Un mixaj echilibrat.

Una din cele mai importante aspecte pentru care te lupti, ca si inginer de sunet, este obtinerea unui mixaj echilibrat – de aici va porni orice mixaj, si atata timp cat nu s-a atins punctul de echilibru, oricare alti “indulcitori” aplicati mixajului vor fi trecuti cu vederea.

Aranjamentul muzical

In primul si in primul rand, este obligatoriu ca aranjamentul muzical sa fie facut “ca la carte”. Un aranjament de calitate in care, din start, instrumentele nu se lupta unele cu altele (chitara solo si voce in acelasi timp, de exemplu), va putea atinge un echilibru mult mai usor decat un aranjament aglomerat, cu instrumente care ocupa aceeasi gama de frecventa, mai multe lead-uri simultane, samd.

Desi exista trupe si compozitori care au un talent innascut al aranjamentului muzical, se poate intampla ca ansamblul cu care lucrezi sa fie nesigur pe aranjament, sau sa doreasca sa experimenteze mai multe variante, lasand multiple instrumente sa se deruleze pe parcursul intregii piese si ducand la diverse conflicte ale aranjamentului. In acest caz, prima si cea mai utila unealta din arsenalul inginerului de sunet este folosirea judicioasa a unui buton deseori uitat: cel de MUTE. Mutind si demutind alternativ instrumentele care se calca unele pe altele pe picioare, inginerul poate ajuta la constructia balansului si a dinamicii piesei, in acelasi timp ajutand la echilibrarea mixajului. Este o varianta considerabil mai buna (zic eu) decat cea in care dai foarte incet un element, lasandu-l la limita audibilului (pentru tine, care stii ca este acolo) – acesta va ocupa loc in mixaj, fara a ajuta realmente scopului muzical.

Un aranjament bun va avea un numar limitat de elemente care ruleaza in acelasi timp. Un element poate fi un instrument, o voce, sau un grup de instrumente care indeplinesc acelasi rol (coardele din “I don’t wanna miss a thing” a lui Aerosmith, de exemplu).

Elementele unui aranjament:

  1. Fundatia – sectiunea ritmica. In general se refera la ansamblul format de tobe si bass, dar poate sa contina si o linie de clape sau de chitara, in cazul in care acestea urmeaza “mot-a-mot” sectiunea ritmica. Se poate intampla, de exemplu in cazul trio-urilor muzicale, ca basul sa nu faca parte din fundatie, el avand propria sa forma ritmica, diferita de cea a tobelor, si trecand in alta categorie.
  2. Umplutura – notele lungi si sustinute. Initial era cantata de catre diverse tipuri de orgi mecanice si electromecanice (Hammond, Farfisa, samd). La ora actuala, rolul a fost preluat in mare parte de catre pad-urile sintetizatoarelor, ocazional de un power chord de chitara sau de catre un ansamblu de coarde.
  3. Ritmul – contra-ritmul instrumentelor fundatiei. Se poate referi la orice instrument, aproape, de la un shaker sau o tamburina, la o chitara care accentueaza timpii 2 si 4, sau la un ritm de percutie cu un groove diferit. Acestea vor adauga energie si miscare suplimentara aranjamentului.
  4. Lead-ul – vocea sau solo-urile instrumentele. Se refera in general la elementul central al mixajului, despre care am vorbit si in articolul trecut.
  5. Trecerile – elementele de legatura dintre parti, sau “raspunsurile” oferite lead-ului.

Cum sa construiesti un aranjament muzical functional

Exista cateva reguli simple, care vor putea usura munca chiar si pe cele mai complicate si aglomerate materiale:

  1. limiteaza numarul de elemente care ruleaza in acelasi timp – in mod normal 4 dintre ele este maximul permis, rareori putandu-se intampla ca toate cele 5 sa apara simultan intr-un mix; chiar si numai 3 pot functiona fara probleme
  2. fiecare instrument sa aiba propriul “spatiu” ocupat in frecventa – atata timp cat fiecare element are propriul spatiu, fara a fi “invadat” de catre altele, un mixaj va suna mult mai echilibrat si mai deschis

Cum sa stabilesti un spatiu pentru fiecare instrument in parte:

  1. Modifica aranjamentul si reinregistreaza-l cu alt ton sau in alt registru
  2. Muteste alternativ elementele care se lupta pentru acelasi spatiu
  3. Foloseste boost-uri si cut-uri de EQ complementare (dupa cum am descris aici)
  4. Redu volumul track-ului
  5. Panorameaza-le in locatii diferite, sau plaseaza-le la adancimi diferite (cu ajutorul efectelor spatiale si de modulatie)

De unde sa pornesti un mix

In functie de aranjament si de genul muzical, exista mai multe puncte de pornire “standard”, restul elementelor fiind adaugate ulterior:

–         de la toba mare – la o piesa dance, de exemplu, unde toba mare este cruciala “mesajului” transmis

–         de la chitara bas – la mare parte din pieselor care sunt derivate din blues-rock

–         de la toba mica sau de la overhead-uri – in cazul in care consideri ca sound-ul de tobe este crucial piesei (cum ar fi unele piese de la Led Zeppelin, de exemplu)

–         de la vocea principala sau instrumentul de lead – pentru a construi tot mixajul in jurul sau

Cu toate ca am enumerat aceste variante, mai exista o varianta deseori aleasa de ingineri de sunet de talie mondiala, care consta in mixajul cu “toate faderele sus”, din start. Parerea mea personala este ca ai nevoie fie de un aranjament realmente bun, fie de multa experienta in domeniu pentru a putea sa abordezi un mixaj in acest stil, dar este o varianta care merita incercata.

Mihai Toma

6 comentarii la „Un mixaj echilibrat.

  • 17 mai 2010 la 11:12 pm
    Permalink

    Este totusi mai degrabă un mic ghid de orchestratie.

    Varianta toate faderele la zero nu înseamnă că mixezi simultan cu toate canalele deschise, ci că faci „tabula rasa” si le iei pe rând la puricat. Cam toti mixerii fac asta.

  • 18 mai 2010 la 2:05 pm
    Permalink

    Chiar ma refeream la mixajul cu toate canalele deschise. 🙂 Dar intr-adevar, si „reset”-ul mixului este o varianta.

    Toma

  • 18 mai 2010 la 7:18 pm
    Permalink

    Eu, personal, incep cu toate faderele jos si am vazut destui mixeri care fac treaba asta…

    Cu toate faderele sus, iti cam strici perspectiva, iar ca sa argumentez, desi nu e stiintific, doar asa simt eu:

    Consider ca e acelasi principiu ca si in cazul urmator:
    *Sa zicem ca avem o melodie care canta la volumul „5” pe potentiometru si suna foarte bine. Daca se ridica volumul la „6-7-8” va suna mai tare, in unele cazuri chiar si mai bine. Insa daca dupa, se revine la volumul „5” acesta pozitie parca si-a pierdut din stralucire, si pur si simplu nu mai este interesanta melodia.
    Singura solutie in acest caz este de a merge la un volum inferior, cum ar fi ” 2-1- sau chiar 0″ iar dupa cateva secunde, dupa ce am lasat urechile sa se relaxeze, volumul „5” va suna iarasi bine!

    Cred ca are legatura cu Fletcher Munson Curve, etc.

    Nu stiu cat s-a inteles din ce am scris, insa personal consider a fi mai logic sa pornesti cu faderele jos cand mixezi.

    Cu Bine!

    Ninja Mixer,
    Alex Muntean.

  • 19 mai 2010 la 1:20 am
    Permalink

    Da, toate faderele jos sau sus înseamnă acelasi lucru pentru mine, ideea fiind că faci tabula rasa. Evident că se iau elementele pe rând si perspectiva se conturează prin conturarea treptată a peisajului sonor al mixului.

  • 20 mai 2010 la 11:40 pm
    Permalink

    Pentru mine: Toate faderele sus = Haos unde totul canta in acelasi timp la volum tare.

    Toate faderele jos – Faci o ciorba si adaugi ingredientele la timpul potrivit in cantitatea potrivita!

    Cu bine!
    Alex Muntean.

  • 21 mai 2010 la 7:49 pm
    Permalink

    Ok, spunem acelasi lucru în cuvinte diferite. N-am zis niciodată că totul cântă la volum mare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.