Test comparativ de echipamente audio pentru home si project studio-uri

15 februarie 201016 februarie 2010 Florin 1 comentariu cardioid, microfoane, microfon, studio, test

Desi exista o multitudine de teste comparative de echipamente audio pe internet, cum ar fi cele de la 3DaudioInc (microfoane, preamplificatoare), putine din ele sunt canalizate in directia echipamentelor de home si project studio, iar din acestea si mai putine au fost facute cu atentia necesara pentru a putea obtine niste rezultate utile. De aceea, cu ajutorul celor de la JZ Microphones, am facut un test comparativ de microfoane condenser (cu diafragma mica [SDC-uri] si cu diafragma mare [LDC-uri]), preamplificatoare si convertoare AD, destinat in special posesorilor de home si project studio-uri.

Se va observa ca lungimile acestora sunt egale – motivul este urmatorul: se pot importa toate de la acelasi punct intr-un DAW, pentru o cat mai usoara ascultare comparativa, atat ca si canale independente, cat si ca si inchegare al mixajului.

Mai jos aveti o lista a echipamentelor testate.

Microfoane:

– JZ Microphones – Black Hole (pattern cardioid, omnidirectional, figure-8), Black Hole SE, BT201 (capsule cardioide, hipercardioide, omnidirectionale)

– Audio-Technica – AT4040, AT4033, AT4050 (pattern cardioid, omnidirectional, figure-8), AT2020

– Blue – Blue Bird, Baby Bottle

– Oktava MK012 cu capsula cardioida

Preamplificatoare:

– cele integrate in Echo Audio Audiofire de generatie veche, construite pe baza circuitelor integrate SSM2019 (cele noi au AI-uri THAT in loc de SSM)

– cel din Joe Meek ThreeQ, bazate pe THAT1512

– cele din ART Tube MP, bazate in original pe o combinatie de NE5532/12AX7, dar modificat pentru test cu OPA2134 si un ECC82

– cele ale TL Audio EQ-2 (probabil tot operationale plus un circuit pe lampa mai mult sau putin activ pe partea de amplificare)

– preamplificatoarele dintr-un mixer Tascam DM3200 (discrete, daca informatiile gasite pe internet sunt corecte)

Conversie AD (la rata de esantionare de 44kHz, si rezolutie de 24 biti):

– cea standard a Audiofire, dar cu mentiunea clock-ului extern, dat prin S/PDIF de catre Kurzweil Rumour (observat pe parcurs ca aducator de imbunatatiri, cel putin la partea de conversie DA)

– cea din Kurzweil Rumour, conectat prin S/PDIF la Audiofire

Cabluri:

– Cordial CMTOP de 10m cu conectica Neutrik pentru microfoane

– Cordial CIK de 0.5m cu conectica Neutrik pentru interconexiunile de linie

Datorita volumului ridicat al variatiilor posibile, dintre combinatiile microfon/preamplificator/convertor nu le-am ales decat pe cele care aveau cele mai mari sanse sa demonstreze diferentele care pot aparea intre preamplificatoare si convertoare.

Testele s-au desfasurat in sediul Soundcreation din Timisoara, o sala destul de joasa (2.8m inaltime), aproape lipsita de tratament acustic, dar cu avatajul unor dimensiuni mai mari si a unei ambiante cat de cat decente pentru inregistrari, desi destul de “pe medii-joase”. Alt avantaj (pentru acest test) este strada cu un trafic destul de ridicat pe care este pozitionat sediul Soundcreation – se poate observa destul de usor care microfon capteaza zgomotul ambiental mai bine, datorita pattern-ului polar mai larg.

Pentru testare, a fost compusa o scurta “piesa” pentru tobe/percutii/chitara acustica/voce (masculina si feminina), iar pentru fiecare microfon si pentru anumite combinatii microfon/preamplificator/convertor AD s-au inregistrat liniile aferente instrumentelor, cu metronom, pastrand cat mai exacta pozitionarea fiecarui microfon testat. Motivul pentru care am procedat astfel este urmatorul – o mai buna repetabilitate din punct de vedere al tempo-ului, precum si posibilitatea de a verifica un factor in general omis din testele similare: cat de usor se integreaza o combinatie de mic/preamp intr-un mixaj. Ce nu s-a luat in considerare este faptul ca pozitionarea microfoanelor NU a fost modificata pentru a “ii pica bine” fiecaruia in parte, pentru ca s-ar fi stricat ideea de consistenta a testelor.

Din nefericire, si concentrati pe partea audio, am omis un aspect destul de important: pozele din timpul sesiunii de inregistrari. Prin urmare, voi face o descriere cat mai la obiect asupra amplasamentului microfoanelor:

– chitara acustica (Taylor 410CE) a fost inregistrata exact in mijlocul camerei, cu un microfon plasat la aproximativ 1m distanta, la inaltimea chitarii, si indreptat undeva catre imbinarea dintre griful si corpul chitarii

– pozitionarea tobelor (Mapex M-Birch, fete de tobe Evans destul de vechi) a fost exact ca si cea a acusticii, iar a microfoanelor in felul urmator: overhead-uri SDC dupa metoda Recorderman; LDC-ul in fata tobei mari, la 30cm deasupra solului, si la 1m distanta de toba mare

* metoda Recorderman *

– percutiile au fost inregistrate langa workstation, cu microfonul la 30-40cm deasupra djembe-ului (Kambala, cu diametru de 25cm), indreptat in jos, si la o distanta de aproximativ 50-60cm

– vocile au fost inregistrate intr-un colt tratat acustic cu panouri Wave Panels, si in spatele unui Mic Thing

La fiecare instrument s-a incercat o pozitionare care sa imbine atat sunetul ambiental cat si un efect de proximitate oarecare (pe voce si percutii, in principiu), nu neaparat obtinerea unui rezultat cat mai adecvat mixajului, oricum imposibil pentru toate microfoanele in cazul in care erau pozitionate la fel. Nu au fost folosite pop-filtre decat pe inregistrarile de voce – cele integrate pe Blue-uri, si un pop-filtru SM Pro PSP2 pe restul microfoanelor.

Initial au fost calibrate la un nivel cat mai apropiat gain-urile preamplificatoarelor (pentru un nivel mediu de -18dBFS), iar ulterior, inainte de exporturile finale, s-a mai facut o calibrare a nivelelor cat s-a putut de atenta (luand in considerare totusi si faptul ca take-urile fiind diferite, nivelele RMS nu sunt chiar constante din cauza interpretarilor). Nu a fost folosita nici un fel de procesare pe canale – doar un limiter pe master pentru evita posibile depasiri ale nivelului de 0dBFS, limiter care nu a “intrat in actiune” decat POATE (eu doar de unul imi aduc aminte) pe cateva varfuri pe parcursul intregii sesiuni, luand in considerare nivelele de volum conservatoare ale inregistrarilor.

Inainte de a merge mai departe:

Mai jos aveti posibilitatea de a asculta inregistrarile de chitara acustica, impreuna cu niste mici adnotari facute de participantii la teste. Sunt primele impresii, strict personale, inclusiv ale muzicienilor celor care au inregistrat track-urile. Recomand sa le parcurgeti doar dupa ce ati ascultat variantele, si v-ati format o parere proprie – mai degraba strict ca si o directie in care puteti asculta, decat ca si “litera de lege”. Oricum, nu este ultimul cuvant care poate fi spus despre aceste microfoane – este rezultatul unei testari asupra acestei aplicatii, pe care eu o consider destul de edificatoare testelor de acest gen.

Vom incepe cu Black Hole SE (BH-2), fiind cel cu care am testat si alte variante preamplificator/convertor. Prima e varianta “standard” de test, cu preamplificatorul si AD-ul din Audiofire: