Intr-adevar inregistrarea e veriga slaba la noi, insa nu neaparat datorita faptului ca baietii care trag nu stiu sa faca asta, ci dintr-un motiv ceva mai complicat care isi are radacinile in mostenirea cinematografica comunista. Sint si acum foarte multi regizori care fac cadre imposibile pentru sunet (nu au viziune/habar), operatori incomozi, luministi batuti in cap etc. Este o lume compicata in care trebe sa lupti ca sa scoti ceva inteligibil. Sint povesti “horror”, la unele am fost de fata. Stiu oameni foarte buni care au avut probleme dezarmante in a-si facemeseria, si nu pentru ca nu stiu sa tine o prajina deasupra actorilor.

Din acest motiv se ajunge extrem de des la post-sincron, unde sunetul isi pierde naturaletea etc.

Dincolo de asta, fiti obiectivi si observati ca sunetul copiilor din interviu este curat, perfect utilizabil, chiar daca terminologia nu e academica, chiar post sincroanele sint foarte ok.

Daca chiar vreti sa va convingeti ca si romanii fac treaba, imi amintesc de un film cu W. Snipes, imi scapa, titlul, scuze, unde coloana sonora e romaneasca, si chiar daca nu e extrem de “fancy”, te poti pacali daca nu asculti cu atentie (la partea de sfx e mai usor de observat, dar asta si pentru ca la noi doi trei oameni fac tot).

Dupa mine e minunat ca acesti copii au entuziasmul si pasiunea sa faca chestia asta in locul batranilor blazati care folosesc aceleasi sunete de flinte din filmele cu primu razboi mondial, si diferenta se aude.

Daca tot ati ajuns la capitolul “sunet de film”, am auzit recent niste filme romanesti care ma cutremura, din punct de vedere al sunetului – Amintiri din epoca de aur, de exemplu, are dialoguri panoramate, diferente de nivel al dialogului de 60 db, tranzitii bruste mono-stereo, loopuri penibile cu pasarele si multe, multe altele. Ulterior i-am “cautat” pe autorii mixajului si iata ce-am gasit:

http://2009.nextfilmfestival.ro/video-stefan-rucareanu-si-laura-lazarescu
“Din punct de vedere tehnic, cu ceea ce am avansat a fost ca am lucrat pe calculator”… Cutremurator ?

http://www.tabu.ro/articol_6141/laura_lazarescu_transforma_sunete_si_le_potriveste_pe_imagini.html
„Sunt frecvenţe în zona başilor care îmi bubuie foarte tare.” Limbaj elevat…

Atunci cand nu se va mai lucra pe genunchi si cu minime cunostiinte, o sa avem sanse sa intelegem ce se vorbeste si in filmele “mioritice”…

“Am discutat despre mastering datorită asa numitului aspect “de cărămidă” invocat. Ai tinut să mă corectezi si am precizat exact la ce mă refer.” La ce te referi????? Te-am corectat referitor la aspectul de cărămidă???? Vrei să fi mai clar??

Muzica romînească se vinde afară exact în cantitățile corecte pentru ce este : o ciudățenie. Aproape oricare țară din blocul estic vinde de n ori mai mult ca Romania. Unii vînd chiar de x ori mai mult: Turcia, Grecia, Serbia, Bulgaria, Polonia. Restul sint doar pe la n față de noi. Noroc că am început să facem filme cu adevărat în ultimii 7-8 ani și probabil din direcția aia o să vină salvarea în domeniul audio. Deocamdată totul se face afară dar sper ca în niște ani să se mute înapoi.
Oamenii care comentează calitatea producțiilor audio de la noi au dreptate. De la scena live unde nu există sunetiști (asta chiar o știu foarte bine și pe pielea mea) la filme unde nu se înțelege ce vorbesc actorii, la producții muzicale cum e Seling/OVI de la Eurovision. Sintem o țară cu urechi de tablă, asta e părerea mea, dar cu mulți șoferi care abia așteaptă.
Filmele romănești se masterizează unde zice producătorul, de regulă în Franța și Italia. Cred că Franța are cam 40% din total. Ungaria poate 20 % deși nu cred. Dacă fac socoteala că mulți își aduc și sunetiștii de film din Franța; mixează/procesează și chiar fac PS în Franța iese chiar mai mult. Eu lucrez cu un regizor care a fost de 4 ori în Italia anul ăsta pentru sunet. Și în Italia a ajuns să muncească mai mult la sunet decît la culoare pe imagine pentru că românii care au făcut sunetul au făcut numai gogomănii.

Și ce face asistentul de la SAE în Romania?

Industria muzicală si scoala nu sînt chestiuni interdependente, de unde irelevanta necesitătii unei scoli. Sînt extrem de multi ingineri cu nume mari care au plecat de la stadiul de sofer sau basist.

Masterizarea cd-urilor scoase în România se face în Ungaria si Germania, tehnic noi discutăm de premasterizare, numită generic masterizare pentru simplificare. Am discutat despre mastering datorită asa numitului aspect “de cărămidă” invocat. Ai tinut să mă corectezi si am precizat exact la ce mă refer.

Legat de convertoare e nasol să nu auzi ceva care să-ti placă. Pentru mine Lavry face ca efectiv să pot savura muzica (ca DAC) si îmi dă senzatia că păstrează toate calitătile unui compresor pe lămpi cum e Phoenix (ca ADC). Într-adevăr, sînt fericit.

Oameni care comentează în ce priveste calitatea productiilor la noi sînt destui. Ca si la fotbal. Realitatea este că nivelul productiilor creste de la an la an, iar dovada este faptul că muzica românească a început să se vândă deja destul de bine si pe afară, în tări cu o industrie bine stabilită. Există la români mitul lucrului în străinătate, dar am auzit variante făcute la noi care stăteau în picioare lângă cele lucrate, de fitză, în altă tară.

Eu cunosc un asistent, nu absolvent, de la SAE, care a venit si s-a stabilit în România.

Threadurile cu Frindle le urmăresc de câtiva ani, multumesc de “trimitere”, nu e cazul, chiar folosesc (legal, evident, cu toate că politica de la Oxford este execrabilă) de o bună vreme pluginurile lui, inclusiv recentul DSM, deci stiu despre ce si cine este vorba.

Problema care o ridică Frindle si este perfect valabilă priveste headroomul în domeniul digital. El spune acelasi lucru în foarte multe cuvinte. Ideea de bază, pentru cei care citesc acest blog, este ca în domeniul digital să nu se depăsească -6dB, de la înregistrare la înlăntuirea procesoarelor (adică dintr-un plugin în următorul să nu trimiti semnal mai mare de -6), pentru a obtine un rezultat optim. Toate aceste lucruri tin de domeniul înregistrărilor si al MIXAJULUI. Nu se aplică în mastering, unde de fapt este absurd să ridici problema că “loudness-ul şi apropierea de 0 dB e o dogmă greşită”. Repet, e o discutie de principiu si nu are legătură cu realitatea practică a industriei muzicale. Ceea ce are cu adevărat legătură (si ceea ce face fiecare inginer de mastering) este obtinerea loudnessului cu pierderi minime. Dacă pentru tine nu contează convertoarele (eu folosesc Apogee si Lavry, pentru mine contează si sună incomparabil fată de RME si celelalte firme pro-sumer) este alegerea ta, însă în momentul când vei vedea că “lovirea” unui Lavry cu semnal peste 0dB sună mult mai bine decât limiterul lui Frindle (Oxford sau DSM) pentru că asta ti se cere dacă lucrezi în domeniu (dacă nu, poti alege oricând altă meserie), mai discutăm atunci.