SoundBlog

AVID lanseaza Pro Tools 9

Postat de Florin on noiembrie 26, 2010  |  28 Comments

De curand a fost lansata cea mai noua versiune a renumitului DAW, Pro Tools si anume Pro Tools 9. Daca pana acuma aveai nevoie de hardware dedicat pentru a folosi Pro Tools, acuma nu mai este asa. Varianta noua se poate folosi cu orice interfata audio ( ASIO sau Core Audio) si se poate si beneficia de aproape toate caracteristicile lui Pro Tools HD.

JZ Mic`s Black Hole2. Recenzie facuta de Andy Ionescu, studioul Taine Multimedia

Postat de Florin on noiembrie 19, 2010  |  1 Comment

As incepe acest scurt review cu faptul ca in ciuda aparentelor respectiv ca acest constructor de microfoane leton este foarte putin cunoscut, calitatea inregistrarilor facute cu Black Hole BH2 este una surprinzator de buna. Descrierile amanuntite ale acestui model le puteti gasi pe pagina producatorului. www.jzmic.com

Constructie

Microfonul JZ BH2 (negru) vine intr-o cutie de lemn de culoare visinie, bine ca si prezentare, impreuna cu suportul de microfon.
La prima atingere, pare un microfon robust si greu, ceea ce in mod normal ar insemna si rezistenta la impacturi mecanice. As spune ca nu e chiar asa, pentru ca in urma transportului, unde a fost probabil aruncat si tavalit prin masina cu  alte zeci de pachete, cand l-am scos din cutie, ceva in el zdranganea, desigur ceva anormal la un microfon. La o verificare in lumina am observat ce se rupsese ceva in el si l-am reparat, insa cu ceva batai de cap. Aviz amatorilor: aveti grija sa nu il scapati pe jos, pentru ca este destul de sensibil. Desigur desigilarea lui a implicat si pierderea garantiei,dar nu pare a fi un microfon ce are nevoie de asa ceva. Se stie ca rusii fac multe produse garantate pe viata…
Sistemul de prindere (suportul) pare destul de ingenios, cu niste bile de cauciuc suprapuse, dar nu stiu cat ar putea atenua eventualele vibratii pentru ca cauciucul este unul rudimentar,mult prea dur. S-ar fi putut folosi un cauciuc infinit mai moale si mai sensibil.

Comportament audio

Am inregistrat cu el vocea mea si o chitara acustica in doua sesiuni separate, impreuna cu alte doua microfoane cumparate tot de la SoundCreation,respectiv un Neumann U87 si un AKG C 414 XII, asta ca sa pot sa analizez diferentele.
Surprinzator, ca si caracteristica de frecventa e asemanator cu C 414, adica are un peak undeva intre 6kHz-7kHz si 12kHz, fara prea mare boost la 100 Hz (din prezentarea fabricantului), doar undeva pe la 250-300Hz poate.
Un minus insa la partea de sensibilitate. Aici a trebuit sa compensez din gain destul de mult ca sa ajung la dinamica AKG-ului si a Neumann-ului, un fapt care era oarecum de asteptat. Daca la voce diferentele nu au fost demne de luat in discutie, atunci cand am inregistrat chitara acustica s-a simtit evident diferenta. Microfonul suna perfect pentru inregistrari cu instrumente de genul asta, pentru ca boost-ul frecventelor inalte este unul natural si specific. Deci aici are un mare plus si cred ca de fapt  aici a vrut sa pluseze producatorul. Puteti inregistra cu rezultate foarte bune cinele, chitari acustice si voci. Am uitat sa mentionez ca JZ BH2 este un microfon condenser deci trebuie  alimentare phanotm-power  si ca este de tip cardioid,fara posibilitate de comutare pe alte tipuri.
In concluzie, ca si o nota i-as da un 8 pentru calitatile tehnice, si un 7 pentru constructie. Insa pentru un microfon care costa 1000$, va las pe voi sa apreciati daca merita sau nu.

Andy Ionescu
Taine-Multimedia.com

Inregistrarea tobelor acustice, partea a IVa

Postat de mihai on noiembrie 17, 2010  |  No Comments

Dupa ce in ultima parte am investigat diferite aspecte legate de pregatirea si captarea unei tobe mari, in acest articol voi aborda cel de-al doilea element ca si importanta din setul de tobe, respectiv toba mica.

Pregatirea tobei mici pentru inregistrare

Dupa modelul stabilit in articolul anterior, voi mentiona intai cateva aspecte legate de constructia, acordajul si alegerea unei fete de toba adecvate pentru studio. Asadar:

-          similar cu toba mare, materialul din care toba mica este construita influenteaza in mod decisiv tonul ei; daca este vorba de o constructie din lemn, pentru mare parte din stilurile si mixajele moderne tinde sa ajute un lemn cu ton deschis, cum este mesteacanul (birch)

-          exista si variante de toba mica din diferite tipuri de metal, care au un ton mai deschis si o rezonanta mai puternica, deseori preferate in studio pentru tonul lor specific

-          ca si studio, este de preferat sa posezi un numar ridicat de tobe mici, cu tonalitati si acordaje diferite; eu as recomanda si prezenta unui piccolo, care din punct de vedere al pentrantei prin mixaj, este excelenta; nu trebuie sa va ganditi ca un piccolo va avea un sunet mic – ascultati albumul White Pony de la Deftones pentru a vedea cat de mare si prezent poate sa sune un piccolo

-          ca si fata de bataie, aproape tot timpul este preferata o fata cu un singur strat, de grosime medie (Remo Ambassador este cea mai folosita); varianta coated poate aduce un plus de caldura unei tobe mici, cu pretul unui atac putin redus, permitand in acelasi timp si folosirea periutelor cu succes; varianta Ebony este o medie intre o fata simpla si una coated – are aproximativ atacul primei si rezonanta mai calda a celei de-a doua

-          desi o buna parte din tobari prefera acordajul cat mai jos al tobelor mici, in studio este indicat un acordaj ridicat, totusi fara a ineca sunetul si rezonanta tobei

-          daca tobarul loveste tobele cu putere, este indicat un acordaj si mai sus; motivul este urmatorul: tonul produs o lovitura puternica va avea mai multe joase decat cel provocat de catre o lovitura slaba, care e sugerabil sa fie contrabalansat de tonul mai prezent al unei tobe acordate mai sus

-          consider rareori necesara folosirea a diverse dispozitive de atenuare a rezonantei (Moon Gel, banda de scotch, servetele, samd), acestea avand efectul secundar nedorit de ineca sunetul si a impiedica penetranta tobei mici; in general, rezonanta deranjanta a unei tobe mici poate fi redusa cu ajutorul unui acordaj adecvat si a gate-urilor, ea mai avand “abilitatea” de a disparea in mixaj mult mai mult decat ne-am imagina

-          toba mica, fiind al doilea cel mai lovit element dintr-un set de tobe, are tendinta sa se dezacordeze destul de repede, precum si sa se uzeze rapid; de aceea este indicat sa fiti atenti la necesitatea reacordarii fetei, precum si la nevoia de inlocuire a fetei, care poate surveni chiar si dupa numai cateva ore sau zile de cantat, in functie de cat de tare a fost lovita – este vorba momentul in care isi pierde din atac si din plinatatea sunetului

Plasarea microfoanelor

In primul rand, indiferent de ego-ul inginerului de sunet, sunt de mentionat cateva lucruri:

-          intai si intai, este lasat tobarul sa isi aseze bateriile exact cum vrea el, indiferent de dificultatile puse la microfonarea tobei mici

-          pozitia microfonului trebuie aleasa in asa fel incat sa nu incomodeze in nici un fel tobarul si sa nu ii acorde sanse sa il loveasca – unii sunt mai incomodati decat altii de aceasta perspectiva, este drept

-          urmareste timp de 2 minute care este stilul tobarului de a bate, daca bate perfect pe centru, daca foloseste ghost note-uri deplasate in lateral, samd; doar dupa ce ai facut acest lucru microfoneaza toba mica

Tipul de microfoane de electie pentru microfonarea de proximitate a tobei mici este cel dinamic, cu diafragma mica: Shure SM57, Audix i5, Sennheiser MD421 si MD441, samd. Exista si varianta folosirii unui condenser, in general cu diafragma mica, dar este mai putin utilizata, in general pentru stiluri mai blande de muzica, eventual in conjunctie cu un dinamic. Pentru microfonarea de la distanta, se folosesc tot condensere, cu diafragma mica sau mare.

Indiferent de tipul de microfon ales, trebuie gasit un balans obligatoriu intre sunetul nedorit captat de la fusul aflat in apropiere si un ton cat mai adecvat melodiei. Un sunet de toba mica excelent, dar “murdarit” in mod ireparabil de fiecare lovitura a unui fus prea gros lovit cu prea multa sete de catre tobar nu va ajuta mixajului!

Si acum, ca am mentionat cam toate aspectele si avertismentele premergatorii, metodele de plasare a microfonului tobei mici sunt urmatoarele:

-          la o distanta de 10-15cm de toba mica, in lateralul ei, indreptata catre toba; in functie de inaltimea la care este plasat (deasupra/dedesubtul tobei, precum si variantele intermediare), se va obtine un sunet mai pregnant de la cordar (daca este o pozitionare mai joasa) sau un atac mai puternic si mai putin bazait de la cordar (pozitionare superioara)

sursa foto: www.pekktheband.com

-          similar cu tehnica anterioara, se poate microfona si gaura de eliberare a presiunii tobei mici, obtinandu-se astfel un impact puternic, in faza, generat de rezonanta ambelor fete

-          la aproximativ 3-5 cm deasupra ramei superioare a tobei, se plaseaza un microfon, indreptat de-a lungul tobei, aproximativ catre rama opusa; daca se distanteaza in plan orizontal de toba, se capteaza mai bine sunetul lemnului

sursa foto: www.recordingreview.com

-          pentru a da mai multa prezenta si un sunet mai pregnant al cordarului, se plaseaza un microfon sub toba mica, la o distanta de 2-3cm sub fata de rezonanta, imediat langa cordar; atentie trebuie acordata polaritatii/fazei acestui microfon, in mare parte din timp acesta fiind in antifaza cu microfonul de sus (verificati cu ajutorul butonului de inversare a fazei/polaritatii; pozitia in care combinatia dintre acesta si microfonul superior suna cel mai plin pe frecvente joase este cea corecta)

sursa foto: www.soundonsound.ro

-          foloseste un condenser pe care sa il plasezi in camera, la distanta de tobe, in locul in care ti se pare ca toba mica suna cel mai plin si prezent; in mixaj, foloseste un gate sidechain-uit dupa canalul aferent microfonului de proximitate si ulterior un compresor destul de puternic; vei obtine un sunet mult mai plin si “intins” decat prin simpla combinare a overhead-urilor cu microfoanele de proximitate ale tobei mici

-          prinde cu banda izolatoare un condenser de dinamicul de proximitate antementionat; astfel, vei beneficia de impactul dinamicului si de claritatea condenserului; daca tai capatul unei sticle pe care il folosesti pe post de scut prin introducerea pe stativul de microfon (in spatele microfoanelor), vei scapa si de o parte din sunetul fusului, care poate fi deranjant pe un condenser plasat in apropierea sa

In urmatoarea parte, voi aborda un subiect extrem de important, deseori lasat la urma (inclusiv de catre mine) – plasarea si importanta overhead-urilor si a microfoanelor de tomuri in sunetul unui set de tobe.

Mihai Toma

Inregistrarea tobelor acustice partea III-a

Postat de mihai on noiembrie 12, 2010  |  1 Comment

Dupa articolul anterior din aceasta serie, in care am abordat problema plasarii tobelor in sala precum si a tratamentului acustic, voi avansa catre concret, respectiv problemele tobei mari.

Pregatirea tobei mari pentru inregistrare

Primul lucru de luat in considerare atunci cand este vorba de captarea unei tobe mari este alegerea uneia de dimensiunea adecvata, a unei fete de toba, precum si acordarea ei, dupa cum am mentionat si in prima parte a acestui articol.   LINK

Mai jos aveti o serie de sugestii legate de alegerea si pregatirea tobei mari pentru captarea ei cu ajutorul microfoanelor (la care voi ajunge in cele din urma, va promit):

-          Lemnul din care este construita toba influenteaza in mod decisiv sunetul inregistrat: din acest motiv cel de mesteacan (birch) este deseori intalnit in studiouri datorita sunetului deschis care ajuta la mixaj; tobele din lemn de de artar (maple) si mahon (mahogany) sunt mai dificil de introdus in mixaj, desi este in general preferat de catre tobari datorita tonului mai gros si mai organic

-          pentru o piesa cu tenta rock sau Top40, cea mai indicata dimensiune este cea de 22”, avand echilibrul perfect dintre impact si grosime; cele de 24” sau 26” tind sa nu aiba suficient impact pentru a trece printr-un mixaj modern

-          Acordajul pentru rock tinde sa fie cat mai jos (aproape de limita de rezonanta a tobei), avand astfel un raspuns in joase extins si un impact crescut; desi pare contraintuitiv, in general o toba mare acordata sus are mai putin impact, nu mai mult

-          pentru jazz/funk in general vei folosi o toba mare de 20”, cu fata de rezonanta lasata fara gaura pentru a obtine maximul de rezonanta, necesar genurilor muzicale respective

-          desi nu este obligatoriu, poti incerca acordarea tobei mari pe tonica piesei, in special cand este vorba despre o piesa cu progresii standard si fara modulatii; daca nu reusesti sa atingi nota respectiva mentinand in acest timp un ton adecvat inregistarii, poti incerca acordarea la cvinta sau la cvarta perfecta superioara

-          desi alegerea fetelor de bataie si rezonanta este, in principiu, o chestie de gust, in studio tinde sa fie indicata folosirea unor fete cu un sistem de atenuare a rezonantei incorporat (Evans Powerstroke si Aquarian Regulator, de exemplu), pentru a nu fi obligat sa pui burete/paturi/perini sau alte obiecte in interiorul ei, reducand astfel din volumul intern, si implicit din raspunsul in frecvente joase

-          o alta varianta pentru atenuarea rezonantei pentru a obtine maximul de impact si de raspuns in frecvente joase este Evans EQ-Pad

-          cu exceptia jazz-ului clasic, eu consider indicata folosirea fetelor de rezonanta cu gaura (direct din fabricatie, de preferat), acestea avand o serie de avantaje fata de cele fara gaura: permit mai multe variante de pozitionare a microfoanelor, au impactul crescut si iti permit ajustarea facila a metodelor de atenuare a vibratiilor interne

-          pentru a nu fi nevoit sa folosesti atat de multa egalizare si compresie pentru a obtine penetranta necesara in cadrul mixajului, este bine sa folosesti un ciocanel (portiunea din pedala care loveste efectiv toba mare) de lemn sau plastic

-          exista anumite “patch”-uri (cum este cel de la Evans) care se lipesc in locul in care ciocanelul loveste toba, conducand la un vag impact crescut, precum si la o rezistenta crescuta a tobei mari; sunt disponibile si in varianta pentru pedala dubla

-          pentru a obtine maximul de atac, poti lipi o moneda de dimensiune mai mare sau o bucata de plastic dur si subtire (o cartela, de exemplu) in locul patch-urilor antementionate; dezavantajul este faptul ca vei distruge destul de repede fata de toba mare, in special daca folosesti o moneda

-          nu omite reacordarea zilnica (sau cat de des este necesara) a tobei mari, in special daca intentionezi sa continui o piesa la care deja s-a lucrat; aceasta are tendinta sa se dezacordeze destul de repede, in special daca s-au folosit fete noi (inclusiv cea de rezonanta)

Plasarea microfoanelor

Cand vorbim despre captarea tobei mari, variantele principale de microfoane sunt urmatoarele:

-          un microfon dinamic cu diafragma mare si raspunsul in frecventa conturat pentru captarea instrumentelor cu raspuns extins in frecvente joase: AKG D112, Audix D6, Shure Beta52, Audio-Technica ATM250, samd

-          un microfon condenser cu diafragma mare pentru captarea sunetului si a rezonantei complete a tobei, in general folosit in tandem cu dinamicul antementionat: U87 este varianta “standard”, dar orice dinamic cu diafragma mare si cu un raspuns plin pe medii-joase este adecvat, cum ar fi Oktava MK319

-          un dinamic cu diafragma mica (sau medie) sau un condenser PZM pentru a captura atacul tobei mari: Shure Beta 91 (nu CHIAR un PZM, dar ma rog), Shure SM57, MD421, samd

-          un Yamaha Subkick pentru a capta frecventele cele mai joase

Voi trece la plasamentul microfoanelor si le vom aborda pe fiecare dintre acestea pe rand, incepand cu varianta clasica, respectiv dinamicul cu diafragma mare:

-          cea mai folosita varianta este plasarea sa la marginea gaurii din fata de rezonanta, imai in interior sau exterior in functie de tonul cautat, si indreptat catre locul in care loveste ciocanelul; astfel se obtine un balans destul de bun intre impact si raspuns in frecvente joase

-          o alta varianta, sacrificand o parte din joase in favoarea unui impact cat mai puternic este pozitionarea sa in interiorul tobei mari, in apropierea fetei de bataie, din nou, indreptat catre ciocanel

-          o a treia varianta ar fi pozitionarea sa in interior, dar fara a il indrepta catre ciocanel, ci catre marginea tobei mari, obtinand astfel un ton plin si un atac redus, adecvat anumitor genuri muzicale

Condenserul cu diafragma mare este in general plasat in fata fetei de rezonanta, la o distanta de 15-20 cm, capturand plinatatea tobei mari. Daca asta este departat si mai mult, va capta o imagine mai naturala a tobei mari, cu pretul captarii mai pregnante a sunetului de la restul setului de tobe – problema care poate fi atenuata cu ajutorul unui gate cu microfonul principal in sidechain, daca se doreste folosirea sa strict pentru kick. Exista si varianta folosirii sunetului complet a acestui microfon, dar deja vorbim de un microfon “FOK” (front-of-kick – in fata tobei mari, in traducere aproximativa), care are o functionalitate mai larga legata de sunetul setului complet.

Microfonul cu diafragma mica este pozitionat in apropierea locului in care loveste ciocanelul, pentru a ii captura impactul. In functie de preferinte, acesta poate fi plasat in interior (similar cu a doua varianta a dinamicului cu diafragma mare), sau in exterior, de preferat cu spatele la toba mica, principalul generator de zgomot nedorit captat de acest microfon. O varianta mai speciala este un PZM cum este Shure Beta 91, care se plaseaza in interiorul tobei mari, direct pe lemn – un microfon pe care eu personal l-am incercat in repetate randuri, dar am esuat lamentabil de fiecare data sa-i gasesc vreo folosinta in mixaj, chiar si dupa incercari repetate de repozitionare, rearanjare a fazei si a polaritatii, egalizare, compresie si gate cu sidechain sau fara, samd… Fiecare cu ale lui.

Yamaha Subkick-ul… Nu sunt foarte multe de zis despre acesta – pe scurt, se pozitioneaza foarte aproape de fata de rezonanta a tobei mari si captureaza sub-joasele. Combinat cu una dintre variantele de mai sus, ofera un plus de impact pe frecvente joase fara a fi nevoit sa recurgi la egalizare. Trebuie avuta totusi grija la polaritatea acestuia in raport cu celalalt microfon.

In urmatoarea parte a acestui articol, voi aborda pregatirea si captarea tobei mici (prem-ului, snare-ului, spuneti-i cum vreti). Pana atunci, numai bine.

Inregistrarea tobelor acustice, partea a II-a

Postat de mihai on noiembrie 10, 2010  |  1 Comment

Am revenit cu cea de-a doua parte a acestui articol, dupa ce in prima parte am abordat anumite aspecte de baza legate de workflow-ul inregistrarilor de tobe. Desi planuiam sa abordez deja problema microfoanelor si a pozitionarii lor, cred ca cel mai indicat ar fi sa discut anumite aspecte legate de pozitionarea tobelor in sala, precum si acustica necesara inregistrarilor de tobe live.

Dimensiunile salii

In primul si in primul rand, o sala conceputa pentru inregistrarea de tobe ar trebui sa fie de o dimensiune considerabil de mare, mai mare decat este de gasit la nivel de home-studio – in principiu, de la 100m3 in sus. Aceasta ar fi un volum minim al spatiului, necesar pentru a le da tobelor loc sa respire. Tendinta principala este totusi pentru sali de dimensiuni si mai mari, cum ar fi aceasta:

Unul dintre principalele obiective al unei sali de inregistrat tobe ar fi un tavan inalt, din pacate pentru proprietarul de home studio – de la 3.5-4m in sus. In cazul in care nu dispuneti de un tavan de aceasta inaltime, este obligatorie plasarea de tratament acustic pe tavan pentru a impiedica reflectiile dintre acesta si podea, reflectii care murdaresc considerabil sunetul tobelor microfonate, mai ales cel al overhead-urilor. Prin tratament, ma refer la un absorber de banda larga, cel mai usor de construit din vata minerala bazaltica de densitate medie spre mare (>60kg/m3).

Daca aveti la dispozitie un spatiu cu tavan inalt, cea mai indicata ar fi plasarea a unui diffuser deasupra tobelor, pentru a putea beneficia de o serie de reflectii care sa “ajute” setul – asa cum o sala de concert ajuta un ansamblu orchestral, bateriile sunt ajutate de catre reflectii difuze.

Forma salii

Mai mult decat alte instrumente, tobele beneficieaza de un spatiu care sa nu aiba nici o suprafata paralela. Astfel, se elimina posibilitatile de flutter echo si de slapback, fara a reduce din reverberatiile naturale ale salii, care vor “umple” sunetul tobelor.

O mica paranteza – ca si tobar, va pot spune cu certitudine ca ma simt mai bine “cantand” la tobe intr-o hala industriala gigantica decat intr-o sala de 30m2 tapitata cu burete; mergand mai departe, prefer de departe respectiva sala de 30m2 cu cateva bucati de PFL sprijinite pe pereti si golita complet de orice absorbtie. Aceasta preferinta a mea (si a cam oricarui alt tobar) este bazata strict pe sunetul mai plin al tobelor in astfel de spatii, sunet care va fi captat si de catre microfoane.

Tratamentul acustic

Primul element legat de tratamentul acustic pe care l-as recomanda este construirea unui riser de tobe – pur si simplu o bucata de PFL (daca reusiti sa gasiti de dimensiunea adecvata) plasata pe bucati de vata minerala bazaltica de densitate mare (>60g/m3). Astfel, se va obtine decuplare intre tobe si podea, care prin rezonanta ei poate murdari sunetul tobelor in mod direct, precum si sunetul captat de catre microfoane. Respectivul riser nu trebuie sa se clatine sub influenta tobarilor, nici sa se incline; nu este nimic mai neplacut decat un set de overhead-uri care se misca 3-4cm stanga-dreapta la fiecare lovitura a tobei mari; in acelasi timp, el isi va pierde eficienta daca exista contact direct intre suprafata de sprijin a tobelor si podea. Pentru a ma contrazice intrucatva, voi mentiona totusi ca in anumite situatii sunetul tobelor este ajutat de catre absenta riserului, implicit de catre cuplajul acustic dintre ele si podea, in functie de tipul acesteia – din nou, este un aspect pe care fiecare trebuie sa-l incerce pe propria piele.

Mergand mai departe – suprafata de sub tobe nu este obligatorie sa fie un covoras. In mare parte din cazuri, o suprafata reflectiva (parchet, linoleu, gresie, indiferent) vor ajuta la sunetul tobelor (in special la cel al tobei mici), atata timp cat tavanul este inalt sau tratat ca atare pentru a elimina din reflectiile primare daunatoare. Va veti intreba – dar cum impiedic tobele sa nu alunece? Variantele de raspuns sunt multiple:

-          poti folosi caramizi sau alte obiecte grele pentru a le impiedica sa “fuga”, dupa cum deseori este intalnit pe la concertele de la noi

-          poti lega fusul si toba mare cu sfoara sau sarma de scaunul de tobe; desi varianta suna stupid, am pus-o in aplicare cu maxim de succes ca si solutie de urgenta intr-o discoteca cu gresie pe jos, la sugestiile sunetistului; daca ai grija, poate fi ceva mai estetica decat plasarea a 3 caramizi si 2 bolovani in jurul setului

-          poti lipi bucatele de mocheta strict in locurile in care sunt punctele de sprijin ale fusului si a tobei mari

-          poti lipi cu ajutorul a scaiete dublu-adeziv niste mici opritoare pe care sa le muti in functie de aranjamentul fiecarui tobar

In general tobele fiind lipite de un perete in salile cu dimensiuni reduse, recomandarea mea este plasarea de diffusere pe peretele respectiv – acestea vor deschide sunetul tobelor considerabil de mult. Daca sala este de mici dimensiuni, este posibila sa fie nevoie intercalarea acestora cu absorbere; dupa gust si posibilitati, plasarea a cat mai multe diffusere in camera poate, deasemenea, ajuta. Dar, din nou, fiecare trebuie sa incerce pe propria piele acest variante pentru a se acomoda cu spatiul propriu.

In functie de sala si de frecventele sale modale, ar putea fi necesara plasarea de cateva bass trap-uri, pentru a reduce anumite rezonante. Totusi, este perfect posibil ca un astfel de nod folosit in mod judicios prin plasamentul tobelor si al microfoanelor sa fie de ajutor; am patit intr-o sala sa am un mod extrem de apropiat de frecventa de rezonanta a tobei mari, cu rezultate excelente la inregistrare (mentionez faptul ca din acelasi motiv, era aproape imposibil sa se cante in mod placut la chitara bas in respectiva incapere).

Acum ca am mentionat cateva lucruri legate de frecventele modale, as devia putin de la tratamentul acustic pentru a mentiona faptul ca pozitia tobelor in camera poate influenta semnificativ sunetul tobelor in camera precum si tonul captat de catre microfoane, atat in bine, cat si in rau. De aceea as recomanda plasarea tobelor intr-o sala dupa urmatoarea metoda, asemanatoare cu pozitionarea unui subwoofer intr-o camera:

-          se plaseaza toba mare si cazanul intr-un oarecare loc; eu as recomanda sa se inceapa din mijlocul camerei, daca exista aceasta posibilitate

-          se roaga un tobar sa loveasca respectivele bucati de lemn

-          ascultati sunetul acestor tobe, si vedeti locul unde este cel mai plin

-          repozitionati tobele in respectivul loc

-          se repeta pana s-a ajuns la un sunet plin, verificat si cu ajutorul restului de set de tobe si cu un microfon de ambianta plasat in mod adecvat

Daca se doreste ca microfoanele de proximitate si overhead-urile sa aiba un sunet mai inchis si mai concret, se poate incerca plasarea de baffle-uri – absorbere portabile, pe care le vei pozitiona “la ureche” pana obtii un rezultat care sa fie satisfacator din punct de vedere al sunetului. Acestea influenteaza intr-un mod destul de putin semnificativ microfoanele ambientale, putand cu ajutorul unor astfel de baffle-uri sa obtii un sunet inchis pe overhead-uri/microfoanele de proximitate, si un sunet larg pe cele ambientale, pe care sa le poti combina dupa cum ti-e voia.

In urmatoarea parte voi aborda, in cele din urma, problema microfonarii efective a unui set de tobe, incepand cu cel mai “josnic” element – toba mare. Pana atunci, va stau la dispozitie prin intermediul casutei de comment-uri de mai jos.

Mihai Toma

Roland anunta interfata de sunet OCTA CAPTURE

Postat de Florin on noiembrie 8, 2010  |  1 Comment

Roland anunta in aceasta perioada lansarea a mai multor produse care mai de care mai interesante. Produsul care ne-a captata noua atentia in schimb, a fost  OCTA CAPTURE, o interfata audio pe USB  cu 10IN/10OUT 192 kHz.

Conceputa pentru productie audio de nivel inalt, OCTA CAPTURE are 8 preamplificatoare profesionale  cu conexiune combo XLR-Jack, phantom power, filtru low-cut, inversare de faza si compresie digitala. Aceste preamplificatore controlate digital sunt construite cu componente premium, cea ce ofera un semnal audio transparent cu o ratie signal-to-noise foarte buna.

OCTA CAPTURE dispune de un sistem numit Auto-Sens, rolul fiind sa detecteze nivel de semnal sonor pe fiecare intrare si sa seteze automat un nivel optim de gain pentru fiecare instrument in parte. In acest fel nu veti avea surpriza sau neplacerea de a inregistra in rosu.  Datorita tehnologiei proprii Roland, VS STREAMING, OCTA CAPTURE ofera o stabilitate foarte buna si o latenta foarte joasa.

OCTA CAPTURE va fi disponibil pe piata incepand din luna Decembrie si va costa in jur de 600 euro.

Mai multe informatii pe pagina Roland

Cakewalk anunta lansarea SONAR X1 [VIDEO]

Postat de Florin on noiembrie 2, 2010  |  5 Comments

Astazi, 02 noiembrie , Cakewalk anunta lansarea ultimei versiuni de software de productie audio si anume SONAR X1. Cei de la Cakewalk spun ca aceasta versiune este conceputa sa schimbe modul de lucru al utilizatorului mai mult ca nicicodata.

Aceasta versiune vine cu o interfata total schimbata oferind folosire linara si consistenta in toate ferestrele de editare, procesoare de mixaj noi in format channel-strip, modelate dupa hardware analogic clasic si un management mai bun al tuturor elementelor, inclusiv patch-uri sau video, intr-o singura fereastra.

Sonar este un DAW extrem de popular in statele unite, in Europa el nefiind imbratisat la fel de bine, probabil din cauza reputatiei ca ar avea o interfata destul de complicata. Cei de la Cakewalk ne asigura ca toate astea sunt chestiuni ce tin de trecut, fapt care spera ei sa ii creasca popularitatea pe piata europeana.

SONAR X1 va avea pretul de vanzare de 399$ pentru varianta full, Producer, si 99$ si 199$  pentru variantele Esential si Studio. Acestea vor fi lansate pe piata in data de 8 Decembrie.

Pentru informatii detaliate vizitati Site-ul Cakewalk