Compresia si compresoarele audio – partea a II-a

Am revenit cu cea de-a doua parte a acestui articol. Dupa ce in prima parte (link) am descris parametrii si modul de functionare al unui compresor/limiter audio, acum vom trece la lucruri mai concrete legate de functionarea compresoarelor. In primul si in primul rand…

La ce sa folosesti un compresor?

Cel mai pe scurt posibil (si incomplet): pentru a controla dinamica unui element SAU pentru a obtine un efect (util muzicii, evident). Prin stapanirea acestor doua aplicatii ale compresiei, se va putea face diferenta dintre un mix amatoresc si unul catre-profesionist. De asemenea, sound-ul propriu si personal al inginerilor de sunet este deseori bazat pe modul in care acestia folosesc compresoarele (Chris Lord Alge, drept exemplu).

Folosirea compresiei pentru a controla dinamica elementelor

Practic, se refera la mentinerea unui nivel cat mai constant audibil si “in forta”, fara a ucide complet viata si naturalitatea instrumentului sau vocii in cauza (sau distrugand-o, dar atunci vorbim de folosirea ca si efect a compresiei) – se refera la ridicarea nivelului pasajelor de volum mic si scaderea celor de volum mare.

Cateva exemple:

1 pe chitara bas – luand in considerare ca aproape orice chitara bas are cateva note care suna in mod evident mai tare decat celelalte, datorita rezonantei corpului sau a grifului, se poate folosi compresia pentru a nivela aceste diferente, si a mentine chitara bas “la locul sau”

2    pe voce – atata timp cat marea majoritate a vocilor nu au o tehnica impecabila de a canta la microfon si nu canta la acelasi volum toate cuvintele sau silabele, vei fi obligat sa folosesti un compresor pentru a le aduce la acelasi volum, pentru a ramane toate audibile

2 pe toba mare sau toba mica: deseori, un tobar nu va lovi cu aceeasi intensitate fiecare nota (un duolet, de exemplu, e aproximativ imposibil sa fie egal in volum cu o nota simpla, in cazul in care piesa cere acest lucru), iar folosind compresia vom obtine o intensitate constanta a loviturilor, si implicit, un groove ceva mai constant

In general, cand vorbim strict de controlul dinamicii, se foloseste destul de putina compresie (2-5 dB) si un ratio destul de mic (1.5:1-4:1), pentru a nivela cu o oarecare delicatele varfurile, fara a-i fura naturaletea si impactul track-ului.

Folosirea compresiei ca si efect

Astfel, compresia poate fi folosita pentru a modifica in totalitate sound-ul unui instrument. Prin folosirea unui compresor cu setarile adecvate, se poate adauga viata unui track slabut, se poate face mai agresiv, sau mult mai bland, depinde de dorinte. Aici ma refer strict la impactul “emotional”, desi prin folosirea mai in forta a compresiei apar si modificari ale raspunsului in frecventa a elementului comprimat.

Prin setarile de atac/release ale compresorului, se poate modifica envelopa de volum (ADSR) a unui instrument – scurta sau lungi atacul (implicit si impactul), sau se poate lungi coada, pentru a il face sa sune mai plin.

In principiu, la ambele folosinte ale compresiei, ceea ce ne dorim este ca sunetul sa “iasa spre noi” (un termen pe care eu il asociez cu playback-ul vinyl-urilor de calitate, de exemplu), nu sa se departeze sau sa para “inchis” in spatele unui zid transparent. Exista si situatii in care dorim sa indepartam sunete, dar in general se folosesc alte tehnici (ca de exemplu unele descrise aici).

Ca si un exemplu de folosire extrema a compresoarelor, cu rezultate excelente, imi aduc aminte de un articol citit acum cativa ani (nu imi mai aduc aminte nicicum unde l-am citit, din pacate), in care era descrisa tehnica de lucru a unui inginer de sunet de generatie mai veche, care folosea STRICT compresoare pentru mixaj – pentru a colora, pentru a egaliza, pentru a scoate in fata sau a trimite in spate vreun element, samd. Rezultatele sale erau excelente, si nu folosea nici urma de egalizator (ma gandesc totusi ca track-urile primite erau deja un pic procesate la intrare), sau efecte spatiale. Atata de puternic poate fi un compresor folosit in mod adecvat.

Compresia sidechain

In primul rand, o mica mentiune – atunci cand un compresor primeste la intrare un semnal, acesta este trimis, in general, in mod egal in doua directii: detectorului si intrarii efective a elementului de compresie. Detectorul este cel care ii comunica elementului de compresie in sine cat de mult sa comprime si in ce fel, in functie de setarile si caracteristicile sale si ale elementului de compresie.

Unele compresoare au o intrare separata pentru detector, care este denumita intrare de sidechain. Practic, astfel putem controla mai in adancime cat de mult si cum sa fie comprimat unui element.

Exemple de folosire:
3 la intrarea de sidechain se aplica acelasi semnal ca pe intrare de semnal, dar cu joase atenuate; astfel se va obtine o compresie mai putin accentuata si controlata de frecventele joase, puternice in cazul unui mixbus, de exemplu

4 la intrarea detectorului unui compresor aflat pe chitara se aplica semnalul de voce; astfel, in momentul in care intra vocea, chitara va fi comprimata intr-o proportie dorita, si vocea va parea ca iese in fata

5 la intrarea de semnal se aplica vocea, iar pe cea a detectorului vocea cu un boost considerabil pe inalte; si astfel ajungem la…

Folosirea compresiei pentru de-essing

Una din problemele des intalnite la voci este aparitia sibilantei – datorita unei tehnici de microfon incorecte, a defectelor de vorbire, a hipercompresiei vocale sau a echipamentelor inadecvate (microfon prea deschis pentru o voce deja deschisa). Dintr-o combinatie din motivele de mai sus, ne putem trezi la mixaj ca orice “s” este intr-atata de puternic incat parca sare la tine, undeva intre 5 si 8kHz (in general).
Pentru a combate acest efect, putem folosi un de-esser propriu-zis, care in general nu are ca si parametri decat frecventa principala a sibilantei nedorite, si cat de mult sa fie redusa aceasta. Dar cum functioneaza aceasta, si cum putem obtine un de-esser dintr-un compresor?

Practic, mare parte dintre de-essere sunt in principiu compuse dintr-un compresor normal, la intrarea detectorului caruia (intrarea de sidechain) s-a aplicat acelasi semnal ca si la intrarea de semnal, dar cu continutul dintre 5-8kHz boost-uit mai mult sau mai putin. Astfel, compresorului ii va fi mult mai “vizibila” sibilanta, si o va “ataca” pe aceasta in mod direct, pastrand nealterat semnalul daca nu exista un continut ridicat de semnal la frecventa la care a fost setat, lucru care in general se intampla doar in cazul sibilantei.

Compresia paralela

Denumita si compresia in stil New York (acolo fiind zona in care a aparut ea si in care este folosita cu predilectie), este in general folosita pentru a face diferite elemente sa aiba un maxim de putere, predominant in cazul mixajelor mai “grele” cum ar fi cele de rock, samd.

Metoda de aplicare:
6 se trimite bus-ul de tobe si eventual cel de chitara-bas catre un compresor stereo

7 se calca in picioare semnalul prin compresiel cat de mult e posibil, atat timp cat suna bine (10-20dB de compresie, fara probleme)

8 atacul si release-ul pot fi destul de scurte, dar poate fi util sa fie in tempo cu piesa, sa faca compresia sa “respire” in ritm cu piesa

9 rezultatului i se adauga un egalizator si se boost-uie inaltele (5-10dB la 7-10kHz, ca idee), si joasele (5-10dB la 100Hz)

10 se ridica incetisor nivelul acestui canal paralel, hipercomprimat si foarte agresiv pe inalte si joase, astfel incat sa fie abia audibil sub semnalul original

Astfel, sectiunea ritmica va parea mai mare si mai egala, fara a suna plat, ca si rezultat a hipercompresiei aplicate direct.

Compresia de pe master bus

Una dintre tehnicile de mixaj foloseste in mod constant, chiar de la inceputul unui mix, un compresor pe master bus. “Scuzele” sunt multiple: o apropiere a mixajului cat mai mare de master-ul final, o agresivitate putin crescuta, usurinta crescuta a inchegarii unei piese, calitatea tonala a compresorului (care adauga acel “ceva” care lipseste), samd. In general, se refera la un compresor cu un atac maricel si un release destul de lung, care se plimba destul de lin intre 2-4dB de compresie constanta pe piesa.

Cel mai cunoscut compresor de mixbus este SSL Buss Compressor-ul, folosit pe un nr. ridicat din piesele mixate de la aparitia consolelor SSL (prin anii ’80) si pana in prezent.

ssl_duende_Stereo_Bus_Comp

Setarea “standard” (cea mai des functionala) a unui SSL Buss Compressor ar fi:
11 atacul la maxim (30ms)
12  release-ul la minim (1.2s sau AUTO)
13  ratio pe 4:1
14  threshold-ul suficient cat sa asigura 2-4dB de compresie constanta

16 comentarii la „Compresia si compresoarele audio – partea a II-a

  • 3 mai 2010 la 10:54 am
    Permalink

    multumim frumos.
    Am si eu o intrebare daca se poate. Unde pot gasi niste carti de specialitate ?
    si cam care ar fi sansele sa devii inginer de sunet in romania? din todeuna mi-am dorit sa fac asta dar din pacate nu am avut posibilitatea nici macar sa asist.

  • 11 mai 2010 la 4:32 pm
    Permalink

    Am folosit de multe ori compresie de tip ssl pe buss si tin să precizez că raportul de 4:1 si atenuarea de 4 db este foarte mult, prezentând riscul de a crea probleme la mastering (sunet înecat, prea comprimat pentru un mix). Exceptie face situatia în care compresorul de tip ssl are optiunea de filtru pe sidechain, altminteri joasele sînt literalmente strivite. De asemenea mai „universal’ mi se pare timpul de release la 200-300ms.

    Silviu, sanse există însă probabil mai mari în Bucuresti decât în restul tării. Nu te astepta însă să plouă cu comenzi. Concurenta e foarte dură si trebuie să iesi cu adevărat în evidenta (în bine 🙂 ) ca să ai si chiar sporadic de lucru. De asemenea asteaptă-te să fii prost si nu la timp plătit. Însă pentru a avea o sansă trebuie să te ocupi foarte serios de asta si să investesti semnificativ în scule. Io personal am avut comenzi chiar si pentru simplul fapt că nimeni nu avea md3 si Oxford prin Bucuresti în 2007 de exemplu.

  • 12 mai 2010 la 1:47 pm
    Permalink

    in bucuresti sunt…in province e clar ca nu te baga nimeni in seama. Totusi ce conditii ar trebui sa indeplinesc pentru a fi ajutor de inginer de sunet…sau ceva asemanator de unde sa pot invata mai multe lucruri practice. De ocupat serios ma ocup de vreo 4 ani…imi dedic destul de mult timp liber studiului in domeniu….dar fara o aplicare corecta teoria e zero.
    multumesc frumos.

  • 13 mai 2010 la 4:51 am
    Permalink

    E dificil pentru că nu ai cu ce să ajuti. La noi nu se lucrează (cunosc o singură exceptie în România si nu ai sanse să lucrezi acolo) ca în State, unde asistentu completează toate sheeturile cu take-uri si cu setările sculelor analoage din rackuri. Totul e digital-virtual, salvat, instantaneu re-accesat oricând de către mixer (cel care mixează, mă refer).

    Numai dacă găsesti un studio unde se lucrează preponderent rock si unde ar fi sanse să ajuti la înregistrări (tobe-mobe etc). De vreo doi ani io lucrez cam 95% dance si nu am nevoie de asistent niciodată si probabil situatia este cam la fel peste tot, având în vedere că dance e genul muzical principal la noi în tară.

    Nu stiu cum merg celelalte genuri, io nu prea am mai avut altceva, bănuiesc deci că nu prea bine, oricum, nu ca înainte de minunata criză.

  • 14 mai 2010 la 12:12 am
    Permalink

    mi-au cam fost taiate aripile….dar tot nu ma las…:) caut un loc de tehnician de sunet ….montator…descarcator- incarcator la o firma ce se ocupa cu inchirieri de sisteme audio pentru diverse evenimente….de acolo cred ca pot trage cu ochiu;)
    multumesc oricum pentru raspuns. macar ma baga si pe mine cineva in seama.
    o zi buna

  • 11 iunie 2010 la 2:59 pm
    Permalink

    Silviu, eu sunt din provincie si sunt ca si tine mai la inceput. E foarte greu (spre imposibil) sa traiesti din asa ceva. Dar, sunt contient ca la inceput asa e si acest lucru nu ma descurajeaza. Am marele noroc sa am un cerc de cunoscuti/amici cu care lucrez si fac schimb de pareri tot timpul in tot felul de proiecte, inventam, experimentam in muzica si audio. Intru pe forumuri, pun intrebari, aplic, citesc, aplic si pun muzicile mele pe forumuri pentru a avea cat mai multe pareri.

  • 19 iulie 2010 la 9:52 am
    Permalink

    Buna Dumitru Sorin.
    Acest blog este cu tema echipamentelor de studio, a tehnicii de studio si a tuturor elementelor legate de domeniul audio.

    Compresoarele de aer nu prea au loc in domeniul acesta.
    Insa poate ai dorit sa fii ironic.

    O zi faina,
    Alex.

  • 14 octombrie 2011 la 4:00 pm
    Permalink

    Va salut! Am citit articolele dvs care mi se par foarte interesante, ma declar si eu un iubitor al muzicii electronice si de ceva timp incerc sa studiez dpdv tehnic producing-ul.Vroiam o mica sugestie , nu reusesc in general la unele proiecte sa le fac sa sune ca nivel de iesire ff tare cum aud multe proiecte muzicale…Cred ca tot secretul consta in compresie.Am inteles de la cineva ca e o regula daca cel mult 3 track-uri au 0 db va da clip pe master…Intrebarea mea ar fi cum reusesc tehnic , prin ce algoritm sunetul sa se auda puternic si sa nu am clipul asta, distors etc…

  • 21 aprilie 2012 la 10:36 am
    Permalink

    Salut!!

    Super intrebarea Andrei..si eu astept raspunsul de mai multi ani .. Vad ca tu doar de pe 14 oct 2011.:)))
    De aceea am postat si eu ,poate se mai gandeste cineva si la noi….:)))) Va salut !!!

  • 21 aprilie 2012 la 10:50 am
    Permalink

    Nu ati primit nici un raspuns pentru ca, din pacate, NU EXISTA respectivul raspuns…

    O piesa al carui master are un nivel foarte ridicat e o combinatie de mai multi factori (in ordinea importantei, din punctul meu de vedere): orchestratia/aranjamentul, calitatea sunetelor de baza (fie ele live sau electronice), mixajul, masteringul. Toate cele antementionate trebuie sa fie FOARTE bine puse la punct si/sau extrem de simple pentru a putea atinge nivele ridicate de volum.

    Cea mai apropiata chestie de o „bagheta magica” pe care am gasit-o pentru volum ridicat la modul facil ar fi Slate Digital FG-X. Dar nu prea merge pe muzica electronica.

    Tom

  • 21 aprilie 2012 la 7:04 pm
    Permalink

    Buna Tom.

    Multumesc pentru promptitudine..De raspuns eram 90% sigur ma gandem ca exista totusi o bagheta magica.:)))Nu reusesc sa trec de „anemia” asta in ceea ce priveste soundul pieselor mele.. Ii vad pe altii asa de vioi asa de zgomotosi si plini de viata si eu raman in continuare anemic cu toate ca ma antrenez zi de zi si citesc de ma dor ochii..)) offf….Daca este cineva care este in posesia unor minuscule baghetele magice îi rog sa fie draguti..Astept cu sufletul la gura…Va salut!

  • 22 aprilie 2012 la 12:43 am
    Permalink

    Salutare Victor.
    Sincer, ar trebui sa te gandesti daca vrei sa fii artist / compozitor sau inginer de sunet. Pentru ca daca vrei sa fii inginer de sunet, invatarea si mai apoi practica acestei meserii iti vor manca timpul, nervii si creativitatea.
    Vei face o perioada buna de timp piese care vor suna mai prost decat atunci cand nu stiai cu ce se mananca si faceai dupa ureche.
    Sfatul meu, catre toti artistii care vor sa ramana artisti, e sa nu se apuce de asa ceva si mai degraba sa trimita piesele la mixaj si masterizare la oameni specializati sa faca asta.

    Ca un sfat rapid si ambiguu:
    Totul sta in balans (de volum, panoramare, spatiu, frecventa, etc.). Egalizarea, panoramarea si volumul sunt de multe ori mai importante decat compresia.

    Toate cele bune,
    Alex Muntean.

  • 26 iunie 2012 la 5:01 am
    Permalink

    Victor, bagheta magica n-am, dar imi permit un sfat (vad ca nu stii f multe, imi permit si eu cu tine) 🙂 Cel mai mult conteaza frecventa fiecarui instrument. Eu, de ex, folosesc cate un eq pt fiecare instrument. Ideea este sa nu se bata cap in cap frecventele instrumentelor. daca, de exemplu, ai o chitara care pica pe acelasi timp cu un un synth si se „pupa ca frecvente”, alege unul din cele 2 instrumente si schimba frecventa-problema (deschizand sau inchizand cu un eq frecventa respectiva), astfel incat sa ai numai unul din instrumente pe acea frecventa. (scz pt repetitia cuvantului „FRECVENTA” 🙂 ) 2 frecvente identice una peste alta, da un efect urat si, ce e f important sa stii, se aduna ca volum, ceea ce nu e bine deloc pt volumul masterului tau. Sper sa te ajute cu ceva sfatul meu, am pierdut timp pretios scriind 😀 S-auzim de bine!

  • 23 noiembrie 2012 la 12:56 am
    Permalink

    Salutare iubitori ai muzicii si ai creatiei.
    Sunt in fata calculatorului de aproximativ 3 ore si am citit atent toate subiectele care ma intereseaza cat si comentariile aferente.Nu pot decat sa multumesc initiatorului( domnul Mihai Toma)pentru dovada clara de profesionalism.Sincer nu ma asteptam ca in Romania sa existe oameni atat de priceputi in acest domeniu avand in vedere ca inca nu exista nici o scoala de sunet acreditata.
    Pentru Silviu: Amice, nu te descuraja.Nu are nici o legatura unde locuieste cineva atata timp cat este cautat!Desigur toata lumea spune ca in Bucuresti se invart toate. Eu dupa ce am reusit sa vad Romania si cu alti ochi(adica mai de la distanta) mi-am dat seama ca daca o ciorba este bine facuta,merita sa fac si 2000 de km ca sa o mananc.Nu stiu daca ma intelegi dar…pastreaza-ti spiritul pozitiv si sunt sigut ca vei reusi!
    Domnule Mihai,as vrea sa discut cu dvs.mai multe aspecte intrucat imi dau seama ca sunteti un om care stie ce vorbeste.Va rog sa ma contactati sau sa imi spuneti cum as putea sa iau legatura cu dvs.Ulimul paragraf se adeseaza si domnului Alex Muntean.
    Va multumesc!
    larry_jo_silver@yahoo.com

  • 27 decembrie 2012 la 7:42 pm
    Permalink

    ce as dori si eu sa intreb si sper sa ma lamureasca cineva daca pot folosi si cum ,un compresor la inregistrarea live a unui eveniment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.