SSL XLogic Alpha Channel

Introducere si prezentare SSL

SSL – prescurtarea de la Solid State Logic, este o companie care a luat fiinta in 1969 in Oxfordshire, Anglia avand ca ocupatie principala proiectarea si manufacturarea echipamentelor audio, si in mai mica masura video. Cea ce insa rezoneaza pentru multa lume este asocierea acestui nume cu consolele de mixaj profesionale din studiourile cele mai cotate.

Filozofia companiei de a produce echipamente de cea mai buna calitate evident i-a propulsat catre sectorul „high-end” al echipamentelor de studio ca si pret cat si calitate. Consolele lor pe langa calitate au oferit o solutie practica la cosmarul si nevoile studiourilor analogice. Dupa mai multe zile de inregistrari in care capodopera muzicala a fost imprimata pe banda, inginerul de sunet si asistentul au mixat piesa care urma sa devina urmatorul hit. Trimisa piesa la o casa de masterizare vine raspunsul: Vocea trebuie data cu 2 dB mai tare. Pentru un studio analogic unde mixajul se facea pe console analogice fara automatizare singurul mod de a rechema setarile canalelor era de a completa fise ale mixerului in care erau trecute pozitiile potentiometrelor la o piesa (pot fii cateva mii). La un mixer cu cateva zeci de canale setarea consolei intr-o pozitie anume lua ceva din timp, nemaivorbind de echipamentele exterioare. Automatizarile necesare se faceau de catre cei doi sunetisti dand drumul bandei si modificand reglajele consolei in functie de ce si-au notat pe o foaie de schite la diferite puncte de timp. Intr-un fel se putea spune ca cei doi „cantau” la consola. Daca careva a crescut mai mult volumul la un canal decat ar fi trebuit, procesul de „automatizare” manuala trebuia reluat, iar acrobatia putea sa inceapa din nou.

Una din primele console care au vazut lumina zilei la SSL a fost modelul 4000E, instalat la RG Jones in Londra care avea 40 canale iar toata automatizarea putea fi salvata pe floppy disc de 8 inch. Evident studiourile tinta au fost cele ce au lucrat pentru proiecte cu buget larg, care aveau nevoie de astfel de console unde calitatea sonica era absolut necesara. Pretul pe masura. Era o gluma pe vremea acea cand se intreba: „Cam cat costa o consola SSL in zilele noastre? Atata timp cat imi zici cu o eroare de pana la 50.000 dolari, e bine”.

Cu trecerea timpului, popularitatea consolelor SSL a crescut considerabil. Compania a  diversificat produsele si au aparut cu diferite serii de console care urmau sa satisfaca nevoile „ultraprofesionale” ale studiourilor din diferite segmente ale industriei muzicale:

– Seria 4000 G+ este una din cele mai populare console utilizate pentru mixarea genului Rock. In 2005 de exemplu trupa  Massive Attack care a vandut discuri multi platina, si-a construit studioul in jurul unei console 4000 G+

–Seria 5000 a fost seria cea mai scumpa de la SSL, utilizat cel mai adesea in televiziune si transmisie. Disney, Skywalker Sound, Mediaset au instalate in facilitatile lor console din aceasta serie

–Seria 9000J si 9000K sunt larg utilizate in studiourile care produc de regula genurile R&B, Pop si Clasica. Wyclef Jean si-a echipat facilitatea Platinum Sound cu doua console SSL, una seria J si cealalta K.

Cu o astfel de reputatie si afirmatia SSL cum ca pe consolele din seria 4000 s-au mixat mai multe albume vandute platina decat pe toate celelalte console adunate la un loc (incluzand aici si Neve), este destul de greu de crezut ca din mainile inginerilor de la SSL sa iasa un produs de calitate indoielnica.

Cu schimbarea climatului in industria muzicala si migrarea productiei muzicale catre studiouri mai mici era evident ca in segmentul echipamentelor destinate studiourilor cu investitie mai modesta urmau sa creasca vanzarile. SSL a intampinat aceasta tendinta cu cateva produse cu destinatia clara catre studiourile cu buget redus respectiv studiourile de dormitor ambitioase. Asa a aparut seria XLogic, inspirat de succesul conceptului echipamentelor modulare ale firmei API. Printre modele remarcam procesoarele externe derivate din consolele din seria 9000 K, precum si Xlogic Alpha VHD Pre si XLogic Alpha Channel.

XLogic Alpha Channel

Prima impresie dupa ce echipamentul este scos din cutie este foarte buna. Aspect frumos cu stil, argintiu, care „miroase” a calitate. Butoane foarte solide care iti dau senzatia unui produs solid construit. O eticheta in spate pe care scrie „facut in UK”, aspect cam rar intalnit in ziua de azi. Pe panoul frontal avem butonul de pornire-oprire care arde cu intensitate diferita daca unitatea este pornita sau oprita. Apoi intrarea Neutrik de microfon balansata si linie nebalansata destinat instrumentelor. Pentru intrarea de microfon sunt esentiale butoanele phantom power pentru microfoanele care necesita tensiune de alimentare (48 V), inversare de faza, butonul de atenuare cu 20 dB (PAD) in cazul in care semnalul de intrare este prea mare (in cazul suprasemnalului butonul palpaie rosu) si butonul de impedanta mare (Hi Z) care schimba impedanta intrarii de microfon de la 1kOhm la 10 kOhm. Nivelul de amplificare al semnalului se face prin butonul de gain cu care se pot pompa pana la 75 dB castig, foarte util daca utilizam un microfon cu banda care are nevoie de castig mai mult. Legat de potentiometrul de volum este si cel al circuitului VHD (Variable Harmonic Drive) care este o inovatie SSL. Circuitul cuplat cu nivelul de castig este capabil sa genereze de la armonice de ordinul 2 treptat si cel de ordinul 3. Este bine de stiut ca tuburile de tip trioda din circuitele de amplificare  genereaza preponderent armonice de ordinul 2 iar cu cresterea distorsiunii apar si cele de ordinul 3.

Deci cu ajutorul circuitului VHD unitatea poate sa „emuleze” intr-un fel caracteristicile de distorsiune ale tuburilor. Uni sustin ca punctul forte al Alpha Channel este tocmai versatilitatea sonica care este data de acest circuit VHD care se regaseste intr-o forma usor modificata in consolele din seria 4000 E. (Am zis usor modificata doarece in aceasta unitate nu lipsesc capacitoarele, si asta pentru a tine costurile de fabricatie cat mai mici. Utilizarea capacitoarelor intr-un circuit electronic are efecte secundare negative, din cauza proprietatii numite absorbtie dielectrica, care se materializeaza prin absorbtia partiala a semnalului electric si eliberarea ei  dupa un foarte scurt interval de timp, „spaland” intr-un fel semnalul).

Urmatoarea sectiune din unitate are butoane pentru insertie (IN) pentru activarea insertiei care se face prin spatele unitatii prin intermediul a doua jack-uri balansate, foarte util in cazul in care vrem sa cuplam un compressor in calea semnalului. Cu ajutorul butonului SUM avem optiunea ca semnalul intrat prin reintoarcerea insertiei sa fie mixat cu semnalul direct. De asemenea cu butonul POST EQ  putem sa mutam punctul de insertie inainte de EQ sau dupa.

Pentru eliminarea interferentelor pe frecvente joase avem un filtru „trece sus” care cu o cadere de 18 dB pe octava poate intra in functiune la 40, 80 sau 120 hz selectabil. Urmatorul etaj este un egalizator parametric cu trei benzi bazat pe designul modulului de eq al unui canal stereo de pe consolele din seria G, in varianta mono.

Prima banda dispune de un buton selector care schimba tipul filtrului de la „Shelf” la „Bell” are un cistig de plus minus 15 decibeli cu frecventa reglabila de la 40 la 600 Hz. A doua banda de tip „Bell” are frecventa reglabila de la 300Hz la 5.2Khz cu un castig de plus minus 17 dB si o latime intre 0.7 si 1.9 octave reglabil. In fine ultima banda este de tip „shelf” si are un castig de plus minus 19 dB la frecvente intre 1.5khz si 22khz reglabil.

Ultimul etaj de pe unitate este un circuit de limitare usoara „Light Limit” si un potentiometru de nivel de iesire care are un castig de plus minus 19.5 dB. Circuitul de  limitare usoara este un limitator usor care are rolul de a limita semnalul inainte sa loveasca convertorul analogic digital , ca acesta sa nu intre in clipping. Butonul cu care acest circuit  se poate activa, lumineaza verde daca semnalul este neafectat, si isi schimba treptat culoarea spre portocaliu sau rosu cind semnalul este foarte limitat. De asemenea langa acest buton se afla 6 leduri care indica nivelul semnalului la iesirea din unitate si un led care confirma sincronizarea prin conexiune digitala.

Pe spatele unitatii avem doi conectori SPDIF IN si OUT. Unitatea are incorporata un convertor analogic-digital proiectat de SSL care functioneaza la 44khz, 24 biti, iar orice modificare de tact trebuie facuta prin intermediul SPDIF IN pentru a sincroniza la un ceas extern doarece unitatea nu dispune de o intrare wordclock dedicata (Pentru studiourile cu multe echipamente digitale poate fi un neajuns). In aceste cazuri unitatea suporta frecvente de esantionare intre 32kHz si 108kHz. Este interesant de notat ca pe cele doua canale SPDIF se transmit, pe un canal semnalul de iesire dupa EQ si limitare iar pe celalalt canal semnalul dinainte de insertie. Foarte util in cazul in care vrem sa inregistram sunetul modificat prin insertie, EQ sau limitare iar pentru orice eventualitate sa avem si semnalul nealterat in cazul in care am gresit la setari. De asemenea exista doua intrari pentru a lega doua unitati Alpha Channel si a avea cele doua limitatoare sincronizate, foarte util in cazul prelucrari semnalelor stereo. Iesirea analogica din unitate se face printr-o mufa jack de tip balansat.

Alpha Channel in functiune:

Motivul principal pentru care mi s-a parut interesant acest model este pentru ca are aproape tot ce ii trebuie ca sa fie un „channelstrip” complet echipat pentru a putea face corectarile usoare ale sursei pe care o inregistrezi, fie ele voci sau instrumente. Initial insa am fost foarte sceptic in legatura cu limitatorul soft care nu are nici un fel de reglaj. Sigur prin insertia inclusa se poate insera un procesor dinamic, dar includerea in constructie a unui etaj pe care urmeaza sa nu il folosesti creste pretul echipamentului peste facilitatile necesare utilizatorului. Mare mi-a fost mirarea cand am inceput sa utilizez „facilitatea” suspecta al Alpha Channel.

Intrat in actiune isi face treaba foarte bine iar daca o sursa cu o dinamica mare are tendinta sa scape de sub control urmand sa distorsioneze convertorul , acest circuit capteaza si „limiteaza” varfurile aproape invizibil. Nu cunosc nici un „channelstrip” din aceasta clasa de preturi care sa aibe incorporat un procesor de dinamica atat de transparent ca si acesta. In general orice coloratura al processorului de dinamica la inregistrare nu neaparat este binevenit decat doar in cazurile in care stii ca ai nevoie de coloratura acea, si asta pentru ca dupa inregistrare e mai greu de corectat daca ai gresit la setarea lui. De acea cele transparente sunt preferate la inregistrare pentru ca ulterior se pot procesa cu alte procesoare de dinamica daca situatia cere. Am facut putina cercetare sa inteleg cum functioneaza acest etaj. Se pare ca este un compresor cu pragul la -3dbfs, rata de 6, timpul de atac de 50 uSec iar cel de release de 200 ms. Distorsiunile care se pot induce in semnal in cazuri extreme sunt de pana la 0.5%. Chiar si la limitare extrema cand beculetul de limitare isi schimba culoarea in rosu , rezultatul  este foarte utilizabil.

Etajul de preamplificare mi s-a parut foarte curat si cred ca se supune etichetei „cablu cu castig” adica nu coloreaza sursa de intrare, ci doar o amplifica. Specificatiile ei sunt bune, banda de frecvente in care opereaza nominal este intre 10hz si 70khz, dar plaja intreaga se intinde de la 6hz pina la 250KHz. Cuplat cu valori foarte scazute ale zgomotului si a distorsiunilor armonice face un preamplificator aproape clinic din el. Circuitul VHD generator de armonice mi s-a parut subtil, insa cateodata binevenit in cazul in care vrem ca o sursa sa „taie” prin restul instrumentelor devenind putin mai prezent.

Egalizatorul mi s-a parut iarasi un punct forte, iar rezultatele corectiilor depasesc asteptarile de la o unitate din aceasta categorie de pret. Inaltele accentuate suna matasos, iar corectiile pe medii au o muzicalitate la care parca nu te astepti. Ceea ce este frustrant insa, lucru pe care nu il inteleg, sunt etichetele superficiale asupra butoanelor. De exemplu pe un buton este etichetat la capeti de cursa cu 0.3khz si 5 khz, nimic intre ele. Sigur corectiile se  fac cu urechea nu cu ochii, insa cateodata cind localizezi aproximativ o frecventa  cu urechea  este  anevoios procesul de a gasi frecventa cu ajutorul marcajului slabut. Aceasi probleme sunt si la restul butoanelor de la sectiunea de egalizare, respectiv castigul si latimea de banda. Ma mir cum de s-a omis un asemenea detaliu din designul unui astfel de produs care la capitolul sonic puncteaza asa de bine.

Un lucru care iarasi mi s-a parut foarte binevenit este includerea, pe langa iesirea analogica, si o iesire digitala SPDIF. Convertoarele de pe aceasta unitate au fost proiectate in casa de catre cei de la SSL, iar montajul este construit in jurul unui cip Cirrus Logic CS 5361 care suporta o rezolutie de 24 biti si rata de esantionare de 192 KHZ. Comparativ cu niste convertoare cotate, la un test orb nu am putut sa disting o diferenta semnificativa la calitatea sonica a acestora. Aceasta facilitate mi se pare foarte bine venita pentru cei care nu dispun de o intefata sau convertor AD de calitate dar au o intrare de tip SPDIF, pentru ca ofera posibilitatea sa evite conversiile indoielnice, avand o cale digitala direct din aceasta unitate.

Dupa o perioada extensiva de testat cred ca singura afirmatie care mi a venit in minte a fost: „vai de concurenta”. Include niste facilitati care se intilnesc si la alte channel strip-uri care se adreseaza sectorului studiourilor cu investitie modesta  totusi cu cel mai bun compromis pret/calitate posibil dupa parerea mea, chiar daca este putin umbrit de inscriptiile cam superficiale de la sectiunea de egalizare.

Mi-ar fi placut cei drept un compresor mult mai versatil , dar cred ca la pretul acesta nu poti sa le ai pe toate. Insertia din spatele unitatii ofera totusi solutii si pentru acest neajuns!