Adrian Despot, Recenzie Blue Sky ProDesk 2.1

Cautam niste monitoare de studio care sa inlocuiasca veteranele Mackie HR824 si Yamaha NS-10M pe care lucram de cativa ani. Un prieten care face productie audio cinematografica si de a carui parere tin cont, imi recomanda un sistem Blue Sky System One si ma invita sa il ascult la el in studio.

La inceput am fost surprins pentru ca suna cu totul altfel decat eram obisnuit si nu ma refer aici la complementul sub, ci la senzatia overall. Sistemul era calibrat pentru cinematografie si nivelul sub-ului mi se parea cam ridicat, dar era prima oara cand intram in contact cu “lumea de jos”. Un sunet care nu avea nimic exagerat (cu exceptia sub-ului) si chiar impersonal, fiecare melodie suna reprezentativ. Am plecat gandindu-ma ca trebuie sa achizitionam un system Blue Sky.  Ceea ce am si facut, numai ca nu am luat Sky System One ci Prodesk 2.1, un sistem construit pe aceleasi principii si materiale insa cu o putere mai mica.

bluesky-prodesk-2,1

Pasul unu. Dupa calibrarea sistemului, pentru inceput, am pus cateva melodii scoala/referinta pentru mine, ascultate de-a lungul timpului in o mie de locuri si pe o mie de difuzoare. Constat un sunet foarte echilibrat, fara excese sau minusuri in nici o parte a spectrului de frecvente. Le gasesc extrem de detaliate, descoperind chiar niste cozi de efecte imperceptibile pana la acel moment. Sunetul isi pastreaza aceleasi caracteristici de la un nivel de ascultare mic si pana la unul mare. Exagerand cu nivelul de ascultare, am senzatia ca sunetul se sufoca putin. Impecabile in plan vertical, cred ca mi-as dori o mai mare profunzime, sau poate doar obisnuinta unui sistem clasic imi cere lucrul asta. Prefer oricum sa lucrez la un volum de ascultare mic inspre mediu. Stereofonie excelenta.

Pasul doi, dupa epuizarea stocului de cd-uri, trec la auditia unor mp3-uri compresate la 320kb. Oribil. Niciodata mp3-urile nu au sunat mai prost. Micile distorsiuni aparute in urma compresiei in format mp3 sunt atat de evidente incat pur si simplu inchid playerul. Pe Mackie doar dupa o ascultare atenta si comparativa putem sa imi dau seama de diferenta de format. Aici a fost impact direct. Bravo Blue Sky!

Pasul trei, incarc si ascult niste proiecte mai vechi si mai noi. Imi dau seama ce nuante nu  imi plac si incerc sa le repar. Imi iese din prima. Nu stiu exact cum sa expun problema asta dar, de multe ori, in mix ai nevoia de ajustare a unui track cu un eq. Intuiesti frecventa care trebuie crescuta sau coborata si actionezi. Uneori, desi eram convins ca alegerea mea era buna, nu obtineam rezultatul scontat, pe genul “unde dai si unde crapa”. Asta se intampla din cauza culorii si identitatii monitoarelor pe care lucram. Acum si aici, pe ProDesk, distanta intre intentie si rezultat e mult, mult mai mica, adica unde dai, acolo crapa. Cred ca pe Blue Sky se poate mixa de cel putin doua ori mai repede si mai bine decat pe un sistem de monitorizare clasic.

Pasul patru, incepem o sesiune de tobe. Sunet mare, enorm chiar. Este infricosator cat de detaliate sunt monitoarele. Problema cand captezi tobe, plecand de la premiza ca ai microfoane, preampuri si convertoare bune, este fazarea. Am rezolvat problemele de faza in trei minute, inclusiv microfoanele de ambianta (room) fata de overheaduri pentru un menaj cat mai fericit.

Pasul cinci si ultimul. Cea mai mare calitate a unor monitoare bune de studio este aceea de a iti oferi posibilitatea si garantia ca ceea ce lucrezi si suna bine in studio, suna la fel de bine si in afara lui. Asa ca am mixat o piesa pe Blue Sky si am ascultat-o in diverse locatii, pe diferite difuzoare. Acasa pe Yamaha MSP7, in masina, pe o combina muzicala, pe o instalatie mare de scena etc. Rezultat perfect de fiecare data. Imi recunosteam mixul, indiferent de locatie sau coloratura monitoarelor pe care ascultam.

Concluzie

Blue Sky ProDesk 2.1 sunt niste monitoare care NU MINT. Spun intotdeauna adevarul, oricat de tare ar durea lucrul asta. Singurul lucru pe care il fac este sa redea exact soundul fiecarei piese in parte, fara sa adauge absolut nimic, fara sa incerce sa te fure sau sa iti ia ochii. Intr-o lume colorata a monitoarelor de studio, Blue Sky se diferentiaza prin fidelitate si transparenta. In plus, poti controla sunetul pana in cele mai mici detalii, avand o plaja completa de frecvente la o distanta de doar un metru de urechi. Pentru un inginer de sunet bun sunt arma perfecta. Pentru un incepator care isi ascunde greselile dupa coloratura monitoarelor sunt moartea pasiunii pentru ca nu fac treaba pentru tine. Multi isi aleg monitoarele pe criteriul “pe care suna muzica mai bine”, bine insemnand din pacate culoare si deci lipsa de acuratete in mixaj. Blue Sky nu fac muzica sa sune mai bine, reusesc sa o reproduca exact asa cum este ea. Cred ca sunt alegerea perfecta pentru un studio comercial sau chiar pentru pasionatii de sunet pur, in plus, in marja lor de pret, nu au concurenta! Consider ca monitoarele clasice de studio incep sa sune/merite achizitionate de la Dynaudio BM6A in sus, si aici vorbim deja de peste 1500 euro.

Sunt atat de incantat de ProDesk-ul nostru incat mi-am luat si un Media Desk pentru home studioul meu.. Acelasi sunet nealterat, putere mai mica, vecini mai fericiti.

Bravo Blue Sky !!

Adrian Despot, Vita de Vie

Cautam niste monitoare de studio care sa inlocuiasca veteranele Mackie HR824 si Yamaha NS-10m pe care lucram de cativa ani. Un prieten care face productie audio cinematografica si de a carui parere tin cont, imi recomanda un sistem Blue Sky System One si ma invita sa il ascult la el in studio.

La inceput am fost surprins pentru ca suna cu totul altfel decat eram obisnuit si nu ma refer aici la complementul sub, ci la senzatia overall. Sistemul era calibrat pentru cinematografie si nivelul sub-ului mi se parea cam ridicat, dar era prima oara cand intram in contact cu “lumea de jos”. Un sunet care nu avea nimic exagerat (cu exceptia sub-ului) si chiar impersonal, fiecare melodie suna reprezentativ. Am plecat gandindu-ma ca trebuie sa achizitionam un system Blue Sky. Ceea ce am si facut, numai ca nu am luat Sky System One ci Prodesk 2.1, un sistem construit pe aceleasi principii si materiale insa cu o putere mai mica.

Dupa calibrarea sistemului, pentru inceput, am pus cateva melodii scoala/referinta pentru mine, ascultate de-a lungul timpului in o mie de locuri si pe o mie de difuzoare. Constat un sunet foarte echilibrat, fara excese sau minusuri in nici o parte a spectrului de frecvente. Le gasesc extrem de detaliate, descoperind chiar niste cozi de efecte imperceptibile pana la acel moment. Sunetul isi pastreaza aceleasi caracteristici de la un nivel de ascultare mic si pana la unul mare. Exagerand cu nivelul de ascultare, am senzatia ca sunetul se sufoca putin. Impecabile in plan vertical, cred ca mi-as dori o mai mare profunzime, sau poate doar obisnuinta unui sistem clasic imi cere lucrul asta. Prefer oricum sa lucrez la un volum de ascultare mic inspre mediu. Stereofonie excelenta.

Pasul doi, dupa epuizarea stocului de cd-uri, trec la auditia unor mp3-uri compresate la 320kb. Oribil. Niciodata mp3-urile nu au sunat mai prost. Micile distorsiuni aparute in urma compresiei in format mp3 sunt atat de evidente incat pur si simplu inchid playerul. Pe Mackie doar dupa o ascultare atenta si comparativa putem sa imi dau seama de diferenta de format. Aici a fost impact direct. Bravo Blue Sky!

Pasul trei, incarc si ascult niste proiecte mai vechi si mai noi. Imi dau seama ce nuante nu imi plac si incerc sa le repar. Imi iese din prima. Nu stiu exact cum sa expun problema asta dar, de multe ori, in mix ai nevoia de ajustare a unui track cu un eq. Intuiesti frecventa care trebuie crescuta sau coborata si actionezi. Uneori, desi eram convins ca alegerea mea era buna, nu obtineam rezultatul scontat, pe genul “unde dai si unde crapa”. Asta se intampla din cauza culorii si identitatii monitoarelor pe care lucram. Acum si aici, pe ProDesk, distanta intre intentie si rezultat e mult, mult mai mica, adica unde dai, acolo crapa. Cred ca pe Blue Sky se poate mixa de cel putin doua ori mai repede si mai bine decat pe un sistem de monitorizare clasic.

Pasul patru, incepem o sesiune de tobe. Sunet mare, enorm chiar. Este infricosator cat de detaliate sunt monitoarele. Problema cand captezi tobe, plecand de la premiza ca ai microfoane, preampuri si convertoare bune, este fazarea. Am rezolvat problemele de faza in trei minute, inclusiv microfoanele de ambianta (room) fata de overheaduri pentru un menaj cat mai fericit.

Pasul cinci si ultimul. Cea mai mare calitate a unor monitoare bune de studio este aceea de a iti oferi posibilitatea si garantia ca ceea ce lucrezi si suna bine in studio, suna la fel de bine si in afara lui. Asa ca am mixat o piesa pe Blue Sky si am ascultat-o in diverse locatii, pe diferite difuzoare. Acasa pe Yamaha MSP7, in masina, pe o combina muzicala, pe o instalatie mare de scena etc. Rezultat perfect de fiecare data. Imi recunosteam mixul, indiferent de locatie sau coloratura monitoarelor pe care ascultam.

Concluzie

Blue Sky ProDesk 2.1 sunt niste monitoare care NU MINT. Spun intotdeauna adevarul, oricat de tare ar durea lucrul asta. Singurul lucru pe care il fac este sa redea exact soundul fiecarei piese in parte, fara sa adauge absolut nimic, fara sa incerce sa te fure sau sa iti ia ochii. Intr-o lume colorata a monitoarelor de studio, Blue Sky se diferentiaza prin fidelitate si transparenta. In plus, poti controla sunetul pana in cele mai mici detalii, avand o plaja completa de frecvente la o distanta de doar un metru de urechi. Pentru un inginer de sunet bun sunt arma perfecta. Pentru un incepator care isi ascunde greselile dupa coloratura monitoarelor sunt moartea pasiunii pentru ca nu fac treaba pentru tine. Multi isi aleg monitoarele pe criteriul “pe care suna muzica mai bine”, bine insemnand din pacate culoare si deci lipsa de acuratete in mixaj. Blue Sky nu fac muzica sa sune mai bine, reusesc sa o reproduca exact asa cum este ea. Cred ca sunt alegerea perfecta pentru un studio comercial sau chiar pentru pasionatii de sunet pur, in plus, in marja lor de pret, nu au concurenta! Consider ca monitoarele clasice de studio incep sa sune/merite achizitionate de la Dynaudio BM6A in sus, si aici vorbim deja de peste 1500 euro.

Sunt atat de incantat de ProDesk-ul nostru incat mi-am luat si un Media Desk pentru home studioul meu.. Acelasi sunet nealterat, putere mai mica, vecini mai fericiti.

Bravo Blue Sky

Un comentariu la „Adrian Despot, Recenzie Blue Sky ProDesk 2.1

  • 4 decembrie 2009 la 2:09 am
    Permalink

    Mă bucur să văd că Blue Sky încep să fie iubite si la noi. În 2004 când mi-am luat Blue Sky, nimeni nu cred că avea în România, dar rezultatul a fost că destul de rapid, în studiourile pe unde lucram s-au achizitionat monitoare de la Blue Sky (un sistem Mediadesk si două sisteme Prodesk). Asa că înteleg foarte bine starea pe care o are cineva care a lucrat pe NS10 sau pe Mackie si are revelatia sistemelor full range de la Blue Sky.

    Io însă am avut recent o altă revelatie 😀

    De la Prodesk am trecut la Genelec 8040. Nici măcar nu mai folosesc sub la ele, nu mai simt nevoia. Chiar credeam că Prodesk e un sistem la care m-as putea opri o lungă perioadă de timp. Însă detaliul si profunzimea, as zice, pe care o au Genelecurile, mi-au revelat lucruri pe care nu le auzisem niciodată pe Blue Sky (si am lucrat foarte mult pe ele, le cunosc asa cum îsi cunoaste un sofer profesionist masina). Cele mai fine distorsiuni sînt evidente imediat pe Genelec. Imaginea stereo e ceva care, sper să nu fie deplasat, dar singurul sistem cu o imagine stereo mai impresionantă am întâlnit-o la speakerele B&W seria 800. Nici un monitor de studio (inclusiv K&H O300 sau Dynaudio Air 20), nu m-au impresionat într-o asa măsură în privinta imaginii stereo.

    Sistemul mic Mediadesk e fain în prima fază, dar dacă nu ai o cameră foarte bine tratată te păcălesti usor. Eu am putut lucra doar în conditii acustice aproape impecabile cu Mediadesk si nu am avut surprize, dar asta cu pretul unui tratament acustic de 10 ori mai mare ca pret decât valoarea monitoarelor. În rest as zice că e mai mult un sistem bun pentru double check, mai ales în primele două octave, având defectul de a nu fi articulat în zona crossoverului dintre sub si sateliti, zonă extrem de critică în muzica modernă (între 100 si 200Hz). Altfel e un sistem foarte fain pentru a asculta pur si simplu muzică, ceea ce mi se pare cea mai bună utilizare a lui, sau pentru editarea audio, unde poti auzi mai ales huruieli, lovituri în stativul microfonului care în absenta subului ar fi mult mai dificil de depistat. Dar pentru mixat, mai greu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.