Instrumente muzicale – O lume fara limite! Despre muzica, echipamente audio, articole de specialitate, DIY

Scurt ghid de inregistrari pentru incepatori, partea a II-a

Postat de mihai on ianuarie 29, 2010  |  14 Comments

Acum putem merge mai incolo de preamplificatoare, si vom trece direct la conversia A/D – modalitatea de “transformare” a semnalului analogic in semnal digital care sa poata fi inregistrat si prelucrat de catre un PC (sau Mac, de ce nu).

Iarasi paranteza: sunt persoane care isi doresc sa foloseasca un compresor sau un egalizator post-preamplificator. Desi in anumite situatii aceste echipamente suplimentare pot aduce o serie intreaga de beneficii, situatiile respective nu tind sa apara decat daca:

1. Ai pozitionat cu mare atentie microfonul raportat la sursa de semnal, pentru a capta balansul tonal dorit – cel mai curat si organic “egalizator” posibil

2. Calitatea (si pretul aferent) al echipamentelor este ridicata –in nici un caz un EQ grafic pe 31 de benzi achizitionat cu 120EUR nu va fi indicat, drept exemplu

3. Trebuie sa stii EXACT ce vrei sa obtii, pentru ca respectivele echipamente vor afecta sunetul inregistrat, “pentru eternitate”– nu vei putea nicicum sa “decomprimi” in mod adecvat un semnal comprimat prost, sau sa elimini din problemele de faza aparute in urma unei egalizari defectuase, care trebuie corectata prin si mai multe modificari distructive asupra puritatii semnalului

Pe scurt, daca citesti acest articol, recomandarea este sa inregistrezi un semnal direct cat mai curat, pentru a iti permite sa te joci cu el ulterior nealterat. E varianta cea mai buna la inceput, parerea mea.

Convertoarele analog digitale (prescurtate CAD in limba romana, si ADC in limba engleza) se gasesc in mai multe formate – fie de sine statatoare, cum ar fi de exemplu SM Pro Audio AO8, fie integrate in interfetele audio (“placile de sunet”).

Dintre caracteristicile lor dupa care ne putem ghida amintim: rezolutia (“bit depth”) si frecventa de esantionare (“sample rate”).

Rezolutia se refera capabilitatea respectivei placi de a inregistra fara pierderi semnale de nivel mic (fie ca e vorba de cozi de reverb, ambianta, sau pur si simplu de semnalul direct de nivel jos). La ora actuala marea majoritate a placilor semi-profesionale ofera 24 de biti de rezolutie, arhi-suficient unei inregistrari de calitate, nivelul de zgomot oferit pana si de cele mai slabe placi de 24 de biti fiind net inferior (deci superior ca si performanta) pana si celor mai bune magnetofoane multi-pista folosite in trecut. Exista si variante actuale pe 16 biti sau 20 de biti, dar luand in considerare faptul ca nu ofera nici macar rezolutia teoretica respectiva, este indicata evitarea lor.

Frecventa de esantionare se refera la “largimea” de frecventa cu care poate lucra respectivul convertor, bazata pe teorema lui Nyquist-Shannon (care nu va fi descrisa in acest articol – aveti totusi un link pentru cei mai studiosi). Pe baza acesteia, nu ar fi nevoie de o frecventa de esantionare mai mare de 44.1kHz pentru a putea inregistra orice semnal audio care poate fi auzit de catre om. In principiu, si mai ales in cazul celor aflati la inceput, tind sa fiu de acord cu respectiva afirmatie – nu gasesc sensul folosirii ratelor de esantionare mai mari de 44.1kHZ pentru proiecte de home-recording, dezavantajele contrabalasand orice urma de avantaje, si asa minore.

Legat de nivelul la care trebuie inregistrat un semnal, voi cita dintr-un articol mai vechi (link):

“Iarasi voi divaga, cum imi este obiceiul – unul dintre miturile des intalnite in domeniul mixing-ului digital este faptul ca inregistrarea semnalelor cat mai puternice si rularea master bus-ului cat mai aproape de limita superioara este benefica din punct de vedere al calitatii semnalului audio. Pe baza testelor proprii, am constatat exact opusul, sustinut si de considerabil de multe persoane cu o experienta mai vasta decat cea proprie. Cand este vorba de inregistrare, motivul pentru care tinde sa sune chiar mai prost un semnal inregistrat aproape de “rosu” este faptul ca electronica analogica a preamplificatoarelor si a convertoarelor AD (din semnal analogic in semnal digital) tinde sa se apropie de limita superioara de functionare, mai ales in cazul circuitelor mai slab implementate, care se pot gasi in multe din produsele prosumer sau semi-profesioniste folosite in home studio-uri – practic, iese din zona de amplitudine in care suna cel mai curat si mai fidel. Ca si o regula generala, in cazul folosirii echipamentelor semi-profesioniste, as recomanda ca semnalul inregistrat sa ruleze in general pe la -18dB FS (la 18 dB sub limita superioara pe care o poate atinge semnalul digital), cu varfuri ocazionale pana la -10dB FS sau -12dB FS. In cazul folosirii convertoarelor de 24biti de calitate (cum sunt in mare parte din echipamentele ieftine destinate home studio-urilor actuale), nu se va pierde nici o urma din finetea semnalului, iar raportul semnal-zgomot va ramane excelent.”

Astfel, am ajuns de la sursa de semnal, la microfon, la un semnal digital care poate fi prelucrat pe un PC.

Exemplu de proiect in Reaper

Ce software sa fie folosit pentru inregistrare/mixaj? Aveti mai jos cateva variante de DAW-uri (digital audio workstation – software pentru prelucrare audio digitala) pe care eu personal le gasesc interesante, pe langa candidatii de serviciu atat de piratati pe la noi (Cubase, Nuendo, Record, Ableton, FL Studio, samd):

-         Ardour – principalul avantaj vizibil este faptul ca este cross-platform (ruleaza atat pe Windows, cat si sub Linux si OSX) si ca este lansat sub GPL, implicit poate fi downloadat gratuit, si este un DAW 100% functional, cu o serie de avantaje interesante (transmisie audio prin retea, colaborare directa cu Harrison Mixbus, samd)

-         Audacity – deasemenea cross-platform si gratuit, dar mai simplist, un lucru posibil util pentru incepatori

-         REAPER

Reaper este DAW-ul meu preferat la ora actuala, astfel incat il voi prezenta mai pe larg putin. Nu este gratuit, dupa perioada de 30 de zile de free trial avand doua variante de licenta – cea mai ieftina, de 60$, fiind aplicabila uzul educativ, personal, sau ca si persoana juridica, dar cu un profit al activitatii sub 20.000$ (suficient pentru un home studio, zic eu).

Avantajele sale ar fi workflow-ul foarte intuitiv, routa-rea cu posibilitati aproape infinite, stabilitatea si viteza sa de lucru, numarul ridicat de plug-in-uri implicite (unele, cum ar fi ReaGate, folosibile chiar si pe langa nume mari de la UAD, SSL, Powercore, samd). Plus faptul ca este constant imbunantatit, iar posibilele bug-uri sunt rezolvate in termen extrem de scurt – chiar si in cateva ore.

Luand in considerare ca am procesat semnalul, acesta trebuie sa si fie ascultat, cumva. Si astfel intra in joc si convertoarele analog-digitale (DAC, in limba engleza). Deloc surprinzator, transforma semnalul digital din nou in semnal analogic, care sa poate fi reprodus de un sistem audio. Practic, tot ce am scris legat de ADC-uri este valabil si pentru DAC-uri – se cauta o cat mai mare fidelitate la reproducerea semnalului procesat, pentru a face alegeri cat mai corecte de mixaj si de inregistrare.

Nota: O iesire separata (cu control de volum independent) de casti este extrem de importanta, fiind necesara monitorizarii in timpul inregistrarii – practic, se refera la posibilitatea de a asculta negativul fara ca ca acesta sa fie captat de microfonul cu care se inregistreaza. Ajutatoare este si optiunea de monitorizare directa (monitorizare cu latenta zero, samd), care transmite semnalul audio ce se inregistreaza direct catre una dintre iesiri (cea de casti, in principiu) – pentru a putea sa auzi peste negativ si instrumentul sau vocea pe care o inregistrezi.

Si astfel se incheie si acest scurt ghid. Daca aveti intrebari sau sugestii legate de alte anumite aspecte care sa le abordez in acesta directie, nu ezitati sa ne anuntati.

Deasemenea, pentru cei interesati de muzica electronica, nu uitati de:

http://www.soundblog.ro/1146/cum-sa-fac-muzica-electronica-i/

Mihai Toma

Evolver DSI desktop

Postat de Alba Ecstasy on ianuarie 25, 2010  |  No Comments

Mi l-am dorit mult. L-am vazut prima oara in aprilie 2009. Pe net. A urmat febra apoi de a vedea toate clipurile si de a citi toate reviewurile cu si despre el.
Apoi am incercat sa-l dau uitarii: am crezut ca e prea scump si prea complicat pentru mine.
Dar m-am inselat.

Printr-o conjunctura benefica de imprejurari, chiar acum, un Evolver Dave Smith Instruments – desktop version este pe masa mea de lucru.
Primul lucru pe care l-am gandit si l-am simtit despre Evolver [chiar daca unii dintre voi veti rade iar altii vor intelege ce vreau sa transmit] este ca Evolver DSI este un sintetizator foarte sexy!
Senzatia pe care o ai cand il tii in mana este aceea ca esti stapan pe situatie, ca ai atins un alt nivel in lucrul cu sintetizatoarele. Iti da prestanta prin legendaritatea numelui creatorului sau. Te simti precum posesorul unui Harley Davidson printre detinatorii de nume comune de motoare!
Cu o carcasa metalica, greu, solid, cu putine butoane si knoburi – dar cu multe functii la vedere prin afisarea lor pe panou, Evolver este precum un Harley Davidson intr-o parcare de motoare.

* Ce il face atat de special fata de altele?

Sunetul. Desi este un sintetizator monofonic, sunetul  generat de cele 2 oscilatoare analog, combinate cu celelalte 2 oscilatoare digitale cu waveuri de la Prophet VS, este net superior. De cea mai buna calitate. Fabricat in SUA. Nu in China, Taiwan sau sub vapor. Poate testat chiar de catre legendarul Dave Smith, creatorul Sequencial Circuits si designerul Prophet 5 si Prophet VS!

Revenind la sunetul oscilatoarelor analog, personal pot spune ca live nu am operat foarte mult cu analog. Insa atunci cand urechea se formeaza cat de cat, iti poti da seama de calitatea unui sintetizator si dintr-o inregistrare. Rareori am mai ascultat un sunet atat de clar si placut fara folosirea de filtre si efecte.
Cele 4 sequencere [cate unul pentru fiecare oscilator] in stil analog a cate 16 pasi fiecare, pot lucra atat independent cat si corelate intre ele.
Fiecare oscilator poate primi o destinatie diferita, astfel putandu-se crea fraze muzicale deosebite.

Nu este greu de programat, dar a trebuit sa citesc manualul de cateva ori ca sa ii inteleg anumite functii. De altfel, am gasit un manual si mai bine realizat, drept pentru care vi-l pun si voua la dispozitie: manual Evolver DSI.

Parti negative? Nu sunt multe:
- absenta unui buton on/off pe modul [m-am vazut nevoit sa-i trag mufa de alimentare din el, ceea ce nu imi place];
- knob-urile rotative endless in trepte. Ceea ce nu e deloc rau pentru sequencer si anumiti parametrii. Dar cand vine vorba de exemplu de suprimarea sau amplificarea unor efecte, trecerea nu este deloc lina si este cam prea evidenta.
- absenta reverbului la capitolul efecte.

In rest, toata stima pentru o cutiuta asa de mica: 4 banci a cate 128 programe editabile [512 in total], fiecare cu posibilitate de stocare a propriei secvente, 1 analog VCa pe fiecare canal cu generator envelope ADSR, 2 low-pass filtre: 1 filtru analog Curtis [wow!] si 2 filtre high-pass digitale 4-pole; 4 LFO fiecare cu: sawtooth, triangle, ramp, pulse si wave-uri aleatorii; efecte: delay digital, dual tunable feedback loops cu Grunge, distortion, glide pe fiecare oscilator in parte.
Se poate programa direct sau via MIDI, cu ajutorul calculatorului.

In acest video nu au fost folosite efecte sau filtre externe, iar prezenta distorsurilor si a white noiseului pe fundal sunt intentionat create.

Nu pot cuprinde in cateva randuri si mi-ar trebui ore de inregistrari pentru a cuprinde cateva dintre posibilitatile de sinteza ale acestui sintetizator.
Ideea este ca in pretul acesta, nu se poate cumpara un synth mai special ca Evolver DSI desktop.

Tratament acustic si/sau antifonare partea a III-a

Postat de mihai on ianuarie 22, 2010  |  No Comments

4. Tratamentul acustic al problemelor ce apar pe frecventele joase.

Acum ca am descris (anul trecut, candva) care sunt problemele care pot aparea pe frecvente joase – ringing-ul modal generat de catre modurile camerei si inegalitatile de raspuns in timp si frecventa datorate undelor stationare, vom trece la metode de tratare ale lor.

4.1. Absorberele de banda larga (broadband absorbers)

Ce inseamna de banda larga? In principiu se refera la o absorbtie cu un coeficient acceptabil pe marea majoritate a spectrului de freceventa audibil. Cu partea de medii/inalte in general nu exista probleme, aproape orice material fiind adecvat acestui scop

– o patura, burete de densitate mica, samd.

Dar pentru a obtine o absorbtie cu un coeficient ajutator si de la 150Hz in jos, unde realmente apar problemele descrise mai sus, devine mai complicat.

Absorberele de banda larga sunt bazate pe principiul transformarii vitezei in energie termica, ducand la astfel la o scadere a amplitudinii vibratiilor. Viteza undelor sonore scade pe cat se apropie de o suprafata, in schimb presiunea creste – practic, in punctul de “coliziune” cu o suprafata solida viteza este nula, iar presiunea maxima. Din acest motiv, pornind de la ideea ca metoda acestora de absorbtie este bazata pe viteza, este indicata pozitionarea lor la o distanta oarecare de laturile camerei, pentru a beneficia cat mai mult de o viteza ridicata, care sa poata fi “absorbita”.

Deasemeni, pozitionarea lor in apropierea colturilor camerei este indicata, datorita “acumularii” de frecvente joase care se intalneste in aceste locuri. Pentru a da un exemplu practic, porneste un sistem audio cu un raspuns cat de cat OK in frecvente joase, si plimba-te prin camera. Vei observa ca raspunsul cel mai puternic in frecvente joase este de intalnit in apropierea peretilor, si in special in colturi – locul de intalnirii al podelei sau al tavanului cu doi pereti fiind cu predilectie afectat de acest fenomen, datorita nr. maxim posibil de laturi intalnit (3, intr-o camera paralelipipedica standard). Astfel, “cantitatea” de unde sonore care vor fi atenuate va fi maxima.

Variantele broadband absorberelor ar fi urmatoarele:

- o varianta comerciala, respectiv bass trap-uri pentru colturi formate din burete de densitate medie ar fi: Link

Alta varianta, dar nu destinata colturilor, ar fi BT-ul:  Link

Varianta DIY (do-it-yourself), descrisa mai jos.Varianta DIY este bazata pe vata minerala bazaltica (Rockwool, FRK, samd), de densitate medie (50-60kg/m3) spre mare (90-130kg/m3).

Fiecare dintre aceste densitati are avantajele sale – cea de densitate medie este un broadband absorber propriu-zis, avand o absorbtie maxima si pe frecvente inalte, dar mai scazuta pe joase. Este indicata in special in pozitiile care ajuta si la reducerea reflectiilor pe medii/inalte care pot influenta imaginea stereo la mixaj sau aparitia comb-filtering-ului si al flutter echo-ului.

Cea de densitate mare tinde sa reflecte o parte din frecventele medii-inalte si inalte, punand astfel uneori probleme (sau, mai degraba, nerezolvand chiar atatea probleme cat s-ar putea), daca nu este pozitionata corect. De aceea, tinde sa fie deseori folosita in colturi, in principiu zone care nu produc reflectii primare deranjante mixajului sau inregistrarilor. Un alt avantaj al folosirii in colturi este faptul ca, datorita densitatii mari, precum si a eficientei maxime a pozitionarii, se consuma un minim de spatiu pentru un maxim de efect dorit – absorbtia frecventelor joase, in principiu.

Multumim Real Traps pentru fotografii.

Luand in considerare faptul ca vata minerala bazaltica este un material destul de iritant, este indicata invelirea ei intr-un material “transparent din punct de vedere acustic”, pentru a nu lasa din fibre in aerul respirat si pe jos. Am pus ghilimelele pentru a fi cat mai clar ca nu ma refer la un material transparent dpdv. vizual (deci NU de folie de nylon e vorba). Un material transparent din punct de vedere acustic este un material care permite trecerea intregului spectru audio, fara a absorbi (sau absorbind partial inalte) si, mai important, fara a reflecta inapoi din unde, ducand la scadere a eficientei materialului acoperit (vata minerala, in acest caz). Variantele uzitate ar fi urmatoare:

- panza de sac (burlap)

- materialul oferit de Guildford of Maine (GOM)

Si un link pentru mai multe detalii LINK

O metoda buna pentru a “identifica” un material transparent dpdv. acustic este urmatoarea: alege un material care sa nu fie lucios (care ar denota reflectivitatea la frecvente inalte), si sufla prin el. Daca aerul trece cu usurinta, atunci ai identificat un material adecvat – unul suficient de dens cat sa tina fibrele iritante inauntru, dar sa permita curgerea fara probleme a undelor sonore.

Mai este de mentionat un aspect – desi dpdv. estetic si al usurintei la manevrare cea mai simpla metoda de constructie al acestora este plasarea lor intr-un cadru de lemn, astfel se pierde o parte din suprafata de absorbtie (cea mascata de catre cadrul de lemn).Variantele de “ocolire” al acestui neajuns ar fi urmatoarele:

- cea promulgata de catre Real Traps, cu ale lor Mondo Traps:

- o varianta de construire al unui schelet subtire, exterior, si folosirea unor portiuni de gard de sarma pentru a “simula” cadrul, dar fara a masca materialul absorbant; din pacate, ideea este a mea personala (poate si a altora, dar nu sa stiu eu), si inca nu am apucat sa o pun in aplicare, implicit nu am o poza pentru a demonstra ideea

- o a treia varianta, destul de incomoda (din experienta personala), este cea dea inveli vata minerala ca o saltea intr-un cearsaf, fara a avea vreun material solid de sustinere; eficienta acestui absorbant de banda larga ar fi maxima, in schimb este destul de neplacut momentul in care te trezesti ca-ti cade in cap o bucata de vata minerala nu foarte stabil sprijinita pe perete

4.2 Absorberele cu membrana de rezonanta (panel absorbere)

Un al doilea tip de bass trap este “panel absorber”-ul, denumit ca atare datorita constructiei sale, cu un panou de rezonanta frontala, in general construit din lemn. Acestea au o serie de avantaje (dar si dezavantaje) fata de absorberele de banda larga: un efect mai pregnant pe frecvente mai joase, in schimb reflectivitate pe cele inalte.

Principiul de functionare este urmatorul: in momentul in care o unda sonora din banda de frecvente adecvate ajunge la panou, acest va intra in rezonanta simpatetica. Energia “consumata” pentru a produce vibratiile panoului este atenuata, in loc sa fie reflectata in camera. Vibratiile sunt atenuate de catre panoul de vata minerala, astfel energia respectiva fiind convertita in energie termica. Varianta in care nu exista un material pentru atenuarea vibratiilor nu este de dorit – vibratiile sale intarziate ar genera un rezonanta neplacuta, destul de asemanatoare reverberatiei.

In poza de deasupra se observa faptul ca panoul de vata minerala nu atinge panoul frontal din lemn. Acest lucru este intentionat, si ofera o eficienta considerabil crescuta fata de pozitionarea vatei minerale lipita de panou. Daca ar fi lipite, practic masa “panoului frontal” (dublat cu vata) ar fi considerabil mai pare, iar acesta nu ar mai putea vibra liber. Cu toate acestea, cel mai eficient este folosirea unei distante minime posibile intre acestea doua, asigurandu-ne in aceleasi timp ca nu se ating.

Acest tip de absorbere ar trebui sa fie etanseizate, din urmatorul motiv: daca exista o portiune de aer prin care aerul poate iesi din “incinta” creata (la imbinarile dintre panoul frontal si laturile sale, de exemplu), presiunea membranei de lemn va emite undele prin respectiva deschizatura, in loc sa fie atenuate de catre vata minerala, scazand astfel considerabil din eficienta sa.

Fiind un absorber bazat pe presiune acustica (nu pe viteza), asupra sa nu se aplica o parte din metodele de pozitionare mentionate la capitolul anterior – de exemplu, pozitionarea la o distanta de perete este total nefolositoare, chiar defavorabila. Astfel, daca se doreste pozitionarea acestora intr-un colt (care ramane un loc de electie pentru astfel de absorbere), se vor plasa cate doua (in forma de L) pe colt, pentru a beneficia de o cat mai mare absorbtie per suprafata – respectiva pozitie este si una de presiune maxima, ducand astfel la o eficienta cat mai buna.

Fiind reflective la frecventele medii/inalte, panel absorberele tind sa nu aiba cum sa fie “prea multe”, dintr-un anumit punct de vedere – spre deosebire de absorberele de banda larga, nu au cum sa inchida in mod neplacut raspunsul unei camere pe frecvente medii si inalte. De luat in considerare totusi si faptul ca exista puncte in care este de dorit o absorbtie pe intreaga banda de frecvente – din acest motiv, folosirea acestor doua tipuri de absorbere in conjunctie este varianta cea mai indicata, fiecare avand atuurile sale.

4.3 Rezonatoarele Helmholtz

Un al treilea tip de tratare al problemelor ce pot aparea pe frecventele joase este rezonatorul Helmholtz. Spre deosebire de absorberele de banda larga, acestea sunt concepute pentru a oferi o absorbtie chiar si pe frecventele foarte joase, dar de o latime foarte mica de banda. Principiul de functionare este bazat pe principiul cavitatii rezonante – un exemplu simplist al acestui principiu este sunetul rezonant pe care il scoate o sticla atunci cand este suflat in varful ei.

In practica, un rezonator Helmholtz consta dintr-o incinta inchisa, conectata la exterior printr-una au mai multe deschizaturi inguste:

Desi banda de frecventa afectata de catre absorbtie poate fi largita prin umplerea incintei cu un material absorbant (vata de sticla, de exemplu), sau prin folosirea mai multor cavitati de dimensiuni diferite, rezonatoarele Heimholtz raman in continuare absorbere cu o banda de frecventa ingusta.

Mai jos aveti un calculator cu ajutorul caruia puteti calcula frecventele influentate de catre un rezonator Helmholtz cu cavitati circulare, in functie de dimensiunile folosite:

Calculator Helmholtz

Din variantele practice de rezonatoare Helmholtz, amintim:

- varianta cu cavitati create cu ajutorul unor fasii de lemn

- varianta cu cavitati circulare de multiple dimensiuni

Trecand peste eficienta ridicata pe frecvente foarte joase a acestui tip de absorber, ramane de luat in considerare banda sa redusa de frecventa – de aceea nu exista posibilitatea folosirii singulare a acestui tip de absorber intr-o camera. Astfel, cel mai des intalnita este folosirea lor pentru tratarea freceventelor modale dominante ale unei camere, asa cum au fost descrise in capitolul anterior, in conjunctie cu absorberele de banda larga si cu panel absorbere.

Si astfel am ajuns si la finalul acestui capitol, urmatorul descriind metodele de tratare ale problemelor ce pot aparea pe medii/inalte. Ordinea acestora nu este aleatorie – consider raspunsul inadecvat al camerei pe frecventele joase ca fiind unul din cele mai dificile probleme de atacat, si cu o posibila influenta indirecta si asupra raspunsului pe medii/inalte, motiv pentru care acest capitol a aparut primul. Pana data viitoare, cand ne vom ocupa mai pe larg si de frecventele medii si inalte, numai bine.

Mihai Toma

Cum sa fac muzica electronica -I-

Postat de Alba Ecstasy on ianuarie 18, 2010  |  6 Comments

Disclaimer: Articolul de fata se adreseaza celor care doresc sa compuna muzica electronica dar sunt la inceput de drum si nu stiu ce echipamente sau programe software sunt necesare pentru aceasta.

Inainte de toate se presupune ca ai ureche muzicala si simtul masurii [atat la propriu cat si la figurat ]. Daca nu ai aceste doua aspecte foarte importante… va fi un pic mai greu! Chiar daca pasiunea si dorinta de a compune muzica sunt mari, absenta “urechii muzicale” va face foarte greu crearea unui aranjament muzical, luandu-ti mai mult timp sa gasesti notele muzicale pe clapele unui keyboard… Dar nu te lasa: si Bethoven a asurzit catre sfarsitul vietii sale dar asta tot nu l-a impiedicat sa compuna!

Fiecare gen de muzica electronica presupune setup-uri destul de diferite. Nu voi analiza si nici nu voi expune toate genurile de muzica electronica pentru ca nu asta mi-am propus si in plus, nici nu cunosc toate genurile. Dar voi tine cont de cele mai cunoscute genuri si voi aborda subiectul prin prisma mai multor necesitati in functie de ce aveti in minte.

Spunem “setup” la intreaga dotare a unui home studio care ne poate ajuta in crearea, masterizarea si ascultarea rezultatului final.

Voi incepe cu ceea ce este mai usor de achizitionat si consider ca este echipamentul cel mai important pentru inceput:
1. Calculator dotat cu un procesor puternic care sa faca fata solicitarilor, suficienta memorie RAM cat sa nu se “inece”, o placa video care sa permita rularea graficii programelor noi care cer resurse, un hard disk cu capacitatea mare de stocare – pentru ca majoritatea DAW virtuale salveaza fisierele cu atasamente de tip wave, care ocupa mult spatiu pe hard disk. Si nu in cele din urma o placa de sunet performanta, dar despre care vom vorbi la timpul potrivit.
De ce spun ca calculatorul este piesa cea mai importanta pentru inceput?
Din urmatoarele motive:
a. Cand esti la inceput este posibil sa ai un buget restrans si atunci, pentru inceput te poti folosi de calculator si o clapa MIDI cu care sa controlezi anumite programe de facut muzica [VSTi-uri].
b. Chiar daca bugetul permite cumpararea de sintetizatoare si /sau alte echipamente, intreaga operatiune de inregistrare, masterizare si finisare – finalizare a unei piese se desfasoara cu ajutorul calculatorului. Asta daca nu vreti sa inregistrati pe banda magnetica tot!
c. Reascultarea unei piese [dupa inregistrarea ei] de mai multe ori, va va ajuta foarte mult sa observati eventualele greseli, lipsuri etc si astfel sa o perfectionati sau sa va perfectionati tehnica.

2. Claviatura [clapa][controler] MIDI. Conectata la calculator [prin USB - de cativa ani incoace] permite controlarea sunetelor generate de VSTi-uri [fie integrate intr-un sequencer virtual fie stand alone], asa numitele sintetizatoare virtuale. Se gasesc o multime pe net: gratuite, demo sau cu bani. [Este suficient sa dati o cautare gen: "sintetizator virtual, programe de facut muzica", "VSTi" etc si veti gasi tone. [Gasiti o multime si pe acest site.]
Cu cat claviatura este mai performanta [ceea ce inseamna multe fadere, butoane, pitch band /mod wheel, display, after touch etc], cu atat mai usor va va fi sa controlati setarile unui instrument virtual fara sa va ajutati de tastatura sau de mouse, lasand mainile sa faca ceea ce trebuie: sa cante! Ce recomand: E-MU, Edirol, iCON, M-Audio.

3. Placa de sunet. O placa de sunet performanta va permite controlarea sunetelor fara ca acestea sa aiba intarzieri [latenta] din momentul in care apasati o clapa ca sa generati sunet; placa de sunet este cea care da calitate si acuratete sunetului. Ultima placa de sunet pe care am testat-o a fost iCOn Cube PRO si am fost foarte incantat de calitatea si pretul ei.

4. Sistem audio de monitorizare a sunetului [boxe profesionale, monitoare de studio] sau casti. Atata timp cat nu veti avea un sistem de monitorizare performant si sunteti la inceput, va fi foarte greu sa echilibrati intregul aranjament muzical sau sa creati sunete care sa redea fidel ideea, fara distorsiuni si cu o textura placuta urechii. In momentul in care am cumparat monitoarele Blue Sky Exo 2.1 a trebuit sa refac o mare parte din sunete si compozitii, observand nereguli de la echilibrarea volumului pe canale [track-uri] pana la lipsa de acuratete a sunetelor. Asta pentru ca o pereche de boxe obisnuite nu poate reda intreaga gama de frecvente ce compune un sunet. Eu folosesc Blue Sky EXO 2.1 si sunt mai mult decat multumit de ele. Recomandari: in functie de buget si de genul de muzica pe care vreti sa-l abordati.
In cazul in care bugetul nu permite sau vecinii sunt prea sensibili la un volum mai puternic, puteti folosi casti, de asemenea, dedicate creatiei muzicale. La alegerea unei perechi de casti trebuie sa urmariti cel putin 2 aspecte de ordin tehnic: sa fie comode, lejere pe urechi si sa aiba un cablu lung [recomand nespiralat]. Daca ele sunt dedicate unui setup de home studio [deci profesionale] nu e cazul sa va bat la cap cu detalii tehnice. Marci recomandate: Audio Tehnica, Sennheiser, iCON.

5. Microfon. Un microfon va ajuta sa introduceti voce in compozitiile voastre, pe care apoi sa o prelucrati corespunzator. Aceasta parte este trata intr-un articol special despre microfoane, deoarece necesita o atentia amanuntita, fiind una dintre cele mai sensibile operatiuni. Personal nu mai folosesc voce in compozitiile mele, dar daca o voi mai face, voi achizitiona un sintetizator cu vocoder incoporat [Korg KP3 are o asemenea functie /posibilitate, l-am avut dar nu l-am folosit astfel. Alte sintetizatoare cu vocoder integrat: Korg MicroKorg, Korg R3, Alesis Micron, Korg MS2000 - preturi de pana in 2600 lei si potrivite crearii de voci cu efecte deosebite, pentru muzica electronica].

6. Sintetizatoare [orga electronica, keyboard, pian digital, sintetizator cu aranjor - sau cum mai vreti sa ii spuneti! - desi cele enumerate sunt instrumente diferite]. Aici din nou, ne lovim de buget si de genul de muzica abordat. Exista o gama imensa de sintetizatoare hardware, fie ele analoage sau digitale, cu aranjor [sequencer] integrat, sau doar cu banci de sunete si /sau ritmuri. Nu exista recomandari aici, ci doar preferinte si optiuni. Personal studiez cateva luni bune pana sa cumpar ceva, pentru ca instrumentul acela sa inglobeze cat mai multe dintre optiunile pe care le prefer [deh, bugetul, dupa cum ziceam!]. Cititi review-uri, intrebati comerciantii, prientenii, cunoscatorii s.a.m.d. dar nu va pripiti in cumpararea unui doar pentru ca va place cum arata sau… whatever!. Youtube-ul este plin de astfel de review-uri asa ca nu va sfiiti si analizati. Aveti aici o lista cu un top al celor mai bune 10 sintetizatoare de-a lungul vremii.

7. Masina de ritmuri [machine drum] si de bass. Daca sintetizatorul ales nu are inglobat o parte ritmica, atunci veti avea nevoie de una pentru a adauga mai multa ritmicitate si dinamism piesei. De la excelentele grooveboxuri de la Roland [seria MC] si renumitele serii TB si TR si pana la cele mai nou aparute gadgeturi in materie de ritmuri si linii de bass si secvente muzicale [sequencere], un astfel de modul programabil ajuta in crearea tonurilor de tobe si a ritmului. Puteti sa alegeti dintre marcile: Roland [MC-, TR-, TB-], Korg [Electribe], Elektron, Quasimidi Polymorph sau Revolution si multe, multe altele…

va urma

by Alba Ecstasy

Scurt ghid de inregistrari pentru incepatori

Postat de mihai on ianuarie 18, 2010  |  2 Comments

Scopul acestui ghid este de a face o scurta introducere in domeniul inregistrarilor, pentru cei aflati la inceput de drum, si isi propune sa dea cateva indicatii practice, de mica amploare, pe care eu personal as fi preferat sa nu fiu nevoit sa le invat pe propria-mi piele. Asadar, sa incepem.

Care este primul lucru de care ai nevoie a inregistra un instrument sau o voce (eliminam claviaturile si samplerele hardware in prima faza)? In primul si in primul rand, de un microfon.

Microfoanele

… sunt de mai multe tipuri, dupa metoda de preluare a sunetului: dinamice, condenser sau ribbon. In acest ghid, ne vom ocupa doar de cele dinamice si condenser.

Microfon Dinamic Microfon Condenser

Pentru a generaliza, diferentele de baza dintre acestea ar fi urmatoarele: cele dinamice au un raspuns mai greoi si mai putin cristalin, spre deosebire de condensere care ofera o reproducere mai reala si fidela a sunetului captat; in schimb, sansa sa preia din sunetul (mai mult ca sigur neplacut) camerei este considerabil mai mica la dinamice.

Sunetul camerei… o prima paranteza a acestui articol. Desi poate fi placut sa canti in baie, de exemplu, sau intr-un dormitor mic, caracteristica acustica (“sunetul incaperii”) va influenta considerabil inregistrarea, mai ales in urma procesarii la care mai mult ca sigur va fi supus in timpul prelucrarii ulterioare, la mixaj. Acesta este unul din motivele principale pentru care inregistrarile de amatori suna ca atare, amatoresc – se aude pe inregistrare ca vocea sau instrumentul acustic au fost captate intr-o incapere care nu ofera un suport acustic adecvat, ci chiar unul neplacut – “suna ca din baie”, ca sa citez un prieten.

Mergand mai departe in analiza dintre condensere (“microfoane de studio”, o generalizare destul de nefericita) si dinamice…

O concluzie pe care am intalnit-o destul de des este ca daca ai un “borcan” sau un colt tratat acustic, astfel incat inregistrarea sa nu mai fie influentata de catre acustica incaperii, un condenser este clar varianta cea mai buna. Iar unii elimina din ecuatie si partea cu “acustica”, si considera pur si simplu un condenser, indiferent de pret, ca fiind mai bun, doar e un microfon de studio, si nu de scena, nu?

In cazul in care nu e clar, nu sunt de acord cu nicicare din afirmatiile din ultimul paragraf. Un condenser poate sa fie de dorit pe o inregistrare de chitara acustica sau de voce feminina de R’n’B, dar pe alte instrumente (percutii, chitari electrice) sau pe voci de rock sau hip-hop (chiar pop, de ce nu), un dinamic poate fi EXACT de ce era nevoie – datorita sunetului mai plin si mai “inchegat” pe care il ofera. Cu avantajul suplimentar ca nu se va auzi pe inregistrare atat de clar ca a fost inregistrat intr-un garaj sau intr-o camera de bloc, datorita caracteristicilor directionale mai stramte pe dinamice. Ca sa-mi sustin afirmatiile destul de prost primite in general, Bono foloseste SM58-ul pe inregistrarile de studio U2, Thriller-ul lui Michel Jackson a fost tras pe SM7B, si mare parte a inregistrarilor de hip-hop au fost facute cu dinamice, nu datorita lipsei de fonduri sau de spatii acustice adecvate, ci pur si simplu ca pentru respectivele piese si voci microfoanele dinamice sunau mai bine.

Inca un mic dezavantaj al condenser-elor: au nevoie de alimentare, respectiv de phantom power – +48V, alimentare fantoma, putere fantoma, samd. Nu toate preamplificatoarele o ofera, si de aceea este bine sa verificati sursa de alimentare daca poate oferi suficienta tensiune pentru microfon – unele preamplificatoare nu ofera decat 15V phantom power, de exemplu, suficient la un numar restrans de microfoane.

Trecand peste partea de preluare, va trebui sa folosesti un cablu pentru a trece semnalul din microfon catre preamplificator. In marea majoritate a cazurilor (chiar 100% din ele, daca echipamentele sunt de generatie noua, profesionale sau semi-profesionale), pentru a fi conectat la un preamplificator, un microfon va fi avea nevoie de un cablu XLR mama – XLR tata balansat (sau Canon, cum i se mai spune):

Cablu de Microfon

Astfel, am ajuns si la preamplificatoare.

Preamplificatoarele

… sunt necesare oricarui microfon, pentru a ridica nivelul de semnal pana la un nivel folosibil mai departe in lantul de semnal.

Preamplificatoarele se pot gasi in mixere (varianta clasica), direct pe anumite interfete audio (varianta mai noua), sau separat, de sine statatoare. Care e varianta cea mai buna?

Strict calitativ, daca ne referim la gama de pret aferenta home-studio-urilor, un preamplificator de pe o interfata audio semi-profesionala e net superior mixerelor mici din aceeasi gama de pret. Daca intr-adevar ai un mixer mic de calitate (si aici ma refer de la, sa zicem, un Allen&Heath Mixwizard in sus ca si pret), atunci da, se poate ca preamplificatoarele sale sa fie superioare celor gasite pe placi audio semi-profesionale (cum ar fi E-MU 0404 USB, M-Audio Fast Track Pro, Icon Cube, samd).

Dupa cum am mentionat anterior, se poate sa ai nevoie de phantom power, daca folosesti microfoane condenser – verifica daca preamplificatorul ales, fie el integrat in interfata audio sau nu, poate oferi acest lucru.

Unele preamplificatoare pot avea si intrari de inalta impedanta (Hi-Z, cum apar in anumite prospecte) – intrari care pot fi folosite si pentru inregistrarea directa a chitarilor electrice sau electroacustice. Acestea nu se gasesc pe intrarea XLR (care este de microfon in 99.99% din cazuri), ci pe o intrare jack mare (1/4”) mama.

In urmatoarea si ultima partea a acestui ghid, vom merge mai departe in lantul de semnal, atingand probleme cum ar fi placile de sunet si software-ul de inregistrare.

O scurta concluzie personala, la finalul acestei parti a articolului: un microfon condenser si un mixer NU sunt obligatorii unui inceput in domeniul recordingului. Daca ar fi sa-mi pierd toate echipamentele actuale, un 0404 USB si un SM57 cu pop-filtru ar fi primele echipamente achizitionate. Si o pereche de casti de calitate. Si un EXO. Si cam atat, pana prin 3000RON.

Mihai Toma

Blue Sky anunta lansarea lu Exo2.1 MK II

Postat de Florin on ianuarie 14, 2010  |  2 Comments

Blue Sky anunta lansarea celei de-a doua generatii de monitoare de studio Exo 2.1, care se vrea a fi o evolutie a vechiului si popularului sistem de monitorizare nearfield.

Thereminul

Postat de Florin on ianuarie 11, 2010  |  2 Comments

Instrumentul muzical despre care crezi că există doar după ce l-ai văzut…

Impresii despre un controller ICON LOGICON Air6

Postat de Florin on ianuarie 4, 2010  |  No Comments

In ultimul timp am inceput sa avem tot mai multi colaboratori externi. Oameni capabili cu experienta din domeniu productiei muzicale, artisti consacrati  sau simpli pasionati. Cu ajutorul lor reusim sa imbogatim si sa extindem baza de cunostinte a acestui blog. Unul dintre acesti oameni este si Sztakics Attila care a fost binevoitor si a facut pentru blog un test mai amplu si o recenzie la claviatura MIDI, iCON Logicon Air 6.

I.    Aspecte generale

Ţin în mână un pachet mare, destul de greu faţă de cum îmi închipuiam.
Desfac pachetul şi găsesc în el un controller cu 61 de clape, cu o carcasă de metal, albă, superbă. În pachet mai găsesc un plic care conţine un pliant cu cele mai importante setări care se pot face pe controller, descrise succinct, care ar fi trebuit să fie de ajuns, în principiu, să pot seta una şi alta … dar voi reveni asupra acestora mai încolo.
Plicul are ataşat şi câteva CD-uri cu drivere, şi programe de calculator – Abbleton Live Lite 7 şi Samplitude SE, care nu sunt deloc de neglijat, un cablu USB şi manualul utilizatorului numai în limba engleză.
Dar hai să revenim la controller în sine … abia aştept să pun mâna pe cele 4 fadere care se găsesc pe partea dreaptă a controllerului. Se mişcă foarte fin, este plăcut să le atingi. Observ mai puţin la stânga, sus patru butoane rotative, le ating şi surpriză plăcută … sunt învelite cu cauciuc, şi se rotesc 360 grade şi simt clickuri uşoare atunci când le rotesc. Şi acestea sunt foarte plăcute la atingere şi ca şi faderele sunt bine poziţionate pe suprafaţa controllerului fiind la îndemână.

Mai încolo, spre stânga văd un buton tip dial-up (jogwheel) pentru introducerea diferitelor date/setări, cu posibilitate şi de apăsare, pentru confirmarea datelor introduse (enter).
În stânga butonului dial up văd un ecran mare, cum rar am mai văzut pe un controller. Pe suprafaţa de lucru se mai găsesc opt pad-uri gumate, sensibile la velocitate.
În extremitatea stângă a controllerului se găseşte un joystick foarte interesant, elegant, dar pe cât de interesant, nu m-am convins de funcţionabilitatea lui, în comparaţie cu varianta clasică de două rotiţe. Joystckul se află într-un cadru circular,  astfel acesta nu poate fi folosit simultan ca pitch bend şi mod wheel. De exemplu cu modulaţia împinsă la maxim, fizic nu poţi mişca joystckul în stânga sau dreapta, căci se loveşte de partea superioara a peretelui cadrului circular. Aceeaşi problemă se iveşte şi atunci când vrei să foloseşti pitch bend-ul fără modulaţie. Este imposibil.

Pitch bendul are cursa maximă în stânga/dreapta atunci când joystickul se află la mijloc, adică cu modulaţia pe jumătate activată. Pe de altă parte, de apreciat este că funcţia de modulaţie poate fi mişcată liber, şi lăsată în poziţia dorită, neexistând vreun arc care să-l readucă la poziţia iniţială, astfel este ideal pentru a accesa de exemplu funcţia de rotary în cazul sunetelor de orgă. Acest lucru, neputând fi schimbat prin acţionarea vre-unui arc, poate totuşi în unele cazuri să creeze inconveniente dar asta depinde de stilul care este abordat de utilizator.

Deasupra joystickului se găsesc două butoane transpose/octave cu care poţi face transpunere în paşi de un semiton sau octavă, în funcţie de setare. Schimbarea de la funcţia de octavă la semiton se face apăsând deodată cele două butoane transpose.
Pe partea superioară se mai găsesc o serie de butoane cu care poate fi controlat un sequencer extern – butoane de transport – , dar se mai găsesc şi altele, pentru a realiza unele comenzi sau setări. Butoanele odată apăsate se aprind într-o culoare roşie.
Cel mai important lucru însă l-am lăsat la urmă … clapele în sine căci acestea sunt cele mai importante la un controller.
Logicon Air6 are 61 de clape semiweighted, pline, ca şi la pian, însă sunt cu cca 1 cm mai scurte ca la pianul obişnuit. Acest lucru nu este ieşit din comun deoarece şi alte controllere au clape de aceeaşi lungime.
La apăsare, sunt comode, dar răspunsul acestora la apăsare este un lucru foarte subiectiv, unora le place altora nu, fiind obişnuite cu alt fel de clape … De aceea recomand ca la achiziţionarea unui controller sa fie testat inainte de a fi achizitionat.

Un lucru, pe care îl doresc să-l spun este că joystickul pentru pitch şi mod nu se află în stânga clapelor ci deasupra lor. Acest lucru mie personal nu-mi place că sunt obişnuit ca acesta să se găsească în stânga clapelor şi nu deasupra lor, dar şi acesta este o problemă de obişnuinţă, un lucru pozitiv totuşi este că astfel s-a scăut lăţimea controllerului, lucru benefic celor care transportă mult instrumentele în turnee cu autoturismul.
Pe spatele controllerului se găsesc două intrări jack, format mare pentru pedală sustain şi expression, clasicele MIDI IN, OUT, fără THRU, un port USB şi în fine intrare 12V DC şi un întrerupător.
În controller mai pot fi montate diferite plug-inuri hardware X-Synth, G-Synth şi G-Synth Pro, tot de la iCON (module de sintetizator intern) , plus o placă de sunet, astfel obţii un sintetizator veritabil cu tonuri bune şi cu ajutorul controllerelor ai acces direct în creierul plug-inurilor. Este ca un fel de 3 în 1.

Un alt feature interesant este ca aceasta claviatura are posibilitatea de a se conecta si wireless. Pentru asta este nevoie de Air MIDI Rx, care este un reciever wireless special creat pentru claviaturile iCON.

II.    Conectare la un modul de sintetizator via MIDI

Primul lucru pe care l-am făcut este că l-am conectat la un modul de sunet prin MIDI, am ataşat o pedala sustain şi o pedală expression.
Fără să fac alte setări, pe paduri am avut sunete de tobe, iar pe claviatură un sunet de pian. Probabil aşa era setat modulul de la o altă sesiune.
Nu obişnuiesc să citesc instrucţiunile de folosire, dar văzând că nici un fader sau buton nu reacţionează, trebuia să iau în mână pliantul despre care v-am scris la începutul recenziei. După ce m-am convins că nici după parcurgerea etapelor nu reuşesc să setez funcţia de volum (cc no. 7) pe faderul nr. 4, am început să citesc instrucţiunile de folosire din manualul utilizatorului.
Abia acum mi-am dat seama că nu reuşeam să setez nimic deoarece  nu am apăsat mai înainte butonul ADVANCED. După ce mi-a părut că funcţionează, totuşi nu am obţinut rezultatul dorit. Faderul nr. 4 tot nu răspundea la comenzi. Citind prospectul mi-am dat seama că probabil nu funcţionează deoarece – atenţie – valorile minime şi maxime pentru fiecare fader, buton etc, pot fi setate – intersant nu-i aşa? şi fiecăruia i se poate seta canalul (1-16) pe care să transmită informaţia. Valoarea era setată numai la minim 0 şi la maxim abia că avea câteva valori (2 sau 3 după caz). Faderul 1 era setat pentru canalul 1, faderul 2 pentru canalul 2 şi aşa mai departe … şi în cazul butoanelor rotative la fel.

Deci dacă vreau ca la acţionarea faderului la poziţia închis sunetul să nu dispară în totalitate sau dimpotrivă vreau ca la o mărire a volumului, acesta să nu depăşească o anumită valoare, pot să o setez de dinainte la valorile preferate. Lucru inteligent. Am învăţat-o şi pe asta şi pot să spun că nu este nimic intuitiv în acest domeniu al controllerului. După ce am trecut de astea am setat pe butonul 1 un cut off, iar pe butonul 2 resonance… Butoanele sunt ideale a fi setate pentru a controla de exemplu CUT OFF-ul, RESONANCE, LFO RATE, şi un PORTA TIME, iar faderele pentru Attack, Decay, Sustain, Release. De asemenea pedalei de expresie i se pot seta diferite funcţii. Eu am setat CC7 volum.

La claviatură se pot seta diferite curbe de velocitate şi în cazul dinamicii fixe se poate seta o anumită valoare fixă de ex. numai  60, 120 sau 127.
Setarea tonurilor se face prin LSB şi MSB şi PATCH CHANGE.
Valorile pot fi salvate în memoria controllerului creând aşa zise programe. Există 20 de asemena locuri pentru diferite programe – mai mult dect suficient chiar şi live.
Un impediment este că fiecare dintre aceste programe nu are un buton dedicat, astfel setările pot fi rechemate doar prin acţionarea discului dial-up. Noroc că sunt numai 20 de locuri pentru salvări. Defapt acest lucru este din păcate des întâlnit şi la alte controllere sau sintetizatoare.
Nu am fost impresionat de calitatea butonului dial-up mai sus arătat, la o învârtire mai rapidă, valorile nu se schimbau, doar dacă reduceam viteza de rotire, şi parcă îmi aluneca discul sub degete, iar la o apăsare mai puternică, să previn alunecarea degetului, discul se atingea de locaşul lui făcând zgomot la rotire.

III.    Concluzii.

În final pot să afirm că iCON LOGICON AIR6 este un controller bine construit, robust, plăcut la vedere şi la atingere, nu chiar intuitiv în utilizare dar odată ce te-ai obişnuit cu logica setărilor ai un controller puternic şi o bază pentru două module de sintetizatoare incorporabile. Totuşi l-aş recomanda muzicienilor care deja au experienţă în domeniul MIDI, că doar aceştia pot să scoată maximul din acest instrument şi nu începătorilor.
Referitor la preţ spun că merită!

Nord (Sztakics István Attila)