SoundBlog

Virus Ti Snow – esenta tare in recipient mic!

Postat de Alba Ecstasy on septembrie 29, 2010  |  3 Comments

Virus Ti Snow este cel mai mic frate din familia Ti de la Acces. Dar cu aceleasi calitati ca si ceilalti frati mai mari, doar ca dispuse altfel, cu meniuri mai putin la vedere – dar nu greu accesibile, si cu cateva optiuni mai sarac. Ca deh! fiind fratele cel mai mic, trebuia sa se diferentieze cumva de ceilalti.
Prin structura comuna a serie Ti, Virus Ti Snow se deosebeste in primul rand prin faptul ca este desktop [nu are claviatura], are meniurile accesibile printr-un buton “shift”, are mai putine patchuri decat Virus Ti (2) keyboard [1024, impartite astfel: 512 in ROM si 512 in RAM], si, evident, datorita marimii sale, mult mai putine knoburi [6] si butoane [21]. Si inca alte mici aspecte. Care nu mai conteaza atunci cand stii sa scoti sunete dintr-un synth.
Ceea ce se remarca imediat cum il pornesti si accesezi soundurile sale, este ca incep sa ti se perinde o serie de functii si waveform-uri de care nu ai mai auzit – intalnit – vazut -auzit – mirosit pana la el. Filtre cu denumiri de Star Trek si Twilight Zone, wavetable-uri care te imbie sa le incerci numai ca sa auzi cum suna un “clusters” sau “buzzpartout”, “sinzin” etc, desi iti ia zile intregi sa le combini in cele 2 oscilatoare.
Si asta numai in versiunea Ti Snow, care costa in momentul de fata cam 1000 de euro.

Sunetele cu care vine [1024] in mare parte am constatat ca sunt gen “acid”. In afara de cele cateva sunete care se apropie de cateva clasice [strings, flute, piano] – dar in nici un caz nu realistic ci… futuristic, restul sunetelor sale sunt cu nuante de la analog – la digital si virtuale. In orice moment le poti transforma pana la a devia complet de la sinteza lor initiala. Pe care apoi le poti salva pentru a le folosi mai tarziu.

Multe cuvinte de lauda [voi reveni dupa acest paragraf], aduce destul demult cu Waldorf Blofeld [desi acesta costa o treime din valoarea Snow-ului] in ceea ce priveste rezultatul final al sintezei de sunet [lasam la o parte filtrele UFO], nuante asemanatoare [de la metalice-reci la calde-analog], insa am intalnit si cateva probleme: accesarea bancilor nu se face intotdeuna imediat si crusiv, intalnind bug-ul pe care il veti observa la finalul clipului ROM1 4-8. La fel se petrece uneori si cu butonul shift. Asta in versiunea OS 2.7.0.37. Sper ca noile update-uri au inlaturat problema aceasta.
Manualul sau este sarac in informatie si unele lucruri nu le vei afla decat de pe forumurile dedicate fanilor de Virus. Ceea ce cam “sucks” pentru ca ai putea crede ca nici ei nu stiu ce au pus inauntru si trebuie sa cauti pe net pana afli din dedesubturile lui.

Revenim la calitati [aleatoriu - ce-mi vine pe rand in minte]:
1. vine cu o geanta foarte draguta [nu ma asteptam la asa ceva], de protectie, care poate fi purtata pe umar.
2. are tap tempo, bun pentru sincronizari live dar pe durate mici [sincronizarea de baza tot prin MIDI se face].
3. knoburile din fata displayului sunt asignabile.
4. arata bine
5. desi cu meniuri “ascunse”, se acceseaza usor si e foarte manevrabil.
6. filtre foarte bine lucrate. Nu apar distorsiuni deranjante [ca la Blofeld de exemplu] nici daca fortezi combinatia cutoff + resonance.
7. sunetele sale inspira foarte mult [la fel de mult si chiar peste Blofeld].
8. un aspect care mi-a placut enorm de mult: la schimbarea patchurilor suntele nu se taie brusc, iar daca ti clapele apasate in continuare si schimbi, suntele anterioare se pastreaza si poti combina astfel cate 2-3-4 patchuri de-odata

Lista poate continua.

In clipurile de mai jos puteti auzi [si prea putin urmari ce se petrece pe display din cauza luminozitatii displayului] primele 8 banci din ROM1 si primele 4 din RAM1 din sectiunea “simple” a sinteizatorului [mai are inca 2 sectiuni: "sequencer" si "multi"].

Concluzionand, pot spune ca Virus Ti Snow este un sintetizator VA complet: ofera o sinteza vasta, complexa, cu sunete rafinate sau acide, profunde, FX-uri complexe, arpegii excelente. Nu degeaba o intreaga generatie de producatori prefera sa fie pe de-o parte in trend, ca da bine la imagine sa ai scule scumpe [si sa produci muzica pe banda rulanta care suna la fel, oricine ar compune-o - nu am putut sa ma abtin ], dar pe de alta parte, pentru ca suntele Virusului se aud clar, precis – multi sesizand ca masterizarea trackurilor realizate cu Virus Ti devine mult mai facila.

Ti Snow este un instrument exclusiv pentru producatorii de muzica electronica. Sau daca faci muzica de film – o sa ai o surpriza: muzica se compune de la sine!

Merita Ti Snow achizitionat? Da. La jumatate din pretul keyboardului [dar si la 1/3 din capacitatile memoriei de sunete] Ti Snow si in general Virus Ti nu trebuie sa lipseasca din studioul unui producator al zilelor noastre. De altfel, veti fi uimiti [sau nu] sa stiti ca foarte multi producatori detin un singur instrument cu clape in studioul lor: Acces Virus Ti [Snow, Polar, Ti keyboard, Ti 2 keyboard]. Traim zile frumoase!

Cam atat pentru data asta. Ma ingrijoreaza sa vad ca majoritatea celor care cauta informatii despre cum se face muzica, mai mult cauta programe si vst-uri si dovedesc un interes aproape zero catre echipamentele hardware. Bugetul este de vina, banuiesc, in primul rand [sa iei un soft hackuit e mai ieftin si ilegal decat sa dai banii pe un synth sau un compresor hardware] iar de partea cealalta poate si vina producatorilor – reselerilor care isi promoveaza prea putin produsele. Iar cei care cauta, s-au obisnuit deja sa le citeasca “de pe afara”.
S-auzim bine!

Cel mai nou sintetizator Novation: Ultranova [video]

Postat de Alba Ecstasy on septembrie 8, 2010  |  9 Comments

UltraNova este cel mai nou sintetizator de la Novation din gama “Nova”. Are cuprins in body-ul sau compact pachetul masiv de sunete Nova si un vocoder.

Un nou sistem performant “Touch sense” da control deplin al sintetizatorului – noi modalitati noi de a canta, crea sau interpreta fiind doar la o atingere distanta.

Ultranova este un sintetizator cu modelare analog din seria NOVA, cu un puternic procesor de efecte. Ultranova este o singura parte a legendarului sintetizator Supernova II, dar imbunatatit cu cele mai noi tehnologii. Nova insa nu se opreste  aici ci a adaugat alte noi features precum: filtre puternice, editor software, sinteza wavetable si noul mod de lucru “touch sense”.

Test comparativ: Gaia SH-01, SH-201, microKorg

Postat de Alba Ecstasy on august 23, 2010  |  No Comments

Atunci cand vrei sa investesti in echipamente de studio si instrumente muzicale [sintetizatoare - caci despre acestea voi scrie azi], cel mai bine este ca inainte de a cumpara sa te informezi: fie online fie prin a pune mana direct pe respectivul echipament /intrument.

Cum de cele mai multe ori, cand vrei sa testezi ceva, este un chin pentru vanzator sa iti conecteze o clapa [si nu o singura data mi s-a intamplat asta] sau un microfon ca sa il poti testa [de parca ai cumpara un kg de rosii cu 2 lei nu un synth /echipament cu mii de lei], uneori singura solutie este sa mai tragi cu urechea de la cei care le-au testat, sa mai citesti un review pe ici pe colo, sa mergi pe recomandarea celor care le detin.

Si cum in ultimele cateva saptamani am tot pus mana pe cateva sintetizatoare accesibile ca pret si interesante la specificatii si capacitati, mi-am zis ca o analiza comparativa mai sumara – ca sa nu transform un articolas intr-un roman – ar fi potrivita pentru toti cei interesati.

Si iata propunerile mele: Roland Gaia SH-01, Roland SH-201 si Korg microKorg.
Ce au acestea toate in comun? Preturi apropiate [intre 1800 si 2400 lei], toate sunt VA-uri [Virtual Analog - adica emuleaza capacitatile de sinteza ale unui sintetizator analog] si toate 3 sunt destul de dorite si au fost folosite [si sunt] si de catre artisti cu renume.

De ce ne-ar trebui un astfel de VA? Pentru ca vom putea da o nuanta aparte, retro – vintage [in functie de priceperea noastra intr-ale sintezei de sunet] si desigur vom imprima personalitatea noastra asupra sunetului, putand astfel sa conferim originalitate muzicii pe care o cream.

Astfel ca acest articol va cuprinde cate 5 puncte pozitive care m-ar indemna sa-l cumpar si alte 3 puncte care m-ar face sa nu il cumpar. restul de specificatii si parerile /intrebarile voastre se vor regasii in subsol, la comentarii.

Roland Gaia SH-01

Este cel mai nou sintetizator dintre celelalte 2, fiind aparut anul acesta. Dar asta nu intotdeauna este o calitate.

De ce l-as lua?
1. Este foarte “user friendly” – adica totul este la indemana, nu ai submeniuri in care sa te pierzi si in timp ce canti cu o mana, cu celalata poti schimba parametrii foarte usor. Chiar daca este cel mai scump dintre cele propuse [aprox 2400 lei] este si cel care are cele mai multe posibilitati de sinteza: are 3 oscilatoare care se pot combina intre ele, fiecare dintre oscilatoare avand cate 21 de wave form-uri [7 de baza x 2 variatiuni]. Cum spuneam si la reviewul lui, Roland Gaia este format practic din 3 sintetizatoare intr-unul singur.
2. Creezi sunete foarte usor, pornind fie de la preseturi fie de la wave formurile de baza.
3. Are effect grozave, care se pot aplica si schimba in timp real, obtinandu-se effect cool.
4. Constructie rezistenta: sliedere si knoburi cu rezolutie buna.
5. Memorie interna multa mai mare decat a celorlalte, plus ca se pot salva preseturi pe un stick USB.

De ce nu l-as lua?
1. Un pic prea scump, daca mai pun putin iei un Evolver [care e chiar analog]
2. D Beam-ul nu m-a incantat – rezolutia lui mi-a parut ca lasa de dorit [sau nu am stiut eu sa-l folosesc la capacitate alui maxima].
3. Pentru mine orice sintetizator care are magazie de baterii imi pare ca este o jucarie pentru aia mici, un radio portabil, o lanterna chinezeasca [e Made in China, desigur]

Roland SH-201

Este al 2lea ca pret, fiind mai ieftin decat Gaia [aprox. 2200 lei]. Este mai mare de cat Gaia, dar tot portabil ramane. Are numai 2 oscilatoare dar este la fel de manevrabil ca si Gaia.

De ce l-as lua?
1. Arata bine. Mai bine decat Gaia. Cand vad atatea knoburi si slidere, pe mine personal ma ex incita!
2. Are o octava in plus, iar asta stim cu toti, conteaza.
3. Ca si Gaia, poti inregistra o scurta secventa melodica in el.
4. D Beamul lui este mai puternic decat la Gaia si genereaza efecte mai clare.
5. Poti imparti claviatura in doua si canta 2 parti diferite cu ambele maini.

De ce nu l-as lua?
1. Cursa sliderelor este mica si asta le da o rezolutie slaba.
2. Memorie interna mica: 64 preseturi din care 32 pot fi slavate.
3. Pentru 200 lei, renunt la o octava dar iau un oscilator si cateva efecte in plus cu Gaia.

Korg microKorg

Este cel mai mic si cel mai ieftin dintre cele 3 propuse. Ca si SH-201 are tot 2 oscilatoare, dar in ceea ce priveste capacitatea de sinteza este mai bogat decat celelalte 2 la un loc.

De ce l-as lua?
1. Arpegiatorul sau este editabil.
2. Poti folosi o sursa externa ca si input si sa o folosesti ca sursa [wave form] si sa faci sinteza pe ea: deci capacitati de sinteza infinite.
3. Este mic si portabil [l-as lua in vacanta cu mine saptamana viitoare - fata de celelalte doua pe care ar fi un chin sa le car].
4. Scoate sunete mult mai apropiate de analog decat Rolanduri
5. Are vocoder.

De ce nu l-as lua?
1. Clape mici si proaste
2. Este mai putin manevrabil decat celelalte 2 din cauza constructiei meniului si a scrisului mic de pe panou, care la lumina slaba [intr-un concert] devine un chin.
3. Dsi knoburile sunt excelente, butoanele sunt dezastru: ai impresia ca iti intra degetul prin ele cand apesi.

Astfel cand tragi linie, fiecare dintre ele are [mult mai multe decat am enumerat eu] si parti pozitive si parti slabe. Intodeauna sunt dileme, dar in final, atunci cand testezi mai mult timp un echipament /synth iti dai seama cat de util sau nu iti este. Si asta rezulta din felul in care te “intelegi” cu el, din timbrul sau sonor, sau pur si simplu se potriveste personalitatii sale.

Roland Gaia SH-01 – sintetizator VA [VIDEO]

Postat de Alba Ecstasy on august 4, 2010  |  1 Comment

Daca iti doresti un sintetizator modern, un sintetizator analog [ca sa ai si o eticheta de old school la tine], un controler excelent pentru VST-urile tale si nu ai suficient buget, atunci cea mai buna solutie este Gaia SH-01!

Cu un look retro dar trendy datorita marginilor albe si cu butoane si slidere ca la sintetizatoarele de acum 20-30 de ani, Roland Gaia Sh-01 te poate uimi daca esti in “industria sintezei de sunet”.
Te-ai astepta sa fie ca unul dintre celelalte “assembled in China” sintetizatoare, adr nu e asa: desi usor [nota in plus pentru portabilitate], are o contructie sigura, cu butoane rotative cu rezolutie si cursivitate mai mult decat acceptabila iar sliderele, chiar daca nu au mecanica celor clasice din metal, nu au obisnuitul joc si nici nu isi pierd capacele usor.

Un aspect foarte important la constructia lui: mufa de alimentare. Este primul sintetizator [lasand la o parte pe cele cu alimentare cu cablu cu mufa trapezoidala - ca de PC] la care conectorul de alimentare intrain slot si acolo ramane, avand o mica siguranta ce se strange in jurul lui. Astfel poti fi sigur ca o data ce ai pus fisa acolo, nu va iesi decat daca tragi intetionat de ea.

Trecand la partea de sinteza, Gaia SH-01, fiind un VA, emuleaza destul de bine versiunile sale true analog [SH-01 si gasca sa].
El este practic 3 sintetizatoare intr-unul singur, avand la baza 3 oscilatoare si fiecare dintre ele pot fi folosite atat impreuna cat si independent. Si fiecare dintre ele beneficiaza separat de ajustarea LFO-ului, filtrelor si a AMP-ului. Doar efectele se aplica patchului final rezultat din mixarea celor 3 oscilatoare.
Fiecare oscilator poate capata forme de: SAW, SQUARE, PULSE/PWM, TRIANGLE, SINE, NOISE, SUPER SAW si mai mult decat atat, toate aceste forme de unde au inca cate 2 variatiuni, ceea ce inseamna un total de 21 de forme de unda [waveforms].

Chiar daca esti incepator, lucrul cu Gaia SH-01 va fi foarte usor, synthul fiind unul cu o interfata extrem de intuitiva.
Personal, o data ce am inceput sa ma joc cu oscilatoarele, LFO-ul si filtrele lui, am realizat intr-o singura ora 3 banci de patchuri originale, plecand de la waveforms-urile de baza. Un punc in plus il are prin faptul ca desi memoria lui este restransa [64 de preseturi din fabrica si 64 pentru user], se pot salva[si accesa] patchurile create pe un memory stick. Ceea ce inseamna ca poti salva sute, mii de patchuri de-a lungul timpului. Atentie: nu am gasit pana acum o alta solutie de a salva mai mult de 64 de patchuri pe stick, fara ca urmatoarele seturi sa nu se rescrie peste celel vechi, decat prin a modifica denumirea fisierului de pe stick.

Un sunet se poate crea cam in 5 minute, fara sa ai foarte mare habar despre sinteza: efectele lui [DIST: Distortion, Fuzz, Bit Crash; FLANGER: Flanger, Phaser, Pitch Shifter; DELAY: Delay, Panning Delay (cu funtie de tempo sync); REVERB: Reverb si LOW BOOST] o data aplicate transforma si imbunatatesc sunetul, incat un simplu saw wave la care reducem din cutoff si marim valoarea la resonance, plus un panning delay si phaser – si gata, ai un sunet original pe care il poti imbunatati dupa gusturi si pricepere.

Alt plus: poti crea 8 secvente a cate 8 masuri fiecare si le poti salva ca si niste arpegiaturi mai complexe.
Arpegiatorul nu exceleaza, nu este editabil si nici nu poti crea noi paternuri. Are un buton de hold care il sustine. In principiu este ok dar ar fi putut sa sa straduiasca mai mult la el. Din 64 de preseturi, am gasit cam 6-7 pe care sa le pot folosi. Impreuna cu panning delay da bine atunci cand sunt apasate mai multe clape deodata.

Ceea ce nu am testat, dar are in dotare, este posibilitatea de a se intra cu o sursa externa de sunet in el si redarea acesteia pe output-ul lui.

Ca si minusuri am remarcat ca modularea pe joystick este setata la maxim la o valoare mult prea mare, trebuind sa misti joystickul numai un pic pentru a da un efect normal – altfel efectul este unnul destul de neplacut in majoritatea cazurilor; de asemenea, D-Beamu-ul nu exceleaza nici el, insa poate fi setat dupa bunul plac al inimii. Posibil ca sa nu il fi gustat pe deplin, fiind prima oara cand am folosit un D-Beam mai intens [Roland MC-307 nu are desi  este scos dupa MC-505]. Cam acestea sunt minusurile.

Multe plusuri in schimb. Ca si pret este ok dar nu te astepta sa gasesti in el mai mult decat un VA. Sunetul digital tot se mai face simtit insa faptul ca are toate controalele la vedere si se lucreaza usor cu el, il face [pentru mine] mai bun decat orice din aria lui de pret [in aceasta idee, va urma in curand un test comparativ intre Gaia SH-01 si "oponentele" lui]. Dinamica clapelor este tipic Roland [adica foarte buna], dar fata de D-70 de exemplu, se simte “plastic sub degete”.
Se poate alimenta pe baterii, se poate conecta prin USB la calculator si poate fi folosit ca si controler. Vine cu cartea tehnica, alimentaor, CD de instalare – toate impachetate la fel de frumos si atent ca si un Evolver – ti-e mai mare dragul sa dezvirginezi cutia, vorba lui Florin!

Sunt multe de spus despre el, asa ca, daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti mai jos!

Puteti asculta in continuare cateva din sunetele sale, plus cele create de mine.

ECHO AudioFire 12 – interfata Firewire

Postat de Alba Ecstasy on iulie 19, 2010  |  16 Comments

ECHO AudioFire12 este simplitatea dusa la excelenta prin constructia si caracteristicile ei. O placa de sunet profesionala robusta – cu o carcasa de dur-aluminiu si dotata cu un panou de leduri pentru fiecare canal in parte, care indica perfect nivelul de semnal, panou numai bun pentru monitorizarea dintr-o privire a celor 12 canale analoage de intrare /iesire ale ECHO AudioFire 12.
Driverele cu care vine insotita sunt realizate pentru utilizarea ei impreuna cu Windows sau Mac OS X si personal nu am intampinat probleme de instalare a ei. Practic, pentru Mac se instaleaza o consola de monitorizare cu fadere de volum pentru fiecare canal in parte.

Pentru cei care doresc mai multe intrari si iesiri analoage, ECHO AudioFire 12 este ideala. Simpla in specificatii, cu 12 intrari si iesiri pe partea din spate [numai butonul on/off si panoul de leduri se afla pe fata - ceea ce ii da o eleganta si un rafinament vizual deosebit, profesional], world clock in/out, mufele de MIDI in/out, o pereche de porturi Firewire si… atat. Nimic mai mult. La inceput, cand am scos-o din cutie, simplitatea ei [obisnuit cu synthurile cu fadere, butoane, displayuri etc etc] m-a izbit la moral, fiind oarecum dezamagit, in comparatie de exemplu cu MOTU 8PRE sau Focusrite Saffire PRO40 – a caror panou frontal este populat de potentiometre rotative, “mufe fufe si alte alea”!

Desi fusesem sigur de alegerea mea… niciodata nu esti sigur de alegerea facuta. Asa ca am luat din nou internetul la citire si am mai vorbit inca o data cu Alex de la SoundCreation care m-a asigurat de calitatea ei profesionala. Desigur, nu pot zice ca is the best, dar in aria asta de pret, am facut alegerea buna. Si asta o spune SoundOnSound.com, Reviews.Harmony-Central.com, GearSlutz.com si inca cateva siteuri specializate pe reviewuri de echipamente si instrumente muzicale.
Pe langa deznadejdea incipienta a mai aparut o problema: nu aveam cum sa o conectez la sursa de curent electric; vine dotata cu un cablu de alimentare pentru calculator [obisnuit pentru echipamentele audio profi] dar care la capat are obisnuita furca de 3 pini specifica alimentarii americanilor. Asa ca m-am gandit eu ca aceasta furca vine pe un soclu al unui adaptor. Si uite asa, am stat toata seara uitandu-ma la placa mea de sunet ECHO AudioFire 12, fara sa scot un sunetel din ea. Asa ca, abia dimineata i-am sunat pe baietii de la SoundCreation care mi-au spus: “trebuie sa iti cumperi tu adaptor: vine fara”. “whaaaat?! a fost reactia mea – adica la caruta asta de bani sa imi cumpar tot eu adaptor??? pfffff…. ce neseriosi”…
Si nesiguranta crescu… Evident, nu ar fi fost o problema sa o pun pe curier inapoi si sa o trimit la mama ei acasa – era vorba de timp, de principiu si de esuarea in alegere. Si dupa 5 minute ma suna Florin: “stai! …ca nu ne-am inteles: ea vine cu cablul de alimentare pentru USA, dar practic este nevoie de cablul normal, ca la PC!”. Si “pupaza zbrrr!” la calculator, smulse cablul din soclul PC-ului, scoase placa din cutie ei frumoasa, o aseza pe suportul ei [ha, un scaun inalt de bar!], infipse cablurile conectoare ale sintetizatoarelor, ale monitoarelor, citi pe scurt cartonul de instructiuni [musai fac o poza sa vedeti ce mishto e!] si o conecta la minunea minunilor: curentul electric de 220 V!
Flip-flip-flip.. se aprinsera ledurile si… gata cu naratiunea a la Creanga!

(Exemplul audio oferit mai sus este o inregistrare simultana cu Korg Triton, Korg microX, Evolver DSI – fara nici un efect virtual sau extern, fara masterizare. Filmarea este exemplificativa, facuta separat.)

Ce sa mai: in urmatoarea jumatate de ora, era deja gata prima piesa, nascuta chiar prin inspiratia sunetului si numelui ECHO AudioFire 12: ECHOes of Silence – postata anterior.

Desigur, am simtit nevoia unui mixer in compania ei, pentru a face reglajele de volum mult mai usor. Sau eventual al unui Korg nanoKontrol, pentru ca sa fac asta din Logic Pro. Parte super pentru mine este ca pot inregistra simultan, in timp real, pe cele 6 intrari stereo, cu 6 [sau 12 mono] sintetizatoare. In procesul de creatie pentru mine e important sa fac asta pentru ca in momentul inspiratiei, lucrurile se petrec “pe negandite” si atunci, daca nu ai echipamentul corespunzator, “pierzi momentul” – “ratezi prezentul”.

Prea multe vorbe sunt din nou inutile, imaginile si sunetele fac mai mult decat cuvintele – iar calitatea inreigstrarilor spune tot, chiar daca audiati pe ceva sa zicem “impropriu” unui test audio – diferenta este clar vizibila.

Detaliile tehnice pentru Echo AudioFire 12 – placa de sunet pe Firewire, le gasiti pe pagina de unde am cumparat-o < click aicisha!

Test monitoare audio: Adam A7 – Focal CMS 50

Postat de Alba Ecstasy on mai 6, 2010  |  18 Comments

Se iau 3 perechi de urechi deprinse cu sunetele de prin studiouri si 2 perechi de monitoare. Si 6 ore dintr-o zi. Plus o camera de apartament total neadecvata.
Ce iese?! O mare indecizie!
Mai ales atunci cand ai de a face cu 2 perechi de monitoare care se completeaza aproape perfect pentru lucrul in studio.

Focal CMS 50

Cand le-am scos din cutie eram singur, si prima mea reactie a fost: “LE VREAU!”. Noroc ca nu am gasit mobilul imediat sa-l sun pe Florin, asa ca sentimentul s-a stins destul de repede, tinand cont ca la aprofundarea reactiei mi-am amintit ca bugetul meu nu prevede asa ceva…
Am tras cabluri de la synth-uri si de la laptop si am ascultat de la MicroX si Evolver la mp3 si flac-uri.
Si am ramas la prima idee.

Adam A7

Evident, ca nu m-am putut abtine si le-am desfacut fara sa ii mai astept pe Marius si pe Adi.
Aceleasi cabluri, acelasi surse: sunet rece, clar, taios – prima impresie. Mi-am zis in continuare ca vreau Focal-urile…
Dar parca ma atragea “ceva” si la Adam-uri… Hmmm…

Si au venit si celelalte perechi de urechi, care au adus si setul de sunete de test: toata gama de frecvente, de la 20 Hz la 20 KHz, plus sunete roz, defazate, fazate s.a.md.
Si a inceput distractia!
Daca timpul pentru asa ceva il prevazusem pe undeva pe la 2 ore, am ajuns ca intr-un final de 6.30 ore, sa fortez nota si sa ii dau afara pe invitati.
Ca sa raman singur, doar eu, cu monitoarele, desigur nu din alte motive!

Am testat frecventele mai intai pe Focal CMS 50. Care au raspuns de la cap la coada pe toata gama de frecvente. Sunetul redat este cald, putin ‘boxy” cum zice Marius – adica asa, cam ca de cutie. Si cam asa si este.
Dar scot atat de bine in evidenta vocea din piesele ascultate [mai putin in Carmina Burana - unde nu s-a putut distinge cu aceeasi claritate textul ca la piesele pop-rock], incat ai impresia ca Rihana, Nightwish sau Tracy Chapman iti canta la ureche, langa tine.
Basul este calm, profund si nu distorsioneaza la volum mare. Inaltele sunt prezente dar nu exceleaza, incadrandu-se la ceva obisnuit.
Asadar, Focal CMS 50, iti reda o muzica frumoasa, un pic “cosmetizata”, dar umana, foarte apropiata de suflet si de conditia noastra de muritori.
Le consider foarte potrivite pentru genurile de muzica in care vocea este importanta [hip-hop, pop-rock etc].
Minusuri: nu ca minus, dar ca si scapare din partea producatorului: potentiometrle de volum sunt la nivelul cutiei si nu au gradatii. In schimb sunt granulate si se pot regla in trepte – ceea ce poate fi un dezavantaj. Mai mult, la una dintre boxe, au uitat sa puna bilele pentru granulare, asa ca mergea ca uns!

A venit randul Adam A7. Care au raspuns corect doar intre 25-31 Hz pana la 19 KHz. La 20 Khz a trebuit sa schimb locul in care stateam, sa intorc capul si sa sesizez ceva-ceva..
Insa, senzatia pe care o ai atunci cand asculti Adam A7 este una de LIVE. Duffy, Jarre, Kraftwerk, Michel J. iti canta live in your living room – cu toata echipa de instrumentisti, ingineri de sunet si baietii de la lumini!
Suna atat de clar si de patrunzator, chiar daca pe gama medie nu ai zice ca te incanta la prima auditie – sunand rece [desi se poate echilibra acest aspect din EQ-ul de pe spatele lor], incat stii exact ce trebuie sa faci la muzica ta. Adam A7 este o pereche de monitoare care nu te minte. Iti spune verde in fata acolo unde gresesti.
Iar twiterele de inalte, Marius le considera ca fiind de pe alta planeta. Si nu greseste deloc! Inaltele sunt atat de clare si de… inalte! ca eu, personal, nu am mai auzit un raspuns atat de bun pe aceste frecvente in muzica testata pe alte monitoare.
Adam-urile imi par foarte potrivite pentru muzica electronica [instrumentala], unde fiecare parte instrumentala trebuie sa se auda clar, ca frecventele sa nu se suprapuna si sa iasa “ciorba” si pentru genurile muzica unde fiecare parte trebuie sa se exprime clar.
Minus: desi producatorul a admis ca la o serie exista problema de eroare la gradarea potentiometrelor de volum, asta nu ma incalzeste cu nimic, eu trebuind sa stau cu urechea ciulita si cu ochii pe gradatii ca sa pot aduce volumul la acelasi nivel pe ambele monitoare, unul dintre ele suferind acest prejuduciu. Desigur, la volum maxim, una se aude mai tare decat cealalta… Stupid.

Concluzia finala: daca la testul frecventelor Adam-urile nu au raspuns atat de mine ca si Focal-urile, si la prima auditie Focal-urile m-au fermecat, in schimb, dupa orele [si apoi zilele] de ascultare, m-am indragostit iremediabil de Adam A7! Iar Focal-urile au ramas pe locul 2. Pentru mine.
In schimb, daca Marius venise cu ideea sa plece cu una dintre perechi, iar eu si Adi, credeam cu tarie ca va pleca cu Adam-urile, la plecare a luat Focal-urile! Cu mentiunea ca am sunat la SoundCreation si am rezervat si Adam-urile pentru el!

Sunt 2 perechi de monitoare care se completeaza aproape perfect, dupa cum spuneam si care ar putea sa lucreze in felul urmator:
- Adam A7 sunt excelente pentru compus si masterizat, prelucrat, mixat etc iar
- Focal CMS 50 sunt potrivite pentru ascultarea rezultatului final, asa cum un end-user va asculta muzica pe sistemul sau.
Adam A7 este posibil sa te faca sa exgerezi cu mediile si joasele, daca camera ta si EQ-ul nu sunt in regula, Focal CM 50 te vor face sa fortezi inaltele – pentru ca nu au un raspuns atat de evident in muzica. De aici si ideea ca se completeaza reciproc. Mai mult, a investi in 2 perechi de monitoare, nu este nici “un pacat”: intotdeauna vei putea avea de schimb o pereche, intotdeauna vei putea avea un grad de comparatie. Si asta nu te va putea face decat mai bun in ceea ce faci in muzica: rezultatul final va avea sansa sa fie unul foarte bine echilibrat.

Review E-MU SHORTboard – LONGboard

Postat de Alba Ecstasy on martie 5, 2010  |  No Comments

Cea mai noua claviatura de la E-MU, combina, in cele 2 variante ale sale E-MU SHORTboard [49 clape] si E-MU LONGboard [61 clape], o clapa [controler] MIDI cu un sampler cu sunete deosebite pentru aria pretului sau.

E-MU SHORTboard, cel despre care vom vorbi astazi nu se diferentiaza cu nimic mai mult in afara de numarul de clape fata de versiunea E-MU LONGboard, in cea ce priveste structura engine-ului, a sunetelor sau a efectelor incorporate.
Engineul sau se bazeaza pe cel al E-MU 8030 si are o polifonie de 128 de voci iar procesorul de efecte este pe 32 biti si echipat cu 64MB de sampleuri plus banca General MIDI obisnuita cu 128 de sunete plus sunete de tobe.

La prima vedere, mi-a fost greu sa ma acomodez cu aspectul sau – alb – obisnut cu culorile inchise de obicei ale sintetizatoarelor. Cum abia sosise prin curierat dintr-un frig crunt trebuia sa il las cateva ore de acomodare la temperatura camerei.
Astfel, ca, pe fuga, am testat doar dinamica clapelor, si starea knoburilor. Care mi s-au parut rigide si greu de manevrat. Asta la ora 9.30 dimineata. Dupa care am plecat la birou…

Astfel ca in primele 3 zile de acomodare cu el, mi s-a parut ca nu are nici un sens lansarea acestui sintetizator /sampler /controler MIDI.

Ca si controler MIDI, dispune de mult prea putine knoburi si fadere, cu care E-MU ne obisnuise. Si… cam atat ar fi de spus pe partea de controler MIDI. In ceea ce priveste setarile pentru asignarile controalelor, nu este nimic neobisnuit si se face cu usurinta.

Sa vorbim acum despre sintetizatorul /samplerul E-MU SHORTboard, lucrurile… se schimba: propriile pareri despre el pot deveni contradictorii si… sa ramai in coada de randunica!
De ce? Daca primele auditii ale sale mi s-au parut absurde, dupa 4 zile de butonat si claparit la el… am inceput sa sesizez nuantele deosebite ale sampleurilor sale: SUNA PRECUM UN ANALOG: cald, cu un timbru vechi, analog, placut urechilor.
Sampleurile sale, sunete preluate de la MOOG, SOLINA, OBERHEIM, PROPHET, MATRIX [nume cu o rezonanta puternica in industria sintetizatoarelor] suna foarte aproape de originalele lor, iar prin mica sinteza care se poate face, se pot obtine timbre diferite si foarte aproape de ceea ce se facea acum 20-30 de ani. Ceea ce, pentru un pasionat de analog, poate fi o “captura” foarte draguta.

Clapele au o dinamica demna de marca pe care Klaus Schulze o foloseste de mai bine de 30 de ani: E-MU este un nume care a produs cateva sintetizatoare hardware deosebite. Daca initial, clapele si knoburile mi s-au parut rigide si greu de manevrat, ulterior am [re]descoperit senzatia asemanatoare cu cea a clapelor unui pian: odata lovite, se intorc la loc, in pozitia lor, cu latenta dar fermitatea clapelor unui pian: as putea spune ca sunt… aproape semi-grele!
Knoburile nu lasa loc erorilor [cum sunt cele de la Korg MicroX - care le scapi intre degete] si se invart ferm spre pozitia dorita.

Panoul frontal, permite accesul rapid al sampleurilor prin selectarea categoriilor si apoi a programelor.
Un plus al acestui sintetizator /sampler: claviatura se poate imparti in doua, cu sunete diferite, sau aceste doua sunete se pot suprapune si seta separat. Ceea ce nu cred ca veti gasi in aria aceasta de pret .

Efectele sale nu sunt deosebite, chiar as spune ca Reverbul este exagerat, insa Chorusul face toata treaba! De asemenea, Attack-ul se face simtit abia catre capatul cursei knobului si atunci mai mult da senzatia de “invert” a sunetului la apasarea clapelor.
Cutoff, Resonance si Decay /Release isi fac treaba in parametrii normali, nimic iesit din comun sau care sa priveze sunetul de efectele lor.

Pe panoul frontal se mai gaseste potentiometrul de volul, un fader cu care se pot accesa programele mai usor [dar imprecis], butoanele de octave-up, octave-down – cu care se pot accesa si programele de sunet.

Mai gasim: un buton de accesare a meniului de Program /MIDI /Velocity /System si a butonului de setare a functiei SPLIT /LAYER.
Partea buna, pe care eu nu o descoperisem de la bun inceput, este posibilitatea setarii velocitatii. Din fabrica, velocitatea este setata la valoarea sa maxima, asa ca m-a descumpanit enorm. Dar descoperirea functiei de reglare a velocitatii… mi-a readus zambetul pe buze!

De asemenea, dotate cu aftertouch [ceea ce destul de putine controlere si chiar synturi detin, in aria asta de pret - si poate chiar si mai sus], clapele, tinute apasat, moduleaza sunetul, astfel incat nu mai ai nevoie sa manevrezi Modulation Wheel, si mana stanga isi poate canta partea.

Ce m-a descurajat: programele, la schimbarea lor, uneori se ineaca sau raman blocate iar odata accesat GM – partea de tobe – nu am mai stiut sa ies de acolo, asa ca a trebuit sa resetez unitatea de la butonul ON /OFF.

In general, dupa 2 saptamani, pot spune ca imi surade ideea de a pastra acest synth /controler /sampler – in special pentru lookul sau si pentru sunetele cu feeling de analog cu care vine.

Alimentarea si transmiterea semnalului prin Wireless in fac extrem de portabil, fiind dotat si cu 2 [de ce doua?] iesiri de casti. Astfel ca, se poate transforma intr-un echipament util celor care vor sa stea comod pe canapea si sa mai repete sau sa-si lase inspiratia in voie, oriunde!

Cum sa faci muzica electronica -III-

Postat de Alba Ecstasy on februarie 17, 2010  |  No Comments

Pentru ca varianta virtuala de a face muzica este la indemana oricui, voi vorbi despre varianta cu instrumente /echipamente hardware, de facut muzica.

Voi incepe cu Waldorf Blofeld desktop, un sintetizator care se afla de ceva timp pe mesele de lucru a multor muzicieni, si care are o gama de sunete imensa. Ca si banca sa, de altfel, care cuprinde peste 1000 de programe. Are arpegiator programabil care se poate comporta ca si un sequencer, si o multime de efecte [chorus, flanger, delay, phaser, overdrive, reverb] care se pot seta unul pe cate o parte.
Pentru a fi controlat, are nevoie de o clapa MIDI.

Mai multe specificatii puteti ale sintetizatorului Waldorf Blofeld vedea aici.
Iar un preview al potentialului sau:

Pret: 1579 lei

Asadar, la pretul total de 2044 lei aveti un sintetizator puternic, extrem de portabil, avand in vedere dimensiunile reduse atat ale sintetizatorului, cat si ale clapei.

O modalitate simpla de utilizare a lui este aceea de a crea fraze muzicale, pe care le inregistrati intr-un DAW virtual [Cubase, Ableton, FruityLoops Studio etc]. Banca lui de sunete cuprinde si sunete de tobe, deci nu este o problema in crearea ritmurilor.

Dar, trecand la o etapa superioara, se poate folosi un Akai PRO XR20, care este un mic sequencer numai bun pentru creat ritmuri, si care este la fel de portabil si ocupa putin loc in camera. La pretul de 1249 lei ofera peste 700 de sunete si 99 de paternuri deja programate si alte 99 in care se pot stoca paternurile voastre. Are reverb, egalizator si compresie, intrare pentru microfon si iesire pentru casti.

Dupa cum vedeti, nu inglobeaza doar sunetele de percutie clasice ci si diverse sounduri plus posibilitatea de semplare a vocii.

Avem pana acum posibilitatea sa organizam intr-un DAW virtual partile de: bas, solo, armonie — Waldorf Blofeld, ritmuri: Akai PRO XR20. Ne-am putea opri aici si totul se poate face astfel, dar pentru o reprezentatie live ar fi mai greu doar cu 2 instrumente muzicale…

Astfel, in pretul cumulat de mai sus, am putea achizitiona un singur groovebox Roland sau Korg — care sunt mai multe instrumente muzicale intr-unul singur. Rolandurile din seria MC sunt mult mai complexe si potrivite decat Korgurile ESX sau EMX, avand programe interne, sequencer intern si posibilitatea de a fi cuplate cu o claviatura MIDI.
Un exemplu potrivit este anticul meu Roland MC-307.

Mai fac parte din aceasta serie: MC-303, MC-505, MC-808, MC-909. Alegerea si bugetul, va apartin!
Un groovebox ajuta foarte mult, este destul de versatil pentru reprezentatiile live si are capacitatea de a stoca cantece intregi.

In principiu, cred ca ati prins ideea: atunci cand lucrezi cu intrumente hardware, iti trebuie fie un sintetizator cu aranjor si astfel prinzi intr-un singur instrument toate partile [bas, solo, drums etc] — dar cam ineficiente si nepotrivite pentru muzica electronica majoritatea dintre ele,  fie va trebui sa lucrezi cu mai multe intrumente pentru a te descurca si in eventualele concerte ce vor urma

Desigur, vor trebuie ascultate si inregistrate si astfel veti avea nevoie de o placa de sunet si niste boxe profesionale, asa numitele monitoare de studio.

Echipamentele descrise mai sus sunt alese dupa cele mai mici preturi pe care le-am avut la indemana, si, trebuie sa recunosc de acolo de unde ma aprovizionez eu: SoundCreation.

Cand alegeti unui instrument sau un echipament audio, mai intai de toate documentati-va pe internet, citati cat mai mult despre el, daca se poate si aveti unde, testati-l, daca nu — sunt nenumarate tutoriale [ca si cele de mai sus] pe internet si forumuri de discutii de unde puteti afla cat de bun sau nu este. Este important sa stiti exact ceea ce face si cum va poate ajuta instrumentul respectiv, pentru ca odata ce l-ati achizitionat si descoperiti ca nu va este folositor dupa cum ati fi dorit, inseamna ca ati pierdut timp si bani.
Astfel apar dezamagirile, iar obstacolul de a nu avea intrumentele, echipamentele, sunetele sau functiile potrivite potrivite fiind unul care poate inhiba foarte mult procesul creativ.

Nu exista o reteta care sa va spuna: incepeti cu un lead sau cu bass sau cu ritm etc. Muzica trebuie sa sune tipic voua. Lasati amprenetele personalitatii voastre sa se imprime in muzica pe care o creati.
Nu va fie teama sa explorati muzica din voi: aveti chef sa loviti alandala clapele la intamplare sau padurile drumurilor?! Faceti-o! Scoateti mai intai din voi toate ideile muzicale reziduale, tot ceea ce v-ar putea incurca la un moment dat. Exista un zgomot nemuzical interior acumulat datorita ideilor multe de-a lungul vremii, atata timp cat nu ati facut muzica. Se aduna, se amesteca si… nu mai exprima nimic la un moment dat.
Experimentati, invatati notele, acordurile, progresiile — tot ce se poate invata fie cu un profesor fie singuri. Nu lasati ca la un moment dat, lipsa unui element teoretic sa va impiedice in creatie.
Cereti parerea celor din jur. Ascultati cu atentie ce va spune bunul vostru simt. Muzica este matematica, este armonie.
Ascultati muzica clasica sau piese ale muzicienilor preferati. Vizualizati cu mintea ce intrument a folosit pentru fiecare parte, felul in care a realizat tesatura muzicala.
Dar, cel mai indicat, ascultati propria liniste interioara: din ea se naste muzica!

Cum sa faci muzica electronica -II-

Postat de Alba Ecstasy on februarie 1, 2010  |  14 Comments

Desigur, echipamentele descrise in articolul anterior, sunt doar o parte din ce ar trebui sa existe intr-un studio, dar suficient cat sa se poate realiza inregistrari de voce si aranjamente orchestrale.

Asa ca, inainte de a trece la lucrul efectiv, adica la a compune si inregistra muzica electronica, trebuie sa lamurim un aspect: hardware sau virtual?

Cu toate acestea mai sus expuse, urmatorul gandul al unei persoane care inca nu s-a decis ce metoda sa aleaga, ar putea fi: “pai costul unui mic home studio este destul de mare… mai bine imi iau un calculator si o clapa MIDI si cate programe sunt pe net, ma descurc si asa!”.
Evident ca se poate si asta. Multi producatori de muzica lucreaza preponderent virtual. Cu singura diferenta ca acestia au licente cumparate care costa si acestea sute de euro, fiecare in parte… Poti lucra linistit acasa cu programe piratate o viata intreaga. Sunt chiar studiouri in Romania care nu au licente pentru toate programele [barfe].
Am lucrat si eu cu virtuale ani de zile. Am incercat si pirateriile acolo unde nu existau versiunile demo [care in proportie de 90% dintre ele crapa si au buguri si o mie de keygenuri care contin sau sunt identificate ca fiind virusi].
Dar gandul de a face muzica in continuare doar cu un calculator si o clapa MIDI nu m-a incantat deloc, niciodata.

Senzatia pe care o ai atunci cand simti “respiratia”, vibratia unui sintetizator analog sau digital, cand poti modifica in timp real si cu ajutorul knoburilor, faderelor sau wheel-urilor parametrii oscilatoarelor… e ceva ce nu poti intelege decat daca pui mana. Personal am avut dorinta aceasta din totdeauna. De pe vremea, desigur, cand nu existau calculatoare. La noi in tara, desigur .

Daca te-ai hotarat sa urmezi “calea virtuala” a muzicii e bine. E calea ta. Vei face sampling virtual, vei avea note virtuale, sintetizatoare virtuale, mixere si trackuri virtuale, o muzica virtuala evident si in cele din urma… o viata artistica virtuala si ascultatori virtuali .
Exagerez, desigur, pentru ca sunt un fan inrait al hardware-ului! Dar de asemenea ma si inmarmureste promovarea inversunata a faptului ca poti face muzica cu un simplu… iPhone …

Avantaje si dezavantaje sunt de ambele parti.
Hardware inseamna sa nu fii comod si lenes sa-ti faci singur sunete si sa inveti ce inseamna sinteza de sunet, sa faci setupuri proprii, sa o iei de la capat de fiecare data. Inseamna bani mai multi. Inseamna sa ai un spatiu maricel, adecvat. Inseamna sa studiezi si sa-ti faci o tehnica cel putin buna, care sa acopere avantajele programelor virtuale de a-ti aranja ulterior notele pe masura. Inseamna sa ai grija de echipamente si sa le tii in conditii adecvate de depozitare si transport, cand e cazul. O mie de probleme inseamna hardware.

Dar mai inseamna si savoare! Savoarea de a mangaia clapele fiecarui sintetizator, care are propria sa personalitate. Atat de constructie cat si timbrala, de sinteza. Unele sintetizatoare sunt maleabile si ascultatoare altele sunt naravase si greu de strunit. Dar iti dau senzatia de viu. Sunt componente reale, le poti atinge, le poti simti. Vei avea senzatia unei vieti artistice pline chiar si prin simplu fapt ca posezi un instrument [care fie vorba intre noi, are anumite proprietati magice stiute doar de cei care le "poseda" ].

Dar gata cu poezia!

Virtualul te scuteste de problemele de mai sus. Dar te priveaza si de placerea de simti ca viata ta artistica este la un alt nivel. Oricine poate downloada un program de facut muzica, sa ia o clapa MIDI la mana a doua si cu un calculator mediu, si va putea sa-si dezvolte ideiile muzicale. De altfel, internetul e plin de astfel de exemple. Uneori iti poate taia elanul si stopa visele…

A incepe un proces de achizitonare instrumente si echipamente inseamna a incepe un studiu: specificatiile lor in functie de muzica si nevoile tale; fiecare sintetizator poate avea “specializari” aparte si atunci va trebui sa stii exact ai nevoie. Inseamna sa citesti multe reviewuri, sa testezi chiar tu. Inseamna pasiune de fapt.

E mai simplu sa faci muzica doar pe calculator. Nu ai bataie de cap prea mare [daca ai grija sa ai un sistem stabil, bine echipat hardware, sa-l ti exclusiv pentru muzica, fara net si jocuri care pot aduce virusi] si costurile sunt relativ mici. Spun relativ mici atata timp cat te limitezi sa lucrezi anonim si ilegal din punct de vedere al licentelor. Un controler MIDI la mana a doua este cam 350-500 lei. Un calculator de asemenea SH, cam 600 lei. Placa de sunet vreo 500 lei. Niste boxe semi-profesionale… 300 lei. Asadar, cu ce am enumerat pana acum, abia daca iti iei un sintetizator [Novation, Blofeld desktop, Alesis Micron, MicroKorg, MicroX etc - toate - instrumente noi in banii acestia; SH-urile sunt discutabile la pret].

E destul de clar ca rezultatul final, cam oricat de multe sintetizatoare ai, se regaseste cam tot intr-un calculator [ in cazul in care nu optezi pentru un DAW hardware], care va inregistra cu ajutorul unui DAW virtual tot aranjamentul muzical.

Deci, cum ai vrea sa faci muzica electronica: hardware sau virtual?!

Citeste si: Cum sa faci muzica electronica -I-

Evolver DSI desktop

Postat de Alba Ecstasy on ianuarie 25, 2010  |  3 Comments

Mi l-am dorit mult. L-am vazut prima oara in aprilie 2009. Pe net. A urmat febra apoi de a vedea toate clipurile si de a citi toate reviewurile cu si despre el.
Apoi am incercat sa-l dau uitarii: am crezut ca e prea scump si prea complicat pentru mine.
Dar m-am inselat.

Printr-o conjunctura benefica de imprejurari, chiar acum, un Evolver Dave Smith Instruments – desktop version este pe masa mea de lucru.
Primul lucru pe care l-am gandit si l-am simtit despre Evolver [chiar daca unii dintre voi veti rade iar altii vor intelege ce vreau sa transmit] este ca Evolver DSI este un sintetizator foarte sexy!
Senzatia pe care o ai cand il tii in mana este aceea ca esti stapan pe situatie, ca ai atins un alt nivel in lucrul cu sintetizatoarele. Iti da prestanta prin legendaritatea numelui creatorului sau. Te simti precum posesorul unui Harley Davidson printre detinatorii de nume comune de motoare!
Cu o carcasa metalica, greu, solid, cu putine butoane si knoburi – dar cu multe functii la vedere prin afisarea lor pe panou, Evolver este precum un Harley Davidson intr-o parcare de motoare.

* Ce il face atat de special fata de altele?

Sunetul. Desi este un sintetizator monofonic, sunetul  generat de cele 2 oscilatoare analog, combinate cu celelalte 2 oscilatoare digitale cu waveuri de la Prophet VS, este net superior. De cea mai buna calitate. Fabricat in SUA. Nu in China, Taiwan sau sub vapor. Poate testat chiar de catre legendarul Dave Smith, creatorul Sequencial Circuits si designerul Prophet 5 si Prophet VS!

Revenind la sunetul oscilatoarelor analog, personal pot spune ca live nu am operat foarte mult cu analog. Insa atunci cand urechea se formeaza cat de cat, iti poti da seama de calitatea unui sintetizator si dintr-o inregistrare. Rareori am mai ascultat un sunet atat de clar si placut fara folosirea de filtre si efecte.
Cele 4 sequencere [cate unul pentru fiecare oscilator] in stil analog a cate 16 pasi fiecare, pot lucra atat independent cat si corelate intre ele.
Fiecare oscilator poate primi o destinatie diferita, astfel putandu-se crea fraze muzicale deosebite.

Nu este greu de programat, dar a trebuit sa citesc manualul de cateva ori ca sa ii inteleg anumite functii. De altfel, am gasit un manual si mai bine realizat, drept pentru care vi-l pun si voua la dispozitie: manual Evolver DSI.

Parti negative? Nu sunt multe:
- absenta unui buton on/off pe modul [m-am vazut nevoit sa-i trag mufa de alimentare din el, ceea ce nu imi place];
- knob-urile rotative endless in trepte. Ceea ce nu e deloc rau pentru sequencer si anumiti parametrii. Dar cand vine vorba de exemplu de suprimarea sau amplificarea unor efecte, trecerea nu este deloc lina si este cam prea evidenta.
- absenta reverbului la capitolul efecte.

In rest, toata stima pentru o cutiuta asa de mica: 4 banci a cate 128 programe editabile [512 in total], fiecare cu posibilitate de stocare a propriei secvente, 1 analog VCa pe fiecare canal cu generator envelope ADSR, 2 low-pass filtre: 1 filtru analog Curtis [wow!] si 2 filtre high-pass digitale 4-pole; 4 LFO fiecare cu: sawtooth, triangle, ramp, pulse si wave-uri aleatorii; efecte: delay digital, dual tunable feedback loops cu Grunge, distortion, glide pe fiecare oscilator in parte.
Se poate programa direct sau via MIDI, cu ajutorul calculatorului.

In acest video nu au fost folosite efecte sau filtre externe, iar prezenta distorsurilor si a white noiseului pe fundal sunt intentionat create.

Nu pot cuprinde in cateva randuri si mi-ar trebui ore de inregistrari pentru a cuprinde cateva dintre posibilitatile de sinteza ale acestui sintetizator.
Ideea este ca in pretul acesta, nu se poate cumpara un synth mai special ca Evolver DSI desktop.