Robert Moog

Creatia lui Bob Moog

Robert Moog alături de Peter Vogel si Dave Smith a fost un important actor al scenei instrumentelor electronice. Cu o oarecare simplificare se poate spune că totul a început în anii 20: Leon Theremin a prezentat lumii theremin-ul, primul mijloc electric al creaţiei muzicale, care într-un fel a ajutat şi la mistificarea muzicii moderne. Probabil şi din această cauză şi din cauza că a fost greu de stăpânit ca instrument muzical, theremin-ul a fost mai mult folosit pentru crearea efectelor înspăimântătoare ale sosirii marţienilor pentru filmele din mijlocul secolului XX.

Crescându-se în Queens, în anii 40, Bob Moog, copilul istet şi introvertit a pertrecut foarte mult timp pe lângă tatăl său, care a fost un electronist de hobby iar la vârsta de 14 ani deja şi-a construit primul theremin pe baza unui articol apărut într-o revistă pentru amatori electronişti. Totdată în acest timp a fost silit de către mamă-sa, să înveţe să cânte la pian, aceasta dorind ca micul Bob să devină un mare pianist.

Peste 5 ani, în anii facultăţii sale de la Cornell University, Robert Moog a publicat un articol într-o revistă electronică despre cum se poate monta uşor un theremin, oferind şi un kit pentru montarea de către amatori dornici. În acelaşi an a vândut 1000 de seturi din acest kit, reusind să economisească o sumă care i-a ajutat în scoaterea muzicii electronice din laboratoarele de universitate, astfel făcând primul mare pas spre accesibilitatea si popularitatea sintetizatoarelor.

Însă drumul nu a fost uşor: doctoratul şi dezvoltarea sistemelor de sinteză sonoră, sunt două activităţi care-ţi iau mult timp: obţinerea doctoratului în fizică i-a luat 8 ani: l-a obţinut în 1965, cu un an după lansarea afacerii cu sintetizatoare.

Să nu uităm de un alt nume: Raymond Scott
Pe la mijlocul anilor 50, în perioada când Bob Moog si tatăl său montau acasă thereminuri, într-o zi au fost invitaţi de Raymond Scott pentru o vizită la atelierul său din Long Island (New York). Această vizită a avut un impact imens asupra sufletului unui inginer: o casă cu etaje întregi de diferite echipamente pentru înregistrare, mixaj si producţie audio, ateliere pentru prelucrarea lemnului, pentru asamblarea componentelor electronice. Într-o altă cameră se afla un dulap mare, cu piese electromecanice care produceau diferite zgomote ritmice, după un pattern programabil. Acesta a fost primul sequencer. La sfârşitul vizitei Raymond a comandat un theremin de la familia Moog, comandă care cu câteva luni mai târziu a fost satisfăcută. După un timp Bob Moog si tatăl său au fost reinvitati. Raymond le-a prezentat cum a modificat theremin-ul primit de la ei.

Acest instrument a fost numit Clavivox: un theremin cu antena tăiată si reînlocuită cu o claviatură, şi care producea sunete foarte apropiate sintetizatoarelor analogice cu VCO (Voltage Controlled Oscilator – Oscilator Controlat cu Tensiune). La mâna stângă avea montat un comutator care pornea sau oprea un efect de vibrato (primul wheel de modulare?), exista un fel de control asupra caracteristicii amplitudinii (control pentru attack rapid/lent, pauză între sunete). Scopul acestei invitaţii a fost un fel de cerere de permisiune a folosirii tehnologiei de theremin pentru producţia comercială ale Clavivoxului. În următori ani Raymond a comandat diferite montaje electronice de la Moog, niciodată nu dezvăluind în prealabil scopul lor.

Relatia dintre Bob Moog si Raymond Scott a devenit o prietenie de lungă durată, influentînd pozitiv reciproc creaţia celor doi.

Primul Moog

Un compozitor (Herbert A. Deursch) l-a sfătuit în 1964 să construiască un instrument muzical electronic ergonomic utilizând tehnologia tranzistoarelor. Ce are asta de a face cu ergonomia si uşurinţa utilizării? Până atunci sintetizatoarele (dacă chiar se poate utiliza pluralul referindu-ne la câteva dintre putinele modele de laborator, operate de asistenţi îmbrăcaţi în halate cum s-a obisnuit şi operarea calculatoarelor din acele timpuri) au fost foarte mari (RCA în comanda prin coduri binare!), extrem de scumpe si se aflau mai mult în stadiu de experiment.

Artiştii nu doreau aşa ceva. Moog a construit un panou de conectoare, care se interconectau cu cabluri (patch-cord), pentru a seta forma de undă dorită, iar la panou a mai legat o claviatură şi ce simplu, totul a devenit mult mai usor de stăpânit (astăzi totusi nu ar părea asa!). Pe de altă parte exista si diferenta de costuri: un sistem RCA, dedicat pentru elita laboratoarelor si caselor de discuri costau cca. 100.000$ până când noul Moog din 1967 se vindea cu 11.000$. Deja atunci acesta nu a fost singurul sintetizator, Însă ajutorul artiştilor precum Wendy Carlos a fost răsplătită foarte rapid. În 1969 albumul Switched on Bach semnat de Wendy (Walter) Carlos a devenit un succes serios (premiat cu Grammy), după care si The Beatles a procurat un nou model Moog în studioul Abbey Road, iar în 1971 sintetizatoarele Moog apar si pe coloanele sonore ale filmelor de pe ecranele mari. Carlos a scris coloana sonoră al celebrului film de al lui Stanley Kubrick „A Clockwork Orange”, unde piesele de ale lui Beethoven transcrise, căpătau un sound malefic subliniînd atmosfera filmului. În 1972 Bob a schimbat numele companiei î Moog Music.

Sintetizatoarele lui au fost monofonice. Cu toate că deja concurenţa a dezvoltat sisteme polifonice deja, Moog a rămas conservator însă nu trebuie uitat nici faptul ca el a fost primul care a utilizat caracteristica ASDR (Attack-Decay-Sustain-Release) pentru a forma timbrul unui sunet. Modelele lui până în acele timpuri au fost create pentru studiouri. Puţini muzicieni puteau sau doreau să le pună pe scenă datorită dimensiunilor mari, astfel Robert Moog a proiectat un model portabil si dedicat utilizări în timpul concertelor: Minimoog a demonstrat că pe piată există o uriasă solicitare pentru sintetizatoare ieftine si portabile.

Piata instrumentelor muzicale electronice a crescut într-un ritm urias, si spre sfârsitul anilor 70 fostele manufacturi de sintetizatoare au devenit tinte potentiale pentru mari investitori. Astfel s-a cumpărat si asociatia familiară de al lui Bob Moog de către Norlin, o altă manufactură de instrumente muzicale. După scurtă vreme, în 1977 el a părăsit compania acuzând politica acestuia, ultima creaţie semnat de către dânsul fiind Micromoog-ul. Instrumentele produse fără ajutorul lui Bob nu au avut succes: Moog Music s-a desfiinţat în 1987.

În aceste vremuri schimbarea pieţei se întămpla pe planuri diferite: apare primul sintetizator digital, Synclavier-ul prin 1975, iar tehnologia digitală inventată în anii 1950, a devenit accesibilă publicului larg, iar pentru a stăpâni şi controla într-un mod ingineresc direcţiile de dezvoltare, s-a introdus standardul MIDI pe la începutul anilor 1980. Astfel sintetizatoarele bazate pe tehnologia digitală s-au răspândit rapid, iar vechile şi scumpele sintetizatoare analogice s-au considerat demodate.

În acest timp Bob s-a mutat în Carolina de Nord în 1978 şi a lansat compania Big Briar Productions, dezvoltând efecte si accessori ale instrumentelor muzicale electronice. Prin acei ani instrumentele Big Briar nu s-au bucurat de acelaşi succes precum synthurile Moog. După părerea unora, în acele vremuri a început o eră a simplificării, când se dorea ca o interfaţă de utilizare să fie cât mai simplă posibilă, impactul la orice comutare să fie cât mai mare, şi să fie cât mai uşoară „producerea” muzicii. Putem spune că pe atunci a fost atinsă tehnologia sintezei muzicale de către maşinăria show-businessului.
Mai târziu doar, prin anii 90, în timpul renaşterii soundului analogic, BigBriar a devenit popular. Au proiectat filtre speciale (care se numesc Moogerfooger), ataşabile ca efecte în lanţul de înregistrare, dintre care filtrul trece-jos are sound-ul original de filtre-Moog. În 1997 apar din nou modele de Theremin proiectate de Moog, care deja sunt compatibile MIDI.

În 1982 a introdus o nouă inventie dezvoltată împreună cu John Eaton (Indiana University) la conferinta International Computer Music Conference, o claviatură cu un nou tip de sensibilitate: pe lângă miscarea verticală , acesta a captat si pozitia degetelor pe directia orizontală pe clape.

Robert Moog a declarat de nenumărate ori, că secretul instrumentelor lui nu se datorează pur-si-simplu numai lui ci a cooperării lui (Inginerul) cu Muzicienii. Primul sintetizator construit de către el a fost proiectat şi dezvoltat după ideile compozitorului Herb Deutsch.

Deşi produsele Big Briar nu au constituit succese la fel de mari ca şi primele sintetizatoare Moog, ele au fost la fel de inovatoare, însă moda s-a schimbat şi se cereau instrumente simple. În anii 1990, industria muzicală a regăsit frumuseţea sound-ului Moog, din acest motiv BigBriar a scos pe piaţă module de efecte care se foloseau în synthurile vechi de ale lui Bob. Aceste efecte din seria Moogerfooger au si un model de filtru trece jos (MF101) , care este indentic cu cel original. În 1997 a apărut pe piaţă şi o nouă serie de theremin-uri: Ethervox-ul se bazează pe aceeaşi tehnică ca şi predecesorii săi însă acesta era echipat cu interfaţă MIDI, şi un modul de sunet care este capabil de redarea performantelor cu instrumentul Theremin doar transmiţând comenzi standard MIDI.

Printre proiectele noi se numără si „pianul interactiv” care îmbină tradiţionalul cu trendurile tehnologiei moderne. Conceput cu ajutorul acelui David Van Koevering care l-a ajutat şi la scoaterea pe piaţă a primelor sintetizatoare Moog, acest instrument arată ca un pian tradiţional încorporat într-o incintă de tipul pianelor de concerte, dar în loc de corzi, în interior se găsesc difuzoare, iar în locul partiturlor este montat un ecran touch-screen de mărimea unui laptop. Pianul are 128 tonuri, incluzând şi un set de samplinguri luate de pe un Steinway grand, iar un sequencer de 256 de trackuri poate stoca înregistrările utilizatorului. Secventele cântate pe claviatură apar pe acest ecran instantaneu, iar dacă se doreşte în format tradiţional, partitura se poate şi tipări. De pe Internet se pot descărca fişiere MIDI peste care se poate cânta un fel de „karaoke instrumental”. Multe instituţii din Statele Unite au cumpărat acest instrument de cca. 8000$, însă valoarea lui inovativă se poate discuta: se poate numi mai mult o unealtă didactică decât instrument muzical inspirativ.

În 1999 Bob Moog a încheiat un parteneriat cu Bomb Factory pentru a produce pluginuri pentru Pro Tools bazate pe tehnologiile Moog.

Renasterea modei analogice, a cerut ca Big Briar să producă sintetizatoarele Moog retro, folosind tehnologia digitală pentru controlarea lui. Astfel a fost lansat cu câţiva ani în urmă seria Voyager care în mod clar este renaşterea Minimoogului versiunii D cu câteva extensii: controler al formei de undă, LFO dedicat, capabilităti FM la oscilatorul 3. Oscilatoarele, comutatoarele si filtrele sunt originale stiind clar că acestea constituie baza personalitătii soundului, însă patchurile se pot stoca deja în memorie, este dotat cu un ecran LCD, pe care apar valorile parametrilor si mai există un touchpad bidimensional senzitiv prin care se poate modula soundul folosindu-ne de degete. Voyagerul se poate conecta la calculator, si cu ajutorul unui program se pot edita soundurile lui mult mai usor si rapid.

În curând a apărut şi versiunea rack-montabilă a Voyagerului, iar Bob Moog a început o serie de procese de recăpătarea numelui de marcă Moog, care i-a fost luată cu apropate 30 de ani în urmă şi folosit timp de multi ani ca un element de marketing pentru produse de originalitate mediocră.

În primăvara anului 2005 Bob Moog a fost diagnosticat cu tumoare de creier intratabilă, iar la sfârşitul lunii august a decedat. Creaţia lui şi-a lăsat amprenta în aproape toate genurile muzicale. Printre cei mai renumiţi muzicieni care s-au folosit de instrumentele Moog se numără: Air, Kevin Antunes (Britney Spears, Justin Timberlake), Nuno Bettencourt, Kern Brantley (Beyonce), Vince Clark (Erasure), Nine Inch Nails, Norman Cook, Chick Corea, The Cure, Crystal Method, Deftones, Depeche Mode, Dido, Herbie Hancock, Keith Emerson, Red Hot Chili Peppers, Marilyn Manson, Jean-Michel Jarre, Kraftwerk, Rhet Lawrence (producătorul lui Black Eyed Peas, Mariah Carey), Manfred Mann, Beck, Ricky Martin, Mike McNight (Madonna), No Doubt, Yes, Morcheeba, Gary Numan, Duran Duran, Billy Joel, Dream Theater, Santana, Klaus Schulze, Shaggy, Paul Simon, Skinny Puppy, Tomita, Stevie Wonder, Snoop Dogg, Pink Floyd, Hans Zimmer. Pentru o listă mai vastă verificati linkul: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Moog_synthesizer_users

Şi mai trebuie clarificat un lucru: numele Moog se pronunţă cu un „o” lung şi nu cu „u”.

Surse:
http://www.RaymondScott.com
http://www.salon.com/people/bc/2000/04/25/moog/index.html http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Moog_synthesizer_users
http://www.newscientist.com
http://www.symbiosis-music.com/digidiy1.html
http://www.moogmusic.com/
http://www.synthfool.com/
http://www.obsolete.com
http://en.wikipedia.org/wiki/Moog_Music
http://ww.Synthmuseum.com
http://www.vintagesynth.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *