Citisem de corpul format din mai multe esente de lemn si tehnologia folosita, dar nu imi imaginam ca este atat de usoara. Pe langa asta corpul are si o forma destul de dinamica si se simte foarte bine in mana. Yamaha RGX A2 are 2 doze humbucker active, un potentiometru de volum general si unul de selectie a dozelor. Cel de selectie a dozelor are 2 LED-uri care indica care din doze este selectata. LED verde pentru doza de neck si LED albastru pentru doza de bridge. In ciuda cheilor neobisnuite despre care ai putea spune ca nu poti avea precizie cu ele, sunt foarte precise si surpinzator manevrabile.

Ca si sound chitara este una foarte echilibrata, cum de altfel suntem obisnuiti cu chitarile Yamaha. In ciuda faptului ca chitara este echipata cu doze humbucker, joasele nu sunt atat de proeminente, iar sound-ul general este bazat mai mult pe medii. Chiar si cu un ton de drive cu acorduri deschise, se poate distinge fiecare nota din acordul cantat. Caracterul general este unul cumva vintage dar totusi poti scoate un ton modern si agresiv din ea daca trebuie.

Per general am fost surprins de chitara si am fost suprins intr-un mod placut. Atat de aspect, de sound si de comoditatea generala oferita de aceasta. Daca ati avut ganduri cum ca chitara asta vi s-ar potrivi, probabil asa si este.

Chitara Yamaha RGX A2 vine in dou finisaje : White / Aircraft Gray  si Jet Black, costa undeva in jur de 1800 Ron si se poate cumpara de AICI

De obicei cand auzim de numele de Marshall automat ne gandim la amplificatoare de chitara, la Slash, la concerte rock cu scene tapetate de amplificatoare negre cu auriu si cu un logo alb in mijloc. Si pe buna dreptate pentru ca la fel as fi facut si eu pana cand un coleg imi spune: vine cineva sa ne arata niste casti Marshall… Marshall face casti?  Se pare ca da. Si intr-adevar spre uimirea mea am ocazia sa ascult printr-o pereche de casti Marshall. Daca tot am ocazia, am considerat ca ar fi corect sa fac si o recenzie.

Prima intalnire am avut-o cu ambalajul care de la distanta poate parea ieftin, dar la o privire mai atenta se vede defapt calitatea si stilul ambalajului. Castile vin intr-o cutie de carton culoarea naturala inscriptionate cu logo-ul si alte informatii de interes general. Cand am deschis cutia am dat de o pereche de casti prinse frumos pe un suport tot din carton.

Aspect

Inca de la prima vedere castile par ok. Atat calitatea materialelor folosite cat si finisajele. Pe partea exterioara a castilor au un plastic cu textura Tolex-ului folosit pe amplificatoarele de chitara. Un logo mic Marshall alb completeaza aspectul exterior al castilor. Proportionat perfect si amplasat bine  insufla foarte mult feeling-ul caracteristic Marshall. Rama de plastic exterioara este dintr-un plastic aparent rezistent  cu textura satinata fina.

Banda pentru cap are un burete destul de gros, comod invelit in piele ecologica, iar pe interior troneaza semnatura legendarului Jim Marshall, fondatorul marcii.

Castile sunt supra-aurale si relativ comode la inceput , dar exista posibilitate mare ca la folosinta de lunga durata sa nu mai fie atat de comode, ci chiar deranjante. Perinitele castilor au un burete moale acoperit la fel cu piele ecologica. Difuzoarele sunt acoperite cu un material impletit care aduce destul de mult cu sacii de in sau canepa. In interiorul benzii de cap chiar la incheietura cu casca in sine au o banda metalica aurie caracteristica amp-urilor, cu logo-ul Marshall. Vin cu un cablu spiralat de aprox 2,5 m. Conectorul e jack mic si e compatibil cu orice mp3 player, iPod, iPhone samd.

Aspectul lor este in general retro, dar cu o tendinta spre modern. Sunt destul de cool si daca le-ati avea cu siguranta ati determina cel putin un prieten sa isi caute si sa isi cumpere o pereche.

Sound, specs.

Sa trecem putin la sunet si partea tehnica. Dupa specificatii aceste casti se prezinta destul de bine. Coboara pana in 20Hz cu toate ca perceptia umana nu coboara pana acolo. Membrana difuzorului este de 40 mm, puterea nominala la intrare de 15mW si impedanta de 32 Ohm +/-15% la 1kHz.

Putem spune si despre sunet cateva chestii. La ascultare, parerile au fost impartite. Unii colegi spuneau ca suna bine, altii ziceau ca suna doar tare. Am sa insir cateva pareri dupa care am sa va las pe voi sa trageti o concluzie.

Ca si volum ele au o rezerva mare deci nu cred ca o sa fie vreo problema in acest sens. Daca le folosim spre exemplu cu un laptop sau un pc conventional pe iesire de casti din placa de sunet si urcam volumul, devine prea mult. Ca si frecvente sunt destul de pronuntate pe medii si medii inalte, fapt care la un volum mai ridicat poate deveni deranjant. Pe frecventele joase stau destul de bine. Nu duc lipsa si nici nu sunt umflate ca la majoritatea castilor de hifi pe care le intalnim prin comert.

Din pacate un aspect destul de neplacut este lipsa stereofoniei, de aceea sunetul redat este focusat intr-un loc, fapt care nu le face foarte multa favoare. Au un sunet destul de mic, fara pic de spatiu. Mie personal nu mi-a placut foarte mult acest aspect. Comparativ cu alte casti cu care le-am comparat se simtea destul de mult lipsa stereofoniei.

Concluzie

Ca sa facem o incheiere si sa tragem o concluzie as putea spune ca Marshall Major stau mai bine la capitolu aspect decat la capitolul sunet. Asta nu ar trebui sa va descurajeze totusi. Ele suna bine, dar arata si mai bine… Asa trebuie sa va ganditi. Daca ati avea ocazia le vedeti si sa le incercati ati vedea despre ce vorbesc. Ele costa 420 lei si le puteti lua de AICI.

Ca sa si incheiem cu mica noastra recenzie am sa dau niste note pur personale.

• La aspect le dau nota 4 din 5

• la sunet le dau 3 din 5

• La raport calitate pret le-as da un 4 din 5

Achizitia unui microfon pentru vocea ta este un lucru foarte personal de aceea este importanta sa analizezi mai multe aspecte  in ceea ce priveste tipul de voce  si microfonul recomandat pentru aceasta. Cel mai bine ar fi sa iti pui urmatoarele intrebari, inainte de a te decide:

• cauti sunetul cel mai natural?
• mai putine sunete sibilante S , W , C ,  T doresti?
• cauti un sunet cald, mai plin, sau un sunet clar,incisiv  care taie prin mix?
• ai o voce prea nazala, sau ai o voce puternica in medii?
• ai o voce slaba, si ai probleme cu microfonia,sau microfonul tau actual tinda sa preia si sunetul instrumentelor?
• doresti sa ai un microfon robust?
• cauti un microfon pentru mai multe voci, care vor suna impreuna prin mix?

Mai jos vom face o categorizare a microfoanelor Audio-Technica in functie de caracterul fiecaruia si in functie de tipul de voce la care se recomanda.

Microfoane pentru un sunet natural

Pentru a putea reproduce sunetele si vocea cat mai natural, se recomanda microfoanele condenser. Datorita constructiei, capsula microfonului condenser ofera un spectru audio complet, si este sensibil la cel mai mic detaliu. O alegere ideala  in acest sens ar fi microfoanele AE5400,AE3300, ATM710.

Microfoane care reduc sunetele sibilante

Sunetele sibilante sunt diferite la femei si barbati. In vocea barbatilor in general, in jurul frecventelor  6-7 kHz se afla gama de sunete sibilante, de aceea sunt recomandate microfoane care in acea zona au o mica adancitura in curba de frecventa. Astfel de microfoane sunt AE5400, AE6100, ATM710 si ATM610.

La vocea feminina aceste sunete sunt putin mai sus, in jur de 7-8 kHz.Cele mai bune microfoane care reduc sunetele sibilante care se situaza in acest interval sunt AE3300,AE4100, ATM 710, ATM 410.

Microfoane pentru o voce corpolenta sau incisiva

Daca ai o voce groasa, calda si doresti sa sune mai corpolent sau ai o voce ascutita si doresti sa ii compensezi putina caldura, cele mai indicate modele de microfoane ar fi AE5400 sau ATM610.

In schimb daca vocea ta este moale si doresti sa o compensezi cu putina duritate, este ascutita  si iti doresti o voce cu adevarat penetranta, alege unul din microfoanele AE3300,AE6100,ATM710 si ATM410.

Microfoane, care reduc sunetele nazale, sau sunetele brute in aria medie

Sunetele nazale puternice sau scaderea sunetelor tari in aria mediilor necesita folosirea EQ-lui. Pentru a compensa aceasta, este indicat sa alegi un microfon cu o tinuta tare in gama inaltelor, care si dupa folosirea EQ-lui destructiv va suna dupa mixaj. In acest caz se recomanda modelele  AE5400, AE4100, sau ATM710.

Microfoane pentru voce moale si importiva problemelor de microfonie

Pentru rezolvarea problemelor de microfonie a unei voci moi, alege un microfon dinamic, deoarece acestea preiau sunete doar de la distante mai mici de 15 cm. Pe deasupra, caracteristica hipercardioida mai stransa suprima mai bine sunetele care vin din lateral. Astfel de microfoane sunt AE6100 si ATM610.

Microfoane robuste pentru interpreti energici

Daca esti un interpret energic si doresti un microfon foarte robust care sa nu prezinte probleme in cazul in care este supus socurilor, alegeti un microfon dinamic, deoarece capsula dinamica este mai putin predispusa la prejudicii -  AE6100, AE4100, ATM610 si ATM410 este alegerea corecta.

Microfoane pentru mai multe voci

Atunci cand alegi un microfon pentru mai multe voci, gandeste-te ce doresti sa atingi. Poti alege microfoane asemanatoare pentru fiecare solist si atunci pe principiul ‘’circuite egale, sanse egale’’  poti mixa. Sau poti alege microfoane in asa fel incat acestea sa sublinieze diversitatea de timbre vocale, astfel fiind un real ajutor la mixaj.

Daca folosesti voce principala si cor si doresti ca vocea principala sa fie deasupra corului, alege un microfon pentru vocea principala care are o frecventa de raspuns mai larga sau are o voce ascutita. Incearca sa folosesti pentru vocea principala un microfon condenser, si un microfon dinamic pentru cor.

Cateva combinatii reusite :

Voce principala                                   Cor

AE5400                                              AE4100,ATM410,ATM610

AE3300                                              AE4100,ATM410

AE6100                                              ATM610,ATM410

AE4100                                              ATM610,ATM410

ATM710                                             ATM610, ATM410

ATM610                                              ATM410

In cazul in care avem  doua voci principale, sa ne gandim cum vor suna impreuna. Un exemplu bun este vocea masculina mixata cu vocea feminina:

-          vocea masculine este mai corpolenta, iar vocea feminine  este mai subtine, in acest caz se poate sublinia diferenta cu un microfon cu un sunet cald pentru barbat si un microfon cu un sunet subtire pentru femeie. Aceasta duce la sunete distincte.

- ca si o alternativa, poti incerca exact contrariul, foloseste un microfon cu sunet subtire la barbat si microfon cu sunet cald la femeie. Rezultatul este un sunet mai plin, vocile se amesteca mai bine impreuna, se despart mai putin.

Speram ca acest mic ghid de alegere a microfoanelor va este de folos si ca veti face alegerea cea buna. Va asteptam cu intrebari sau sugestii legate de acest subiect.

Pentru mai multe detalii accesati: www.eu.audio-technica.com

Edgar Winter în 1974

Pentru a soluţiona această problemă, multi-instrumentalistul Edgar Winter în anii ’70 şi-a agăţat de gât diferite sintetizatoare obişnuite, de obicei claviatura de la un sintetizator ARP 2600. Mai târziu Wayne Famous din formaţia americană The Producers, a utilizat în mod similar un sintetizator Oberheim, provocându-i dureri de spate.

Jean Michel Jarre în concert cu Moog Liberation (2008)

Abia în 1980, vestita firmă producătoare de sintetizatoare Moog a lansat pe piaţă şi a comercializat primul aşa zis keytar, un sintetizator cu oscilatoare, filtre, Lfo-uri şi alte asemenea funcţii care se găseau şi pe alte sintetizatoare analogice din vremea respectivă, sub denumirea de Moog Liberation. La început, acest fel de instrument era folosit de Tom Schuman din formaţia Spyro Gyra. Cu toate că avea aproximativ 15 kg, acest keytar s-a răspândit, mai ales în formaţiile synthpop, glam metal şi New wave, dar este folosit în concerte şi în prezent de vestitul Jean Michel Jarre.

Ce înseamnă noţiunea de keytar, şi de unde provine cuvântul?

Keytarul este o claviatură uşoară cu sau fără sintetizator încorporat, care este folosit agăţat de gât, şi de un umăr, asemenea chitărilor. Acest instrument asigură muzicienilor o mişcare scenică mai liberă faţă de instrumentele cu clape care sunt totdeauna aşezate pe un stativ. Instrumentul are un aşa zis “gât” pe care se găsesc butoane, ribbon controlere şi alte asemenea dedicate controlului pith-ului, (pitch bend), a vibratoului (asemănător mod wheel-ului), a portamentoului, a sustainului, a volumului etc. Începând cu implementarea protocolului MIDI, majoritatea keytar-urilor sunt nişte controlere MIDI, fără a avea incorporate generatoare de sunete proprii.

Cuvântul keytar provine din contopirea a două cuvinte şi anume key board (claviatură) + guitar (chitară) = keytar.

Una dintre cele mai importante firme producătoare de keytar-uri la ora actuală este firma niponă Roland, dar să nu uităm de Casio, Korg sau Yamaha, care din anii 1980 până azi au produs modele precum:

Yamaha SHS-10

Casio AZ-1

Korg RK-100

Firma Roland fiind deja consacrată în domeniul producţiei de sintetizatoare, în 1982 a lansat primul său model de sintetizator care avea gâtul detaşabil, denumit Roland SH-101, putând fi astfel folosit atât pe stativ,cât şi un keytar. Acest model este un sintetizator cu generator de tonuri propriu având o foarte mare căutare şi în prezent.

Roland SH-101

După răspândirea şi implementarea protocolului MIDI, în 1985, Roland a lansat un alt keytar, modelul AXIS, un controller MIDI, fără a avea generator de tonuri propriu. Acesta putea fi folosit controlând prin (cablu) MIDI alte sintetizatoare sau module de sunet.

Roland AXIS

În 1992 a urmat Roland AX-1, de asemenea un controller MIDI, dar mult mai performant decât AXIS. Acest model era echipat cu ribbon controller, şi multe butoane, pentru a salva adresele tonurilor din sintetizatoarele/modulele controlate.

Roland AX-1 a fost fabricat în trei culori: roşu, alb, respectiv negru.

Roland AX-1

În anul 2001 Roland a lansat controllerul MIDI tip keytar Roland AX-7, care a fost o variantă îmbunătăţită a modelului AX-1. AX-7, pe lângă funcţiile lui AX-1, poate memora 128 de patchuri, are D – beam, afişaj cu LED uri cu 3 caractere etc.

Roland AX-7

Printre cei mai faimoşi utilizatori al controllerului Roland AX-7 se enumeră următoarele:

Herbie Hancock, Victoria Asher, Adam Wakeman, Chick Corea, Didier Marouani şi mulţi alţii.

Roland AX-Synth

În 2009 Roland AX-7 a primit un generator de tonuri PCM, şi un nou aspect, rezultând modelul AX-Synth.

Potrivit specificaţiilor tehnice oferite de Roland, AX-Synth are: 256 tonuri la care se adaugă 8 tonuri aşa zise speciale de foarte bună calitate.Toate acestea deoarece, spre deosebire de celălalte instrumente din seria Roland AX , AX-synth are incorporate un modul de sunet cu sounduri din sintetizatoarele Roland de ultimă generaţie.

Alimentarea se face prin adaptor sau 8 baterii R6/AA, are o claviatură este de 49 clape dinamice şi polifonia este de 128 voci.

Reglaje se pot face cu ajutorul D Beam, Ribbon Touch, Bară Modulation, Aftertouch, Portamento On/Off, Buton Hold On/Off, Bender: Normal/Catch+Last

Conexiunile sunt: Ieşire Audio jack L/R, Ieşire căşti, USB (pentru MIDI), Intrare Alimentator AC (PSB-1U), MIDI In/Out

Accesorii oferite: manualul utilizatorului, curea, adaptor (PSB-1U).

LED-uri AX-Synth

I. Prezentare AX-7: keytar cu modul de sunet incorporat, în carcasă de plastic de culoare albă sau neagră. Deoarece este destinat să fie “purtat” ca o chitară, AX-Synth este foarte uşor (3,9 kg) şi foarte comod, bine construit. Pe panoul frontal are butoane cu LED – uri colorate incorporate. Butoanele cu care se selectează tonurile odată acţionate vor lumina într-o culoare albastră pătrunzătoare. Afişajul este tot cu LED-uri, de culoare roşie.

Tonurile sunt grupate în 8 categorii de genul Lead 1, Lead 2, Bass, Guitar etc, fiecare categorie conţinând câte 32 de tonuri. Selectarea acestora se face prin apăsarea butonului de categorie, apoi cu ajutorul a două butoane decrease/increase, după caz, se selectează tonul dorit din categoria respectivă. Afişajul LED indică numărul tonului selectat, iar LED-ul albastru arată categoria tonului.

Dacă vrei să afli denumirea tonului selectat, ai posibilitatea de a deschide manualul de utilizare şi de a căuta prin tabel. Venind vorba despre manualul de utilizare … dacă ai cunoştinţe minime despre sintetizatoare PCM, nu ai motive să-l deschizi, pur şi simplu pentru că instrumentul este conceput să-l poţi folosi fără manual.

Cu toate acestea, am observat unele neajunsuri şi anume: inscripţionarea categoriilor de tonuri sunt făcute deasupra butoanelor cu alb pentru tonurile obişnuite, şi cu albastru pentu cele 8 tonuri speciale.

Iluminare AX-Synth

Păcat! Deoarece într-un mediu întunecat butoanele iluminate în culoarea albastră, inscripţionarea făcută tot cu culoarea albastră deasupra LEDurilor se filtrează şi pur şi simplu nu se vede. Mai mult, am avut dificultăţi în descifrarea scrisului şi în condiţii de lumină difuză. Ştim foarte bine că pe scenă avem mari şanse să folosim synth-ul în condiţii de lumină filtrată în diferite culori sau difuză.

În partea stângă se află griff-ul, care conţine butoanele pentru reglaje, în mod ingenios amplasate atât pe faţă, cât şi în partea din spate a instrumentului.

Gat AX-Synth - Fata

Gat AX-Synth - Spate

Potenţiometrele pentru reglarea volumului şi al aftertouchului se află pe partea din spate a griffului, dar în mod curios, cel putin pentru mine, acestea funcţionau invers. Fiind rotite la dreapta, în sesnul acelor de ceasornic volumul/valoarea aftertouchului scădea în loc să crească.

II. Tonurile m-au impresionat. AX-Synth foloseşte sinteza PCM, adică tonurile în principiu provin din samplinguri salvate în memoria instrumentului. Tonurile sunt de o calitate foarte bună, dar din punctul meu de vedere totuşi am observat unele neajunsuri. Acestea nu pot fi editate cu ajutorul butoanelor aflate pe instrument, Roland însă nu a exclus posibilitatea editării tonurilor de fabrică, oferind un software de editare pentru calculator. De asemenea, se pot folosi şi tonuri de la alte instrumente încărcate prin MIDI/USB. Un lucru pozitiv însă este că pentru a fi conectat la calculator nu este necesar instalarea unui driver.

AX-Synth Conexiuni

III. Alimentarea se face cu baterii simple sau reîncărcabile sau cu ajutorul unui adaptor de tensiune. Cablul de alimentare din pacate este prea scurt pentru un keytar, astfel încât dacă rulezi de pe adaptor, keytarul nu îşi mai are rostul, deoarece eşti limitat în mişcare de cablul de la adaptor. De aceea recomand folosirea bateriilor reîncărcabile.

Mi se pare ciudat că atunci când instrumentul este alimentat prin adaptor, cablul de alimentare acoperă butonul ON/OFF.

Un alt lucru care spun eu că putea fi mai bine, adică mai ergonomic este, că intrarea de cablu de alimentare, mufele MIDI, mufa de pedala etc, sa fi fost aşezate pe partea dreaptă, acestea sunt sunt pozitionate la mijlocul instrumentului limitând de asemenea posibilităţile demişcare ale instrumentistului. Ieşirile audio se află la locul ideal, în partea dreaptă a instrumentului. Dacă foloseşti Synthul cu baterii şi cu tonuri proprii, fără pedală şi cu un transmiţător wireless pentru audio out, totul e OK, în schimb eşti într-o încurcătură (de cabluri) dacă vrei să foloseşti adaptorul, cablurile MIDI, împreună cu pedala.

IV. Claviatura este una dintre cele mai bune pe care le-am folosit vreodată. Acest lucru este subiectiv, fiecare are alte preferinţe, dar menţionez că se pot cânta note repetate foarte repede. Claviatura nu este sensibilă la aftertouch şi nu înţeleg de ce. Pe grifful instrumentului, în schimb, se află un buton rotativ de aftertouch, deci AX Synth înţelege mesajele de aftertouch transmise prin MIDI (sau USB).

În rest, No comment. Bravo!

V. Polifonia de 128 de note ….. mai mult decât suficiente.

AX-Synth Bara de modulatie

VI. Reglajele: Bara de modulaţie este foarte comodă, are o cursă relativ lungă, dând o acurateţe interpretării. Din păcate în modul în care sunt amplasate, este destul de greu să acţionezi simultan ribbon controllerul cu modulation bar …

VII. Conexiunile existente sunt absolut necesare. Despre neajunsurile oferite de amplasarea jackurilor şi a mufelor de conexiune am vorbit mai sus.

Ce mi-a lipsit a fost un vocoder …. şi cred că pentru preţul în jur de 1000 Eu a unui Roland AX-Synth s-ar fi putut include şi acest lucru, şi respectiv un audio player, oricum la modă acum.

În concluzie, Roland AX Synth este un instrument cu tonuri de calitate bună, chiar foarte bună, putând fi folosit în foarte multe stiluri muzicale, de la pop, rock, până la folclor.

Iata câteva înregistrări video despre Roland AX-Synth:

watch?v=RU96K10FyLA

watch?v=n1TISZujaco&feature=related

Linkuri utile:

Roland AX Synth Editor software pentru PC

http://www.roland.com/products/en/_support/dld.cfm?PRODUCT=AX-SYNTH&iRcId=7052615&dsp=1

… şi pentru MAC

http://www.roland.com/products/en/_support/dld.cfm?PRODUCT=AX-SYNTH&iRcId=7048150&dsp=1

Ghid de încărcare tonuri în Roland AX-Synth

http://www.rolandmusic.ro/download/Cum_se_incarca_tonuri_in_AX-Synth.pdf

Bibliografie:

http://www.soundcreation.ro/sintetizatoare-digitale-analog-virtuale-cid37_1107/roland-ax-synth-id4440.html

www.wikipedia.com

www.rolandmusic.ro/roland-romania.php

http://www.roland.com/products/en/AX-Synth/

Sursa pozelor: Wikipedia si Sztakics Istvan (Nord)

Articol scris de Sztakics Istvan aka Nord

Sarbatorile vin…sarbatorile vin…

Ah…ah…ce bine si caldut e afara, soarele a revenit pe cer cu forte proaspete, totul inverzeste sau infloreste, e primavara, vine Pastele, Hristos invie, etc.

Daca tot suntem pe tema “invierii” am zis sa aducem putin in discutie un microfon, si anume Shure SM58.

Shure SM58 este unul dintre cele mai recunoscute si renumite microfoane vocale, in special pe scena, dar si in studio. Daca rogi un copil sa iti deseneze un microfon, 95% probabil ca vor desena unul de forma lui SM58. A ajuns asa de cunoscut incat lumea nici nu mai spune prefixul “SM”, ci doar 58 (sau 57 in cazul fratiorului pentru instrumente).

SM58 este reverat mai mult pentru durabilitatea lui decat pentru sunet, desi nici la capitolul sunet nu e rau. Ba e chiar un microfon universal, care suna “decent” cu orice sursa in fata lui, fie vorba de voce sau instrument. Parerea mea e ca exista microfoane – chiar mai ieftine – care suna la fel de bine sau chiar mult mai bine (ex. condenserul Audio-Technica AT2010 sau dinamicul AKG D5).

Ok, am stabilit ca la sunet nu e cel mai grozav. Ei bine, cat de rezistent e defapt? Nu poate fi chiar atat de rezistent, nu?

Raspunsul este: Ba da poate, iar asta nu doar in comparatie cu condenserele de studio care sunt cele mai fragile chestii, ever!

Voi lasa video-urile de mai jos sa ofere dovada de necontestat:

In concluzie, daca stiti ca se va trage in voi pe scena, luati-va un SM58, macar asa puteti canta pana la ultima suflare (ha ha)…

Lasand gluma la o parte, SM58 este si va fi mereu un microfon de referinta pentru scena, insa feriti-va de falsurile care se gasesc la fiecare colt. Daca vi se pare prea ieftin ca sa fie adevarat, probabil ca asa si este. Luati aminte si cumparati doar de la dealeri respectabili.

Shure SM58 este un microfon dinamic, cardioid, cu impedanta de 300 de ohmi si cu raspuns in frecventa de la 50 la 15.000 Hz care are o accentuare pe medii-inalte.

In cazul in care doriti un microfon cu figura polara mai ingusta, puteti sa alegeti un Shure Beta58, care este super-cardioid si un raspuns mai larg in frecventa – de la 50-16.000Hz.

Time to sign off! Atat eu cat si restul echipei, va uram “Sarbatori Mirifice si Paste Fericit!”.

Alex Muntean.

Va salut cu respect, dragi colegi!

Prin cutreierarile mele pe internet, am gasit urmatorul video, ce reprezinta excursia lui James “LA” Lugo in Olanda, la studioul “Legacy Studio”, unde se pot vedea diverse “bunatati” care pur si simplu te fac sa salivezi, visand la ziua in care vei avea si tu asa ceva, iar apoi m-am gandit sa il impart si cu voi.

Baietii au facut si un microphone shootout pentru noi, umilii studiofili, iar fisierele le puteti gasi la link-ul de mai jos:

http://www.gearslutz.com/board/gear-shoot-outs-sound-file-comparisons-audio-tests/601989-classic-vocal-microphones-tube-solid-state-ribbon.html

Microfoanele folosite pentru shootout au fost: Neumann U47tube, Neumann U67, Neumann M49, AKG C12, Sony C37A, Neumann U87ai, Neumann U47fet, AKG 414 EB/CK12, Sony C47, RCA 44, RCA 77dx.

Enjoy!

I AM A.M.

Presonus Studio One

Pana acuma cei de la Presonus au acoperit o arie destul de larga a pietei audio “pro” cat si “home” cu produsele lor, singurele produse care mai lipsesc pentru a realiza un set-up complet marca Presonus pentru un studio fiind monitoarele audio si microfoanele.

In aprilie 2009 Presonus a lansat Studio One , DAW ( Digital Audio Workstation ) , iar lumea a inceput sa vorbeasca . S-a spus chiar ca Studio One ar fi “copilul” tuturor DAW-urilor ( Cubase , Logic , Protools ) acesta avand cate putin din fiecare si totodata venind cu lucruri noi , inovative.

Un lucru interesant despre Presonus Studio One este ca in spatele acestui DAW se afla Matthias Juwan, cunoscut pentru faptul ca a lucrat la Steinberg ( Nuendo , Cubase ) participand la dezvoltarea initiala a acestor softuri,  apoi a infiintat  propria companie “Krystal Audio” dezvoltand Krystal Audio Engine , un DAW gratis, ce urma sa aiba parte de un upgrade la versiunea 2 . Compania Krystal Audio a fost ulterior cumparata de cei de la Presonus de aici rezultand si subiectul nostru de azi, Studio One.

Presonus Studio One vine in doua variante, Studio One Artist si Studio One Pro, diferentele  intre cele doua versiuni fiind seminificative: suport VST2, VST3, Rewire,  procesare audio 64-bit  Pro, import / export Mp3 si pagina de Mastering precum si numarul de pluginuri incluse ( diferenta in favoarea versiunii Pro ).

Ce ofera ?

Interfata intuitiva – lucrurile par mai usoare in Studio One decat  in orice alt DAW in care am lucrat pana acum  si asta datorita functiei “Drag`n`Drop” ( trage si da drumu ) care este implementata cu success in toate cele 3 compomente majore ( WorkSpace, Mixer, Browser ) putandu-se realiza Drag`n Drop atat dinspre Browser spre WorkSpace cat si invers. Fisierele audio, midi, fx, lanturi de efecte, instrumente toate pot fi “draguite” in Studio One .
Numar nelimitat de trackuri (audio / midi), suport ASIO si o gama completa de efecte si procesoare de sunet ( EQ, Compresie, Reverb, Delay, Distorsie etc ) cat si un numar de instrumente virtuale .

Cine e in cautarea unei solutii Software pentru un “home studio” probabil a citit pe forumuri de specialitate / reviste si peste tot pe internet discutii interminabile cu argumente pro si contra despre care DAW este cel mai bun, asa ca o sa evit comparatiile cu alte DAW-uri,  cel mai bun fiind cel care te duce din punctual A (inspiratia initiala / ideea) in punctul B (piesa finala, compusa, aranjata, mixata, masterizata) cel mai usor cu fara prea multe batai de cap, setari, iar asta depinde de  modul fiecaruia de a lucra.

Intrebarea este daca poti face o piesa completa in Studio One ? Raspunsul este cu siguranta DA.

Cum ?

Inregistrezi o chitara, programezi tobele, inregistrezi instrumentele virtuale, “tragi vocile”, mixezi, masterizezi si faci upload direct pe SoundCloud, Studio One fiind primul DAW ce are integrata aceasta functie .

PRO : Interfata intuitiva | Solutie completa pentru un home Studio | Pluginuri excelente |

CONTRA : Instrumente virtuale relative slabe | Varianta Artist nu suporta pluginuri “3d party”

Concluzie: Daca esti in cautarea unei solutii completa pentru a inregistra, mixa, masteriza cu un minim efort atunci Presonus Studio One trebuie luat in considerare.

MONITOARELE:

Cu amabilitatea si promtitudinea Soundcreation (de care au dat dovada a n-a oara), am probat aceste monitoare pentru un amic, Vali Luca, muzician – piesele de acolo sunt insa monitorizate cu o pereche de casti de calculator si earbuds… deci nu trageti in pianist… basist mai exact, impreuna cu el si fratele lui, vechiul prieten Adi Luca. Grafician, meloman, mai multe.
Mai mult, timisorenii mi-au trimis ambele prechi, sa le ascultam in mediu meu de lucru, care e semi tratat. poate chiar mai putin, asa ca o sa imi fie scuzate anumite pareri care pot diferi de auditia intr-un studio profesional.  Si inca o treaba care imi place, repet, e faptul ca ai 10 zile in care poti sa te razgandesti. Buna treaba. Poate unii or sa creada ca ii apalud gratuit pe Soundcreation. Nu tocmai. Pot sa spun ca am lucrat cu destule magazine din Bucuresti si nu numai si am gasit MAI RAR asemnea conditii.

Ok, n-am sa epatez prin termeni academici si teste extraordinar de complexe, pentru ca:

1. nu le cunosc eu pe toate.

2. nu le vad intotdeauna rostul.

Cele doua perechi au stat alaturi de Focal CMS50 si Adam A5X . Boxe din categorie superioara de pret. Ca veni vorba de pret, un “amanunt” crucial pentru marea majoritate, hai sa listam un pic, grosso modo:

• ESI nEar05 eXperience – 1000 Ron perechea.
• FOSTEX PM0.5 – 1500 RON perechea.
• Adam A5X – 2800 RON perechea.
• Focal CMS50 – 4600 RON perechea.

In afara de ESI, restul se vand la bucata.

Hai sa enumeram putin si sculele care au hranit boxele:

• X-fi music MODDED (unii nesabuiti spun ca odata cu schimbarea op-ampurilor si a capacitoarelor suna {mai bine} ca DAC-1 benchmark).

• un bun si batran CD player Philips. de pe vremea cand cand Philips “rulau” in sunet. unul dintre cele mai bune DAC-uri pe care le-am auzit.

• totul prin mixer Mackie 1202 VLZpro. (A/B/C/D out… un pic mai complicat decat un big knob, de ex, dar a functionat).

• piesele sunt majoritate wav/cd si o parte flac.

“Cusurgii” ar putea spune ca fiecare componenta din lantul acustic isi aduce o contributie de la medie la foarte mare la rezultatul final. Si sunt de acord cu ei. Nimeni nu-i perfect. Marele atu e sa compari in acelasi mediu, cu aceeasi aparatura (A/B-ing, in slangul de specialitate). In conditii virtual identice. Si pana si eu sunt de acord cu mine.

Am incercat sa luam in calcul cat mai multe aspecte si nevoi: compresie, mega-compresie, basi, medii, iarasi medii, inalte, staging/stereofonie, profunzime, claritate, izolare instrumente, reverb, sunete subtile (respiratii, imperfectiuni, alte zgomote).
Jay-Z & Linkin Park, Tracy Chapman, Dire Straits, Nightwish, Prodigy, Brooklyn Bounce, Nick Cave, Motorhead, Madonna, Carl Orff, Jan Garbarek, Eminem, Yann Tiersen, Panpipes Of The Andes, plus cateva materiale in lucru, mai putin ale mele, mai multe ale lui Vali, ne-au servit scopului.

Adi, Vali si subsemnatul, Marius, isi dau cu ascultatul, auzitul, parerea, compararea, teoretizarea si din cand in cand fumatul si enuntul unor verdicte.
Practic, Vali e muzicianul caruia i se rupe oarecum de tehnica (atat cat isi permite sa nu ii pese… si iata ca ajuns la concluzia ca nu isi permite prea mult…). Dar decizia lui e cea mai importanta, boxele mergand la el. Am mai remarcat ceva, un muzician pasionat si educat, SIMTE ce e mai bine pentru el si rareori este inselat de intuitie.

Adi mi-a fost de un mare folos, avand gandire practica si imaginati-va (deh e unul dintre graficienii si DTP-istii grei din tara noastra si chiar si “a lor”) si ajutandu-ma in enuntarea principiilor si expunerea diferentelor.Eu m-am abtinut sa trag concluzii cu voce tare pana la final, dar la urma n-am facut decat sa fiu de acord in mare masura cu cele evidentiate pe parcurs de ceilalti auditori.

FOSTEX PM0.5

Probabil printre cele mai curate, mai pline, in gama lor de pret. Un pic in spate mediile inalte, insa cinstite. Sound stage mare, basi plini, izolare multumitoare a instrumentelor. Inalte clare dar nu agresive. Coloreaza foarte putin, non-nociv. Spot on-axis rezonabil. Sunt practic fratii “mai mici” ai lui Adam A5X. Nu se pot lupta cu tweeterele X-Art ale Adamului, dar nu-s deloc departe. Transienti buni. Desi au profunzime, raman destul de “reci”. Un lucru bun. Si sunt puternice. Imi par foarte asemanatoare de Yamaha MSP series. De la egal la egal. Eu zic ca’s mai clare Fostex-urile. Am putut sa discern destule sunete/zgomote din planul 3, ca sa zic asa, la inregistrarile live. +1.

PM0.5 fac diferenta foarte clar intre muzica compresata si cea necompresata. Ei bine, aici simt nevoia sa detaliez un pic. Vorbeam mai sus de clasificari ale monitoarelor. Alta asemenea clasificare mai mult sau mai putin extrema (repet, majoritatea monitoarelor sunt in interiorul zonei delimitata de aceste 2 extreme) este profunzimea, 3D-ul. Tipul cu violoncelul e in al 3lea rand din fata. Nu sunt toti pe aceeasi linie. Ce am remarcat eu in timp: unele monitoare tind sa iti dea chirurgical totul in 2D, poti alege instrumentul/sonoritatea cu mana, dar nu e clar la ce distanta se afla fata de restul. Aici intra si procesarea reverb/virtual 3D, samd.

La PM0.5 se simte imediat spatiul sau lipsa lui functie de compresie (Garbarek ori Dire Straits versus Jay-z & Linkin Park, la cei din urma, din cauza enormei compresii – si e de luat lectii de acolo, daca asta cautam – nu mai avem 3D, doar 2D.).  Acest tip de monitoare iti permit sa vizualizezi distanta la care te afli fata de un anumit instrument al orchestrei, si sa aplici nivel/corectii/FX in consecinta. Totusi, acest mare avantaj paleste astazi din cauza razboiului compresiei (loudness war in orig.), a.i. peste 80% din muzica actuala nu mai are profunzime. Dar nu va lasati pacaliti: vorbim deja de mastering. Pana acolo, 3D-ul e al naibii de bine venit. Poate ceva mai putin in hip-hop/electro. Dar eu n-as spune nu nici acolo.

Bineinteles insa ca nu sunt perfecte, la banii astia nici nu prea aveau cum.  Spuneam ca mediile sunt un pic dark dupa gustul meu, dar fara mari probleme. Porturile bass-reflex sunt in fata, ceea ce inseamna mai mult bas, insa intr-o oarecare masura artificial, pentru ca asta e bass-reflex-ul in sine. Poate ca de asta si par mediile mai subtile. Insa pot fi tinute mai apropiate de perete.
Nu au EQ de compensare a raspunsului in frecvente, dar asta e, nu o vad o mare problema. Mai mult, la monitoarele mai ieftine pe mine personal ma pune pe ganduri prezenta prea multor accesorii. Pentru ca e o intrebare de bun simt: daca imi oferiti atat de multe chestii la un pret atat de mic, care sunt colturile pe care le-ati ajustat sa ramaneti in profit?  E un principiu dupa care personal ma ghidez.

Sa nu uit, si la Fostex si la ESI sunt prezente doar intrarile balansate. Sa nu va sperie asta: trecerea de la balansat la nebalansat se poate face PUR SI SIMPLU. Nu detaliez acum, dar e o non-problema.

So, personal, nu as avea probleme insemnate sa iau decizii, chiar si critice pe ele. Am simtit ca am cu ce sa lucrez. Daca vorbim de rock, clasic, instrumental, jazz, ethnic, folk, LIVE, sunt o alegere foarte, foarte rezonabila. IMO. Stiu ca ma contrazic aparent vizavi de principiul conform caruia “.one monitor fits all”.. eh… in entry si mainstream chiar, nu e tocmai asa…

ESI nEar05 eXperience

Monitoare cu o prezenta destul de lunga pe piata cu aprecieri pozitive din ce in ce mai multe. Ascultandu-le, am inteles de ce. In gama lor de pret, M-audio, Behringer, Samson, E-mu, Roland/Edirol, Yamaha seria HS, IMO, nu fac fata. Ca sa nu fiu nihilist si extremist, nu prea fac fata.

Esi nEar05 se supun unui postulat realist: muzica straluceste sau moare pe medii. Iar monitoarele astea asta fac: iti dau mediile pe tava,  “in your face” cum ar spune indianul. Auzi clar ce “nu rezulta” in gama asta de frecventza. Un lucru bun. Inaltele sunt prezente, stii ce sa faci cu ele. Basul e ok,  desi e rear-ported, e destul. Stii exact cum suna toata muzica din ziua de azi. Stau uimitor de bine in 2D pentru cati bani fac si inca peste. Sunt cumva in antiteza cu Fostex, n-au 3D dar incerca cu destul succes sa faca chirurgie in 2D. Suna destul de dur, agresiv, dar nu murdar, ceea ce este foarte important. Practic, foarte bine orientate pe sound-ul actual. Ca tot le-am comparat cu Fostex, daca piesa este compresata/loud/modern type, Fostex isi pierd o buna parte din avantaj. ESI sunt curate in general, un pic aglomerate in medii, dar se straduiesc sa redea totul si le cam reuseste. Se apropie de Focal.. ma rog, pastrand distanta. Cumva au stralucirea si devoalarea Tannoy Reveal. Fiecare cu particularitatile sale.

Revenind, daca cititi mai sus, la PM0.5 partea despre 3D vs 2D, nEar05 Exp sunt de partea cealalta a baricadei. Cu un sound/color propriu mai modern, fara a fi deranjant. Si look-ul lor arata modern. Si e corect asa.

Pe partea reprosurilor, nu-s multe. La pretul lor isi merita toti banii. Nici ele n-au EQ, bass-reflexul e in spate, e mai light, dar mai cinstit, practic. Grija insa sa nu le puneti aproape de perete. Unii le pun destul de aproape de pereti si astupa portul CU SOSETE… de preferinta spalate. Unii fac asta si la front-ported. E democratie. Ca si la Fostex, butonul de power si volum e in spate, mai incomod dar din ce inteleg eu, mai eficace ca si solutie in ceea pe priveste cable management, taierea costurilor, etc fara a afecta sunetul. Asta e important pana la urma.

Nu mi-as imagina un cadou mai bun, sau o alegere mai potrivita pentru un hip-hop-er, electro/dance/ pop, whateva, pentru bani putini… ramane problema basului. Care se rezolva cinstit cu un sub, iar sub-ul ESI e bun. Iar pana la sub, cu casti.

Personal, cum de altfel vreau sa priviti intreg articolul, am optat pentru doua perechi complementare care sa imi acopere gama de nevoi si pretentii, asa cum probabil v-ati dat deja seama: Focal CMS50/Adam A5x. Plus casti ATH-M50/Shure SRH840. Dar asta-s eu. Poate ca puteam sa merg la Focal Solo series dar pentru ca banii au decis etapele, iar nivelul la care lucrez acum nu cere mai mult, sau mie imi sunt foarte de ajuns astea, raman deocamdata la formula asta. Si daca mi-ar cere mai mult, formula actuala ma poate ajuta din plin. Cand o sa mai scap la bani pentru asemenea investitii, ma gandesc la un 5.1 Blue Sky. probabil Media Desk.

In incheiere: pasiune, munca, cercetare si filtrare. La urma urmei, daca faci ceva cu placere, e de 10 ori mai usor si mai lin. Insa pentru ca nu pot fi toate asa cum ne-am dori, trebuie sa fim in stare sa mergem mai departe in conditii mai mult sau mai putin ideale.. Adica mai aproape de ce ne dorim. Iar monitoarele si microfoanele, singurele care transforma electricitatea in unde audio si invers, Alfa si Omega lantului acustic, sunt o ilustrare superba a relativitatii si diversitatii spiritului uman.

Have fun si nu dati cu oua: is scumpe. Mai bine va luati niste cabluri ca lumea…

Multumiri:
Soundcreation.ro – Alex Muntean, Jutas Bakk & the team.
Adi si Vali Luca.
Adi Simion.
Iulian Levitchi.

Marius Ivan

Dintre caracteristicile cele mai importante mentionam:

• 512 patch-uri simple si 256 patch-uri pe layere

• suprafata de control intuiva si usor de folosit + editor software

• 49 clape de marime normala

• compatibilitate cu Pro Tools

• interfata USB audio/MIDI

Speram ca in viitorul apropiat sa putem si pune mana pe un VENOM, sa va putem oferii si niste informatii mai substantiale si mai complete.

Clipul oficial de prezentare continand si “marturiile” utilizatorilor.

Enjoy

Constructie

Microfonul JZ BH2 (negru) vine intr-o cutie de lemn de culoare visinie, bine ca si prezentare, impreuna cu suportul de microfon.
La prima atingere, pare un microfon robust si greu, ceea ce in mod normal ar insemna si rezistenta la impacturi mecanice. As spune ca nu e chiar asa, pentru ca in urma transportului, unde a fost probabil aruncat si tavalit prin masina cu  alte zeci de pachete, cand l-am scos din cutie, ceva in el zdranganea, desigur ceva anormal la un microfon. La o verificare in lumina am observat ce se rupsese ceva in el si l-am reparat, insa cu ceva batai de cap. Aviz amatorilor: aveti grija sa nu il scapati pe jos, pentru ca este destul de sensibil. Desigur desigilarea lui a implicat si pierderea garantiei,dar nu pare a fi un microfon ce are nevoie de asa ceva. Se stie ca rusii fac multe produse garantate pe viata…
Sistemul de prindere (suportul) pare destul de ingenios, cu niste bile de cauciuc suprapuse, dar nu stiu cat ar putea atenua eventualele vibratii pentru ca cauciucul este unul rudimentar,mult prea dur. S-ar fi putut folosi un cauciuc infinit mai moale si mai sensibil.

Comportament audio

Am inregistrat cu el vocea mea si o chitara acustica in doua sesiuni separate, impreuna cu alte doua microfoane cumparate tot de la SoundCreation,respectiv un Neumann U87 si un AKG C 414 XII, asta ca sa pot sa analizez diferentele.
Surprinzator, ca si caracteristica de frecventa e asemanator cu C 414, adica are un peak undeva intre 6kHz-7kHz si 12kHz, fara prea mare boost la 100 Hz (din prezentarea fabricantului), doar undeva pe la 250-300Hz poate.
Un minus insa la partea de sensibilitate. Aici a trebuit sa compensez din gain destul de mult ca sa ajung la dinamica AKG-ului si a Neumann-ului, un fapt care era oarecum de asteptat. Daca la voce diferentele nu au fost demne de luat in discutie, atunci cand am inregistrat chitara acustica s-a simtit evident diferenta. Microfonul suna perfect pentru inregistrari cu instrumente de genul asta, pentru ca boost-ul frecventelor inalte este unul natural si specific. Deci aici are un mare plus si cred ca de fapt  aici a vrut sa pluseze producatorul. Puteti inregistra cu rezultate foarte bune cinele, chitari acustice si voci. Am uitat sa mentionez ca JZ BH2 este un microfon condenser deci trebuie  alimentare phanotm-power  si ca este de tip cardioid,fara posibilitate de comutare pe alte tipuri.
In concluzie, ca si o nota i-as da un 8 pentru calitatile tehnice, si un 7 pentru constructie. Insa pentru un microfon care costa 1000$, va las pe voi sa apreciati daca merita sau nu.

Andy Ionescu
Taine-Multimedia.com