelor (si pe tavan, dupa cum am mentionat anterior). In orice punct in care se vede reflexia unei boxe din punctul de ascultare este indicata pozitionarea unui absorber de banda cat mai larga posibil.

In editia urmatoare, vom avansa in directia curenta, prin prezentarea conceptului de LEDE/DEDE, si a tot ceea ce implica acest lucru, precum si a ideei de camp difuz si spatiu reverberant natural adecvat mixajului.

Tratament acustic si/sau antifonare partea a III-a

Postat de on ianuarie 22, 2010  |  No Comments

4. Tratamentul acustic al problemelor ce apar pe frecventele joase.

Acum ca am descris (anul trecut, candva) care sunt problemele care pot aparea pe frecvente joase – ringing-ul modal generat de catre modurile camerei si inegalitatile de raspuns in timp si frecventa datorate undelor stationare, vom trece la metode de tratare ale lor.

4.1. Absorberele de banda larga (broadband absorbers)

Ce inseamna de banda larga? In principiu se refera la o absorbtie cu un coeficient acceptabil pe marea majoritate a spectrului de freceventa audibil. Cu partea de medii/inalte in general nu exista probleme, aproape orice material fiind adecvat acestui scop

– o patura, burete de densitate mica, samd.

Dar pentru a obtine o absorbtie cu un coeficient ajutator si de la 150Hz in jos, unde realmente apar problemele descrise mai sus, devine mai complicat.

Absorberele de banda larga sunt bazate pe principiul transformarii vitezei in energie termica, ducand la astfel la o scadere a amplitudinii vibratiilor. Viteza undelor sonore scade pe cat se apropie de o suprafata, in schimb presiunea creste – practic, in punctul de “coliziune” cu o suprafata solida viteza este nula, iar presiunea maxima. Din acest motiv, pornind de la ideea ca metoda acestora de absorbtie este bazata pe viteza, este indicata pozitionarea lor la o distanta oarecare de laturile camerei, pentru a beneficia cat mai mult de o viteza ridicata, care sa poata fi “absorbita”.

Deasemeni, pozitionarea lor in apropierea colturilor camerei este indicata, datorita “acumularii” de frecvente joase care se intalneste in aceste locuri. Pentru a da un exemplu practic, porneste un sistem audio cu un raspuns cat de cat OK in frecvente joase, si plimba-te prin camera. Vei observa ca raspunsul cel mai puternic in frecvente joase este de intalnit in apropierea peretilor, si in special in colturi – locul de intalnirii al podelei sau al tavanului cu doi pereti fiind cu predilectie afectat de acest fenomen, datorita nr. maxim posibil de laturi intalnit (3, intr-o camera paralelipipedica standard). Astfel, “cantitatea” de unde sonore care vor fi atenuate va fi maxima.

Variantele broadband absorberelor ar fi urmatoarele:

- o varianta comerciala, respectiv bass trap-uri pentru colturi formate din burete de densitate medie ar fi: Link

Alta varianta, dar nu destinata colturilor, ar fi BT-ul:  Link

Varianta DIY (do-it-yourself), descrisa mai jos.Varianta DIY este bazata pe vata minerala bazaltica (Rockwool, FRK, samd), de densitate medie (50-60kg/m3) spre mare (90-130kg/m3).

Fiecare dintre aceste densitati are avantajele sale – cea de densitate medie este un broadband absorber propriu-zis, avand o absorbtie maxima si pe frecvente inalte, dar mai scazuta pe joase. Este indicata in special in pozitiile care ajuta si la reducerea reflectiilor pe medii/inalte care pot influenta imaginea stereo la mixaj sau aparitia comb-filtering-ului si al flutter echo-ului.

vata poe colt 2

Cea de densitate mare tinde sa reflecte o parte din frecventele medii-inalte si inalte, punand astfel uneori probleme (sau, mai degraba, nerezolvand chiar atatea probleme cat s-ar putea), daca nu este pozitionata corect. De aceea, tinde sa fie deseori folosita in colturi, in principiu zone care nu produc reflectii primare deranjante mixajului sau inregistrarilor. Un alt avantaj al folosirii in colturi este faptul ca, datorita densitatii mari, precum si a eficientei maxime a pozitionarii, se consuma un minim de spatiu pentru un maxim de efect dorit – absorbtia frecventelor joase, in principiu.

vata pe colt

Multumim Real Traps pentru fotografii.

Luand in considerare faptul ca vata minerala bazaltica este un material destul de iritant, este indicata invelirea ei intr-un material “transparent din punct de vedere acustic”, pentru a nu lasa din fibre in aerul respirat si pe jos. Am pus ghilimelele pentru a fi cat mai clar ca nu ma refer la un material transparent dpdv. vizual (deci NU de folie de nylon e vorba). Un material transparent din punct de vedere acustic este un material care permite trecerea intregului spectru audio, fara a absorbi (sau absorbind partial inalte) si, mai important, fara a reflecta inapoi din unde, ducand la scadere a eficientei materialului acoperit (vata minerala, in acest caz). Variantele uzitate ar fi urmatoare:

- panza de sac (burlap)

Burlap

- materialul oferit de Guildford of Maine (GOM)

gom_sunstone

Si un link pentru mai multe detalii LINK

O metoda buna pentru a “identifica” un material transparent dpdv. acustic este urmatoarea: alege un material care sa nu fie lucios (care ar denota reflectivitatea la frecvente inalte), si sufla prin el. Daca aerul trece cu usurinta, atunci ai identificat un material adecvat – unul suficient de dens cat sa tina fibrele iritante inauntru, dar sa permita curgerea fara probleme a undelor sonore.

Mai este de mentionat un aspect – desi dpdv. estetic si al usurintei la manevrare cea mai simpla metoda de constructie al acestora este plasarea lor intr-un cadru de lemn, astfel se pierde o parte din suprafata de absorbtie (cea mascata de catre cadrul de lemn).Variantele de “ocolire” al acestui neajuns ar fi urmatoarele:

- cea promulgata de catre Real Traps, cu ale lor Mondo Traps:

- o varianta de construire al unui schelet subtire, exterior, si folosirea unor portiuni de gard de sarma pentru a “simula” cadrul, dar fara a masca materialul absorbant; din pacate, ideea este a mea personala (poate si a altora, dar nu sa stiu eu), si inca nu am apucat sa o pun in aplicare, implicit nu am o poza pentru a demonstra ideea

- o a treia varianta, destul de incomoda (din experienta personala), este cea dea inveli vata minerala ca o saltea intr-un cearsaf, fara a avea vreun material solid de sustinere; eficienta acestui absorbant de banda larga ar fi maxima, in schimb este destul de neplacut momentul in care te trezesti ca-ti cade in cap o bucata de vata minerala nu foarte stabil sprijinita pe perete

4.2 Absorberele cu membrana de rezonanta (panel absorbere)

Un al doilea tip de bass trap este “panel absorber”-ul, denumit ca atare datorita constructiei sale, cu un panou de rezonanta frontala, in general construit din lemn. Acestea au o serie de avantaje (dar si dezavantaje) fata de absorberele de banda larga: un efect mai pregnant pe frecvente mai joase, in schimb reflectivitate pe cele inalte.

basstrap

Principiul de functionare este urmatorul: in momentul in care o unda sonora din banda de frecvente adecvate ajunge la panou, acest va intra in rezonanta simpatetica. Energia “consumata” pentru a produce vibratiile panoului este atenuata, in loc sa fie reflectata in camera. Vibratiile sunt atenuate de catre panoul de vata minerala, astfel energia respectiva fiind convertita in energie termica. Varianta in care nu exista un material pentru atenuarea vibratiilor nu este de dorit – vibratiile sale intarziate ar genera un rezonanta neplacuta, destul de asemanatoare reverberatiei.

In poza de deasupra se observa faptul ca panoul de vata minerala nu atinge panoul frontal din lemn. Acest lucru este intentionat, si ofera o eficienta considerabil crescuta fata de pozitionarea vatei minerale lipita de panou. Daca ar fi lipite, practic masa “panoului frontal” (dublat cu vata) ar fi considerabil mai pare, iar acesta nu ar mai putea vibra liber. Cu toate acestea, cel mai eficient este folosirea unei distante minime posibile intre acestea doua, asigurandu-ne in aceleasi timp ca nu se ating.

Acest tip de absorbere ar trebui sa fie etanseizate, din urmatorul motiv: daca exista o portiune de aer prin care aerul poate iesi din “incinta” creata (la imbinarile dintre panoul frontal si laturile sale, de exemplu), presiunea membranei de lemn va emite undele prin respectiva deschizatura, in loc sa fie atenuate de catre vata minerala, scazand astfel considerabil din eficienta sa.

Fiind un absorber bazat pe presiune acustica (nu pe viteza), asupra sa nu se aplica o parte din metodele de pozitionare mentionate la capitolul anterior – de exemplu, pozitionarea la o distanta de perete este total nefolositoare, chiar defavorabila. Astfel, daca se doreste pozitionarea acestora intr-un colt (care ramane un loc de electie pentru astfel de absorbere), se vor plasa cate doua (in forma de L) pe colt, pentru a beneficia de o cat mai mare absorbtie per suprafata – respectiva pozitie este si una de presiune maxima, ducand astfel la o eficienta cat mai buna.

Fiind reflective la frecventele medii/inalte, panel absorberele tind sa nu aiba cum sa fie “prea multe”, dintr-un anumit punct de vedere – spre deosebire de absorberele de banda larga, nu au cum sa inchida in mod neplacut raspunsul unei camere pe frecvente medii si inalte. De luat in considerare totusi si faptul ca exista puncte in care este de dorit o absorbtie pe intreaga banda de frecvente – din acest motiv, folosirea acestor doua tipuri de absorbere in conjunctie este varianta cea mai indicata, fiecare avand atuurile sale.

4.3 Rezonatoarele Helmholtz

Un al treilea tip de tratare al problemelor ce pot aparea pe frecventele joase este rezonatorul Helmholtz. Spre deosebire de absorberele de banda larga, acestea sunt concepute pentru a oferi o absorbtie chiar si pe frecventele foarte joase, dar de o latime foarte mica de banda. Principiul de functionare este bazat pe principiul cavitatii rezonante – un exemplu simplist al acestui principiu este sunetul rezonant pe care il scoate o sticla atunci cand este suflat in varful ei.

In practica, un rezonator Helmholtz consta dintr-o incinta inchisa, conectata la exterior printr-una au mai multe deschizaturi inguste:

helmholtz-resonator1

Desi banda de frecventa afectata de catre absorbtie poate fi largita prin umplerea incintei cu un material absorbant (vata de sticla, de exemplu), sau prin folosirea mai multor cavitati de dimensiuni diferite, rezonatoarele Heimholtz raman in continuare absorbere cu o banda de frecventa ingusta.

Mai jos aveti un calculator cu ajutorul caruia puteti calcula frecventele influentate de catre un rezonator Helmholtz cu cavitati circulare, in functie de dimensiunile folosite:

Calculator Helmholtz

Din variantele practice de rezonatoare Helmholtz, amintim:

- varianta cu cavitati create cu ajutorul unor fasii de lemn

pan_fentes

- varianta cu cavitati circulare de multiple dimensiuni

pan_aleatoire

Trecand peste eficienta ridicata pe frecvente foarte joase a acestui tip de absorber, ramane de luat in considerare banda sa redusa de frecventa – de aceea nu exista posibilitatea folosirii singulare a acestui tip de absorber intr-o camera. Astfel, cel mai des intalnita este folosirea lor pentru tratarea freceventelor modale dominante ale unei camere, asa cum au fost descrise in capitolul anterior, in conjunctie cu absorberele de banda larga si cu panel absorbere.

Si astfel am ajuns si la finalul acestui capitol, urmatorul descriind metodele de tratare ale problemelor ce pot aparea pe medii/inalte. Ordinea acestora nu este aleatorie – consider raspunsul inadecvat al camerei pe frecventele joase ca fiind unul din cele mai dificile probleme de atacat, si cu o posibila influenta indirecta si asupra raspunsului pe medii/inalte, motiv pentru care acest capitol a aparut primul. Pana data viitoare, cand ne vom ocupa mai pe larg si de frecventele medii si inalte, numai bine.

Mihai Toma

Tratament acustic si/sau antifonare partea a II-a

Postat de on august 28, 2009  |  4 Comments

3. Scurta introducere in fundamentele problemelor de acustica

Revenind la tratamentul acustic… In principiu, scopurile sale ar fi urmatoarele:

-        atenuarea undelor stationare, care modifica raspunsul in frecventa al camerei de control si a camerei de inregistrare

-        reducerea ringing-ului modal in camere mici, si a timpului de reverberatie (RT – reverb time) al camerelor mai mari in mod aproximativ egal pe toate frecventele (se prefera totusi un timp putin mai lung pe frecventele joase – in spatiile “reale” rareori se intampla sa existe absorbtie pe joase, implicit se va pastra un raspuns in timp/frecventa mai natural, dar totusi controlat)

Tratament acustic si/sau antifonare, partea I

Postat de on august 18, 2009  |  4 Comments

1. Introducere

Capitolele de mai jos fac parte dintr-un articol de mare anvergura care va incerca sa abordeze la modul practic si pragmatic problemele de acustica care pot aparea in diverse camere, atat la modul general, cat si la modul specific, tinta principala fiind detinatorii de home studio-uri si project studio-uri. Se vor atinge multiple aspecte ale tratamentului acustic, precum si motivele pentru care acesta este o necesitate in orice studio de inregistrari, indiferent de dimensiuni sau publicul-tinta.